Arhimandritul Gabriel Bunge: „O persoană care studiază teologia, fără viață duhovnicească, nu va înțelege nimic” / Şcoala de Duminică

Parinte Gabriel, care este pentru dumneavoastră cel mai valoros lucru în comunicarea cu o altă persoană?

Depinde de gradul de profunzime al comunicării. Dacă vorbim în general, e minunat atunci când oamenii pot găsi un limbaj comun unul cu celălalt. Dacă vorbim despre alte aspecte ale comunicarii, cel mai important e atunci când găseşti în celălalt chipul lui Dumnezeu. Noi suntem cu toții creați după chipul lui Dumnezeu. Într-un sens absolut, acest chip este Hristos. Să Îl găsim pe El în cealaltă persoană, acesta este cel mai preţios lucru care se întâmplă în comunicare, iar acesta reprezintă şi baza unei prietenii adevărate. Adică nu este vorba pur şi simplu de o simpatie umană firească, ci de înţelegerea celuilalt ca fiind chipul lui Dumnezeu.

„În Occident, există profesori de teologie necredincioși”

Cât de des și cu ce regularitate citiţi Sfânta Scriptură?

Am început să citesc Scriptura foarte devreme, cu mult înainte de a pleca la mănăstire, astfel încât după aceea pentru mine a fost absolut firesc faptul că la mănăstire se citeşte Scriptura în fiecare zi, la slujbe și în chilii. Sunt călugăr deja de 50 de ani, iar acum când multe dintre texte mi le amintesc pur şi simplu, mă gândesc adesea la ele și asta îmi permite să descopăr înţelesuri mai profunde decât ceea ce reuşim să pătrundem în timpul unei simple lecturi. Puteţi citi un text de o sută şi de o mie de ori, iar apoi într-o zi, dintr-o dată, îl citiți și înțelegeți că nu l-aţi citit nici măcar o dată cu adevărat, pentru că vi se deschide o nouă profunzime care mai înainte nu vi s-a descoperit. Textele Sfintei Scripturi sunt asemenea unei fântâni fără fund.

Se spune că Sfânta Scriptură trebuie citită într-o anumită dispoziţie. E corectă această recomandare?

Firește! Unii Sfinţi Părinți spun că Evanghelia se poate citi numai stând în genunchi. Această carte nu poate fi citită ca un text obişnuit. Adică dacă citim Biblia ca pe o carte obișnuită, Revelaţia nu va fi percepută în mod potrivit.

În ce constă mai exact această dispoziţie? Cum o explicaţi unei persoane care abia începe să citească Biblia?

Această dispoziţie este dorința puternică de a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, și nu o simplă curiozitate sau dorința de a aduna cunoștințe. Desigur, studiul textelor biblice, de exemplu cel filologic sau oricare altul, au temeiul lor. Dar, la un moment dat, toate acestea trebuie să fie puse deoparte și primit Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum este El. Biblia se explică ea însăşi. După cum se spune, lumina nu are nevoie de o altă lumină ca să fie lumină.

În tradiția noastră bisericească, teologia este studiată de persoane care au o experiență personală de comuniune cu Dumnezeu, rugăciunea. Dar cum e să fii student la departamentele de teologie în instituţiile de învăţământ bisericeşti sau seculare de azi? La urma urmei, sistemul de învățământ și programa de studiu nu implică a priori să aibă, de exemplu, un îndrumător duhovnicesc care să le poată transmite această experienţă, să le-o facă apropiată.

O persoană care studiază teologia, fără viață duhovnicească, nu va înțelege nimic. În Occident, există profesori de teologie necredincioși, există chiar și preoți care nu cred în Dumnezeu și îşi înţeleg slujirea ca un serviciu, o modalitate de a câștiga bani. Pare incredibil, dar am dovezi că este așa. Slavă Domnului, eu încă nu am întâlnit o astfel de persoană, însă prieteni de-ai mei au vorbit cu astfel de persoane, iar episcopi cunoscuţi spun că au preoţi care și-au pierdut credința și slujesc pentru că trebuie să-şi întrețină familia. Acesta este sfârșitul.

Pentru a evita acest lucru, trebuie să învățăm de la Sfinții Părinți. Ei au avut o educaţie înaltă pe plan lumesc: erau oratori, filozofi, cunoșteau literatură, limbi străine. Dar pentru ei aceste cunoaștinţe erau doar un instrument. Părinții ei înșiși duceau o viața duhovnicească deosebit de profundă.

Într-adevăr, faptul că ai anumite cunoștințe nu înseamnă deloc că înțelegi cu adevărat Scriptura, întrebarea e cum foloseşti aceste cunoştinţe. Știm că teologia ariană s-a bazat în întregime pe Biblie. Satana, când L-a ispitit pe Hristos, a citat din Scriptură, adică el știa aceste texte și le cita nu pentru a le pătrunde înțelesul, ci pentru a-l schimba, a-l întoarce pe partea cealaltă. Cel mai bun mod de a abuza de Scriptură este să citezi doar jumătate de verset, iar nu versetul întreg.

„Cel mai bun dascăl al rugăciunii este însăşi rugăciunea”

Putem învăța să ne rugăm? Pe de o parte se spune că rugăciunea trebuie învăţată, pe de altă parte că rugăciunea este darul lui Dumnezeu și, prin urmare, nu se poate dobândi prin propria voinţă.

În tratatul său despre rugăciune Evagrie Ponticul spune că Dumnezeu dăruieşte rugăciunea aceluia care o cere. Dacă cineva nu o cere, atunci nu o primeşte. Cel mai bun dascăl al rugăciunii este însăşi rugăciunea.

Sunteţi călugăr deja de 50 de ani și de 32 de ani pustnic. Acum aţi venit în Rusia, la Moscova. Ce impresie aveţi despre ceea ce vedeţi?

Primul lucru pe care îl văd este o schimbare incredibilă în societate. Biserica ridicată în cinstea icoanei „Bucuria tuturor celor necăjiți” de pe strada Bolşaia Ordînka o cunosc din 1968. Atunci, biserica era într-o stare groaznică, iar aspectul său semăna cu o cutie de conserve. În acel an am petrecut Paştile aici ca tânăr călugăr și mi-a fost imposibil să intru în biserică – femeile se îmbulzeau, se îngrămădeau atât de tare încât a trebuit să stau în stradă. În timpul procesiunii au venit zece sau cincisprezece huligani beți, au început să îi atace pe credincioși și să-i înjure, astfel încât ceea ce se numea procesiune a devenit un galop în jurul bisericii.

În ultimii ani, tot vin la Moscova, în biserica aceasta, și văd că biserica înviază, se restaurează. Într-o zi de lucru, de exemplu, marți, atunci când am fost acolo, biserica întreagă se ruga. Iar în noaptea de Paști, se oprește chiar şi circulaţia mașinilor pentru a putea avea loc procesiunea.

Pentru mine, bisericile și mănăstirile care sunt restaurate sunt un simbol al renașterii Rusiei. Acum, acestea sunt totuşi puncte diferite pe hartă, dar în aceste exemple este clar că poporul rus poate face foarte mult dacă doreşte. În Rusia sunt multe mănăstiri și credem, nădăjduim și suntem încredinţaţi că sângele martirilor este sămânța viitoarei Biserici Ruse.

Vorbind la modul figurat, cred că aceste puncte de pe hartă se vor extinde, astfel încât în cele din urmă societatea să se poată însănătoşi. Recuperarea este necesară întrucât în Rusia nu au fost distruse numai bisericile, ci mai cu seamă a fost o nimicire morală. Nu aș fi surprins dacă aș afla că acei huligani din anii `60 merg astăzi la biserică.

Sursa: Doxologia

Predică la Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare - Potolirea furtunii)

Apostolul

Corinteni 3, 9-17

Fraţilor, noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un înţelept meşter, am pus temelia; iar altul zideşte. Dar fiecare să ia seama cum zideşte. Căci nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos. Iar de zideşte cineva pe această temelie: aur, argint sau pietre scumpe, lemne, fân, trestie, lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia. Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc. Nu ştiţi, oare, că voi sunteţi templu al lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteţi voi.

*

Evanghelia

Matei 14, 22-34

În vremea aceea a silit Iisus pe ucenicii Săi ca să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, Iisus s-a suit în munte să se roage, în singurătate; şi când s-a înserat, era singur acolo. În vremea aceea, corabia era în mijlocul mării învăluindu-se de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Ucenicii însă, văzându-L umblând pe mare, s-au înspăimântat, zicând că este o nălucă, şi de frică au strigat. Dar Iisus le-a vorbit îndată, zicându-le: îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi. Atunci Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să viu la Tine pe apă. Iar El i-a zis: vino. Şi, coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar, văzând că vântul este puternic, s-a înfricoşat şi, începând să se scufunde în mare, a strigat şi a zis: Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat şi i-a zis: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi intrând ei în corabie, s-a potolit furtuna. Iar cei care erau în corabie I s-au închinat, zicând: cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Şi, trecând marea, au venit în pământul Ghenizaretului.

Pr. Ilie Cleopa - “Despre sfânta rugăciune”

Rugăciunea este îndeletnicirea neîncetată a îngerilor, care slăvesc fără odihnă pe Dumnezeu, cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de mărirea Lui...!”

„S-a suit în munte, ca să Se roage deosebi. Și făcându-se seară, era acolo singur” (Matei 14, 23)

Iubiți credincioși,

Întrucât în Sfânta Evanghelie de astăzi se vorbește de patru ori despre rugăciune, vom vorbi acum despre sfânta rugăciune, care este numită de dumnezeieștii părinți „maica tuturor faptelor bune”. Că precum nu putem trăi fără hrană și apă, așa nu putem trăi și nu ne putem mântui fără rugăciune. Ce este rugăciunea? Rugăciunea este vorbirea noastră directă cu Dumnezeu. Rugăciunea este viața noastră în Hristos și a întregii lumii văzute și nevăzute. Credința în Dumnezeu este izvorul rugăciunii, iar iubirea de Dumnezeu este sufletul ei.

Rugăciunea este îndeletnicirea neîncetată a îngerilor, care slăvesc fără odihnă pe Dumnezeu, cântând: “Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot; plin este cerul și pământul de mărirea Lui...!“ (Isaia 6, 3). Rugăciunea este cununa de laudă a tuturor sfinților din cer, începând cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat înaintea Preasfintei Treimi pentru mântuirea noastră, a celor de pe pământ.

“Însuși Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite“, spune Apostolul Pavel (Romani 8, 26). Ba, Însuși Fiul lui Dumnezeu se roagă Tatălui zicând: “Părinte Sfinte, păzește-i în numele Tău pe cei pe care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem și Noi!“ (Ioan 17, 11).

Astfel tot cerul este în neîncetată rugăciune de laudă, de mulțumire și cerere înaintea Tatălui, începând cu Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos până la îngerii cei mai de jos. Toți laudă, "pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea cea de o ființă și nedespărțită". Toți se închină și mulțumesc lui Dumnezeu pentru răscumpărarea neamului omenesc prin întruparea, moartea și învierea Fiului Său. Toți se roagă pentru mântuirea noastră și a întregului neam omenesc. Rugăciunea deci, este viața, lucrarea, și bucuria veșnică a tuturor îngerilor și sfinților din cer.

Dar și pe pământ, rugăciunea de laudă, de mulțumire și de cerere, formează lucrarea de căpetenie a creștinilor, a călugărilor, a mamelor, a copiilor, și a întregii creații. Slujbele din biserică, în frunte cu Sfânta Liturghie, formează cea mai înaltă rugăciune și jertfă de laudă și de mulțumire adusă de oameni lui Dumnezeu, în numele întregului univers. Apoi rugăciunile neîncetate din casele lor, formează al doilea imn de laudă, de mulțumire și de cerere înaintea Preasfintei Treimi, după jertfa cea fără de sânge a Sfintei Liturghii.

După cuvântul proorocului David, toată zidirea laudă pe Dumnezeu, Creatorul ei, și păsările văzduhului și peștii mărilor și animalele pământului și stelele cerului și soarele și luna și norii și vânturile toate cele de sub cer (Psalm 148). Toate în frunte cu oamenii de pe pământ și cu sfinții și îngerii din cer sunt în neîncetată rugăciune întru slava Preasfintei Treimi, pentru că rugăciunea de laudă și de mulțumire este însăși viața lumii văzute și a celei nevăzute.

Iubiți credincioși,

Să vedem cum ne învață Domnul să ne rugăm în Evanghelia de astăzi. După ce Mântuitorul a înmulțit cele cinci pâini și doi pești prin rugăciune și binecuvântare și a hrănit cu ele atâtea mii de oameni, ca să ne învețe și pe noi a face toate cu rugăciune, “a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie și să meargă înaintea Lui, la celălalt țărm...“ (Matei 14, 22). De ce i-a trimis Hristos pe ucenici să meargă noaptea singuri pe mare? Ca să se deprindă și ei a se ruga mai mult lui Dumnezeu, mai ales în vreme de primejdie, și ca să se învețe a se lupta cu valurile și furtuna ispitelor acestei vieți, căci marea este imaginea lumii lovite de răutate, de păcate, de boli, de necredință, de ură și de tot felul de păcate.

Dar în timp ce apostolii erau singuri în corabie și se luptau cu valurile mării, Iisus Hristos a liberat mulțimea și “S-a suit în munte ca să Se roage deosebi. Și, făcându-se seară, era acolo singur“ (Matei 14, 23). Rugăciunea în liniște și singurătate, este cea mai înaltă rugăciune. Este rugăciunea sfinților, a sihaștrilor, a călugărilor și a celor mai râvnitori creștini. Ea se face în totală reculegere și singurătate, mai ales noaptea când nimeni nu te vede și nimic nu-ți poate fura gândul și simțirea inimii de la rugăciune. Aceasta se cheamă și rugăciunea inimii, pentru că izvorăște din inimă și se urcă cel mai repede la cer.

Mântuitorul, ca Dumnezeu, nu avea nevoie să se retragă la liniște și în singurătate pentru a se ruga Tatălui ceresc, căci El vedea și vorbea față către față cu Tatăl. Dar obișnuia uneori să se roage singur, mai ales noaptea, precum făcea de obicei pe Muntele Taborului și în Grădina Ghetsimani, ca să ne învețe și pe noi a iubi mai mult rugăciunea în liniște și cea din timpul nopții decât cea din timpul zilei. Sfinții Părinți numesc rugăciunea de noapte "de aur" pentru că noaptea mintea se poate ruga fără gânduri și imaginații. În schimb, rugăciunea de dimineață o numesc "de argint" fiind amestecată cu oarecare griji și gânduri, iar cea din timpul zilei o numesc "de aramă" pentru mulțimea grijilor și a gândurilor pământești care slăbesc mult puterea rugăciunii.

Prin rugăciunea de pe munte, Domnul ne îndeamnă la cea mai înaltă rugăciune individuală, numită de unii Sfinți Părinți "rugăciunea minții și a inimii". Iar, când suntem trimiși pe cale sau grijile vieții ne înconjoară corabia inimii ca niște valuri, atunci să ne rugăm cu rugăciunea apostolilor loviți de furtună pe mare. În aceste momente, creștinii trebuie să repete psalmii lui David, să facă rugăciuni scurte pe de rost sau, mai ales, să repete cu atenție și simțire rugăciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul". Aceasta este cea mai înaltă rugăciune personală ortodoxă practicată de mulți sfinți și sihaștri, adică repetarea deasă, neîncetată și tainică a numelui lui Iisus Hristos. Se cheamă și "rugăciunea inimii".

Ne spune Evanghelia că în a patra strajă a nopții, adică pe la orele trei în zorii zilei, a mers Domnul la ucenicii Săi, umblând pe mare ca pe uscat. Când L-au văzut ucenicii de departe, "de frică au strigat", adică s-au rugat, crezând că ar fi vreo arătare de noapte. Aceasta ni se întâmplă și nouă. Când mergem noaptea singuri pe întuneric, pe cărări necunoscute de păduri și ni se pare că auzim sau vedem vreo nălucire sau animale sălbatice, facem ca și ucenicii Domnului, adică de frică strigăm, ne rugăm, facem semnul crucii, zicem rugăciuni scurte cu credință, din toată inima și îndată scăpăm de primejdie.

Domnul însă i-a liniștit pe apostoli prin cuvintele: “Îndrăzniți! Eu sunt, nu vă temeți!“ Petru atunci, cuprins de îndoială, s-a rugat, zicând: "Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă!" "Vino!" i-a răspuns Domnul. Dar pe când mergea el pe valuri către Hristos, "văzând vântul cel tare", s-a biruit de frică și îndoială și a început a se afunda. În clipa aceea a strigat: "Doamne, mântuiește-mă!" Iar Domnul l-a apucat de mână și l-a mustrat: “Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?“ (Matei 14, 30-31).

Vedeți, fraților, urmările rugăciunii făcute cu îndoială și cu puțină credință? În vreme de primejdie și ispită nu te ajută decât în parte. Oare nu tot așa se roagă mulți din credincioșii noștri? "Doamne, dacă ești Tu cu adevărat în cer și în inima mea, ajută-mi să vin la Tine! Ajută-mi să fac minuni în numele Tău! Ajută-mi să reușesc la examene și la servici! Ajută-mi să biruiesc pe vrăjmașii mei și-mi împlinește dorința mea!" O asemenea rugăciune făcută cu îndoială, fără credință vie, din interes și mai mult pentru lucruri pământești nu este primită la Dumnezeu și cu greu ni se împlinește cererea.

Să fugim de o asemenea rugăciune lipsită de credință, îndoielnică, pe care o facem numai la nevoie, când apa necazurilor ne este până la gură! Da, să ne rugăm pentru orice avem nevoie în viață, dar mai întâi să mulțumim lui Dumnezeu pentru toate darurile ce ni le-a dat; apoi să-L lăudăm că în veac este mila Lui și apoi să-I cerem iertarea păcatelor și mântuirea. La urmă să cerem Domnului și cele de nevoie vieții și să zicem: "Doamne, facă-se voia Ta!" nu voia mea, precum ne învață "Tatăl nostru".

Iar când suntem în primejdie de moarte, sau pe masa de operație, sau într-o grea încercare, atunci să facem rugăciuni scurte, de câteva cuvinte, rostite cu glas sau în taină, din adâncul inimii, cu lacrimi și credință. Adică să strigăm ca și Petru, când se îneca: "Doamne, mântuiește-mă!"; "Doamne, ajută-mi!", cum striga femeia cananeeancă și "Doamne miluiește-mă!" Sau să repetăm mereu "Tatăl nostru", Crezul, un stih din psalmi, ori rugăciunea monahilor: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!"

Iubiți credincioși,

Nimeni nu poate trăi, nu se poate izbăvi de necazurile vieții și nu se poate mântui fără credință tare în Dumnezeu și fără rugăciune vie, continuă, neîncetată, cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: “Rugați-vă neîncetat!“ (I Tesaloniceni 5, 17).

De veți merge regulat la biserică și veți asculta cu evlavie sfintele slujbe, mai ales Sfânta Liturghie, multe daruri veți primi în viață și de grele ispite și păcate veți fi izbăviți. De veți crește copiii în frica lui Dumnezeu și veți face casele dumneavoastră locașuri de rugăciune și de laudă lui Dumnezeu, iar nu case de ceartă, de beție și de păcate, vă va da Domnul zile îndelungate, reușită în toate cele de folos și mântuire. Iar de veți păși pe marea vieții cu îndoială, fără credință, fără rugăciune și cărți sfinte de călăuză, fără biserică și duhovnici buni, fără spovedanie și împărtășanie regulată, vă veți îneca în marea păcatelor și veți pierde mântuirea sufletului.

Să-l rugăm pe Domnul nostru, Iisus Hristos să ne întărească credința, să ne învețe cum să ne rugăm, să ne dea vreme de rugăciune și lacrimi de pocăință ca să ne închinăm și noi cu Apostolii, zicând: Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Mântuitorul și Salvatorul lumii! Mântuiește-ne să nu pierim, că după Tine suspină toată făptura! Amin.

Sursa: Doxologia

Fairouz - Easter hymns / Prin cele ce se aud

Incă o minune recentă a Maicii Domnului Saidnaya

Cu zece ani în urmă, făcea înconjurul lumii musulmane şi creştine relatarea (certificată şi de Frăţia Sfântului Mormânt, ce ţine de Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului) făcută de un bărbat saudit care se prezenta cu curaj drept "fost musulman". Acesta, arătându-şi cicatricile de pe corp, povestea cum l-a înviat Maica Domnului după ce fusese tăiat în bucăţi şi aruncat în portbagaj de răpitorii săi pe drumul spre Mănăstirea Saidnaya, din Siria, unde mergea să facă o donaţie de mulţumire pentru că icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni de acolo (foto sus) îi dăruise soţiei sale un prunc după multe încercări eşuate.

Nu mai departe de începutul anului trecut, o altă minune s-a petrecut la mănăstire (foto sus şi jos), minune mărturisită tot de un musulman. 

Iată ce aflăm de la doxologia.ro:

Pe 26 ianuarie 2014, un grup de luptători Al Nusra s-a instalat în faţa mănăstirii, ameninţând cu distrugerea. Poarta a fost zăvorâtă şi toate maicile s-au adunat în biserică, la rugăciune, săvârşind Acatistul Sfântului Acoperământ.

În momentul în care racheta a fost lansată, zgomotul a fost asurzitor. Toate maicile se aşteptau să moară în următoare clipă… Dar, clipa a trecut... şi nu se întâmplase nimic. Erau vii, nevătămate şi mănăstirea era întreagă. Ce se întâmplase?

Răspunsul l-au aflat, mai târziu, de la comandantul trupelor guvernamentale. Aflat pe drumul spre mănăstire pentru a o elibera, deşi era conştient că va ajunge prea târziu, ofiţerul sirian a văzut „o Doamnă în văzduh, îmbrăcată în albastru, înconjurată de o lumină puternică, care parcă a luat racheta în mâinile ei şi a aruncat-o departe”.

Aceasta este o declaraţie a unui ofiţer musulman, străin de religia creştină care, însă, a mărturisit puterea Macii Domnului. După eveniment şi după eliberarea zonei, toţi s-au întrebat: care era probabilitatea ca, la o ţintă fixă, de aproape, cu o armă performantă, racheta să ocolească mănăstirea?

Maicile de la Saidnaya ştiu răspunsul corect: Maica Domnului, a cărei icoană străjuieşte de 1500 de ani în biserica mare, a păzit şi va păzi în continuare mănăstirea lor.

31 iulie: Sfântul și Dreptul Evdochim

Aflându-se în grijile lumii şi fiind purtat ca o corabie în mijlocul mării celei lumeşti, învăluit de valurile tulburărilor şi supărat de măiestriile satanei cu multe feluri de vederi, s-a păzit fără tulburare de toate patimile mâniei şi şi-a ferit sufletul curat şi neîntinat de patimile poftei, până la cel mai subţire cuget. Şi a împlinit fericitul aceste isprăvi ale întregii fapte bune, încât a rănit pe diavoli mai mult decât aceia care s-au nevoit în pustie 50 sau 60 de ani, cărora el li s-a făcut pildă de faptă bună. Încă cu mult mai vârtos s-a făcut el ca o icoană vie pentru cei îmbunătăţiţi care petrec în lume; şi dacă aceştia vor privi la el, vor putea să vieţuiască cu întemeiere şi să se mântuiască.

Fericitul Evdochim era desăvârşit în toată fapta bună: înfocat în dragostea lui Dumnezeu, neîntrecut în dragostea aproapelui, pentru care fugea de toată vorba de rău. Şi nu numai el se păzea de osândire, ci şi pe ceilalţi îi împiedica în tot chipul de a nu grăi vreun cuvânt potrivnic, care să rănească pe aproapele. El învăţa încă pe fiecare că se cuvine să se deprindă mai mult să asculte decât să vorbească.

El atât a iubit din tot sufletul întreaga înţelepciune şi curăţia cea mai cinstită decât toate celelalte fapte bune - care şi face pe om întocmai cu îngerii - încât putea cu îndrăzneală să zică şi el ca şi acel mult pătimitor Iov: N-a urmat vreodată inima mea ochiului meu, dacă din întâmplare nevrând ar fi văzut. Şi lucru mai mare decât acesta este că de-a pururea pomenitul Evdochim s-a hotărât să nu privească la faţă femeiască, cât va trăi. De aceea, câtă vreme a trăit, afară de maica sa n-a privit în faţă altă femeie sau fecioară, nici n-a vorbit cu vreuna.

Iar pe lângă întreaga înţelepciune, el a adăugat împreună şi milostenia, însoţită cu desăvârşita veselie a feţei, ca prin întreaga înţelepciune să strălucească faţa înaintea lui Dumnezeu, iar prin milostenie, sufletul său să se hrănească cu darul Sfântului Duh. El făcea atât de multă milostenie, încât şi pe acelea pe care el le avea de nevoie ca să trăiască, le dădea săracilor; nu numai bani, dar orice ar fi avut de trebuinţă. Şi atât de mult ajuta pe cei săraci, încât de ar fi fost trebuinţă să se vândă rob pentru libertatea altora, ar fi primit cu bucurie, căci fericitul ştia că rodul dragostei este milostenia. De aceea, era şi tată al orfanilor, ocârmuitor al văduvelor, îmbrăcăminte a celor goi, saturare a flămânzilor şi mângâiere a scârbiţilor.

Cunoscându-şi dreptul sfârşitul său, nu s-a tulburat, fiindcă toată viaţa lui n-a cugetat decât la moarte. Așa se ruga lui Dumnezeu:

„Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca şi sfârşitul meu să se facă fără nici un dar, nici să socotească cineva că Ţi-am bineplăcut Ţie!".

Dar nu era cu putinţă să se ascundă soarele în nor, nici făclia sub obroc, pentru că pe cât se ascundea fericitul acesta, pe atât Domnul îl făcea arătat pentru folosul multora. Este lucru cu neputinţă a scrie cineva toate minunile acestui sfânt.

Fericitul a semănat aici cu binecuvântare cele vremelnice, iar acum seceră roduri veşnice în împărăţia cerului, căreia să ne învrednicim şi noi prin mijlocirea acestui de trei ori fericit Evdochim, împreună cu Tatăl, cu Fiul şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: Doxologia

Eleve din China plătite cu sume mari pe piaţa neagră pentru a dona ovule cuplurilor infertile

O potențială donatoare este măsurată de un agent

Sursă: scmp.com

Experţii în sănătate dim China au cerut reglementări guvernamentale care să oprească traficul de ovule pe piaţa neagră.

Cele care vând – unele chiar eleve de liceu – sunt plătite cu zeci de mii de yuan (moneda de stat în China, 1 yuan= 0.161081 dolari americani) pentru ovulele lor de către agenţii care acţionează în numele cuplurilor infertile, fără însă a fi atenţionate cu privire la riscurile induse de terapia medicamentoasă.

„Fetele pe care le alegem sunt toate în jur de 20 de ani deoarece aceasta este vârsta când ovulele sunt cele mai bune”, a declarat un reprezentat al unei agenţii.

Pentru a recolta ovulele este nevoie de terapie hormonală şi de o chirurgie minim invazivă după aproximativ 20 de zile după administrarea medicamentelor, spun agenţiile acestor tinere. Ele pot câştiga între 30.000 şi 100.000 de yuan pentru o prelevare reuşită, dar aceasta depinde de aspectul fizic şi de nivelul de educaţie.

Fetelor li s-a zis: „Puteţi câştiga zeci de mii de yuan la fiecare prelevare de ovule, aşa că de ce nu?”

Legile locale interzic remunerarea femeilor pentru donarea de ovule chiar dacă ele pot dona ovule de maximum trei ori.

Medicii previn asupra riscurilor pe care această procedură le poate avea.

Prelevarea de ovule implică o anumită doză de hormoni injectată înainte de operaţie pentru a stimula ovarele, lucru care ar putea să producă degradarea acestor organe, a declarat un obstetrician din Hong Kong.

La o femeie tânără, o doză mare de hormoni administrată ar putea produce mai mult de 20 de ovule la fiecare prelevare, lucru ce ar putea duce la mărirea ovarelor şi în unele cazuri ar putea produce sângerări şi chiar necroză, deci infertilitate.

Rata de infertilitate printre locuitori a crescut de la 3% acum două decade la 12.5-15% în 2009, după cum relatează un articol din People’s Daily de anul trecut. Mai mult de 50 de milioane de oameni de pe continent au fost diagnosticaţi ca fiind infertili.

Unele agenţii din Guangzhou luau de la un cuplu infertil până la 1.2 milioane de yuan pentru un băiat. “Pachetul de servicii” conţinea ovule, servicii de surogat şi avortul dacă fetusul era fetiţă.

O agenţie din Guangzhou a precizat că sumă minimă cerută, dacă sexul copilului nu este cunoscut, este de 400.000 de yuan.

Ai Xiaoming, un profesor care a condus mai multe studii despre femeile din Guangzhou, a spus că lipsa educaţiei medicale ar putea determina tinerele să-şi vândă ovulele pentru bani. O femeie care a fost supusă unei astfel de intervenții a declarat că își plătea ratele la bancă cu banii primiți.

Nu este nimic nou că în China de azi, corpul uman a devenit o marfă. Este imposibil de blocat afacerile cu mame surogat de vreme ce tehnologia reproducerii asistate a devenit parte din viaţa noastră, a spus Ai Xiaoming

Dar creşterea pieţei arată că există o nevoie de a crea un sistem care să reglementeze aceste probleme, care ar trebui să fie bazat discuţii de specialitate între autorităţi medicale şi experţi din diferite sectoare.

Toate cazurile arată că dacă guvernul ezită în continuare de a pune aceste lucruri în ordine în cazul acestor operaţiuni ilegale, drepturile copilului şi ale femeii, la fel ca şi dezechilibrul dintre sexe din China, nu vor avea niciodată o direcţie corespunzătoare.

Traducere: Mihaela Bîrsan

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Cum va fi viitorul razboi - extras din 'Sf. Nicolae Velimirovici: Razboiul si biblia'

foto: Cuvantul Ortodox

Trebuie sa va descriu asta, generale? Oamenii cinstiti si rationali nu pot nici in trezie, nici in vis, nici in imaginatie sa isi inchipuie privelistea ingrozitoare a razboiului care sta sa vina.

Va fi un razboi cu totul lipsit de mila, cinste si eroism. Razboiul eroic dintre israiliteni si filisteni, in care cele doua osti priveau lupta dintre reprezentantii lor, David si Goliat, asteptandu-si de la deznodamantul acelei lupte biruinta sau infrangerea, este doar o idila pastorala fata de razboiul ce sta sa vina. Si razboiul lui Arjuna impotriva lui Bhima, descris in Mahabharata, este doar o idila. Precum idila e si razboiul de la Kosovo dintre sarbi si turci, ba idila e si razboiul lui Napoleon impotriva Moscovei. Dar ce spun eu? Toate razboaiele din lume, in care au strafulgerat intrucatva si raze de milostivire, cinste si eroism; toate razboaiele care au putut sa insufle macar un cantaret bun si un cantec bun sint o idila fata de razboiul in fata caruia sta lumea: fiindca razboiul care va sa vina nu va tinti doar biruinta asupra potrivnicului, ci nimicirea potrivnicului — deplina nimicire nu doar a luptatorilor lui, ci si a tot ce au ei in spatele frontului, a parintilor, copiilor, bolnavilor, ranitilor lor si a celor luati prizonieri dintre ei, a satelor si oraselor lor, a animalelor si patulelor lor, a cailor ferate si soselelor lor! Parjol care nu gandeste si nu face deosebire!

In razboiul trecut a fost plansa nimicirea catedralei din Reims. In noul razboi se va rade peste ruinele multor catedrale, ale multor locuri sfinte, monumente de veacuri ale popoarele, si a tot ce mai este drag si pretios inimii omenesti pe pamantul patriei. Va fi aruncat fara crutare foc de pe pamant, de pe apa, din vazduh, asupra tot ce e potrivnic. Foc, plumb si otel vor cadea ca o ploaie nestavilita care ineaca si da totul mortii. Odata cu aceasta vor veni si fulgere electrice, tancuri electrice, aparate din fier cu deplasare rapida si cu tir rapid, si Dumnezeu stie – mai pe sleau spus, dracul stie – care sint toate mijloacele infernale de ucidere, torturare si siluire a oamenilor, animalelor, fiintelor si fapturilor. Iar ca o incununare a tuturor acestora va veni ultima si suprema inventie a civilizafiei latino-teutonice: putoarea! Adica gazele puturoase, aruncate asupra potrivnicului si a patriei lui din cele mai felurite arme si in cele mai felurite compozitii. Fiece fiinta vie pe care Facatorul Cel Preainalt a daruit-o cu organ de respirat ca sa se indulceasca de aerul Lui curat si datator de viata, isi va da duhul in chinuri din pricina putorii otravitoare cu care va fi „dat buna ziua” civilizatia apuseana. Attila, Ghinghis-Han si Cambyses ar rosi de rusine inaintea unor asemenea metode inumane de razboi. Dar cei ce sint botezati in numele Atotmilostivului Fiu al lui Dumnezeu se vor rusina, oare? Cifrele razboiului viitor vor intrece in toate privintele, afara de numarul crutatilor, cifrele tuturor celorlalte razboaie din istoria neamului omenesc. In cursul razboiului vor fi mobilizati si copiii de la doisprezece ani in sus, precum si multe femei si fete. Se va lua pentru necesitati de razboi, prin rechizitie, tot ce va fi ramas in spatele frontului: si ultimul bou, si ultimul cal, si orice alt animal domestic de hrana sau de povara, si toate alimentele, toti banii, toate bijuteriile persoanelor private, toate lichiditatile din bancile private, ale unor societati sau ale statului, si toate valorile bisericilor si manastirilor, imbracamintea, vasele, tot ce este de fier, cupru, aluminiu, cauciuc – fara sa mai vorbim de argint si aur -, telefoanele private, sobele de metal, incuietorile de la porti si usi, paturile de metal, ramele de metal de la portrete, icoane si oglinzi; intr-un cuvant, tot ce e din metal, din piele, din panza, din cauciuc sau din oricare material ce va fi necesar razboiului si razboinicilor. Batranii si batranele, impreuna cu copiii mici si cu invalizii, vor ramane in casele goale si reci, cu hambarele goale, cu staulul si grajdul gol, fara incaltaminte, fara curele, fara vesela, fara plug si sapa, fara cutit si lingura, in case neincuiate – oameni flamanzi in primejdie din partea fiarelor flamande. Vor rupe cate putina iarba – unde va fi ramas dupa parjolul razboiului -, vor scurma pamantul si vor jupui scoarta de pe copaci ca sa manance. Cu asta se vor tine in viata. Si vor veni zile friguroase cand oamenii vor arde toate cartile din biblioteci, atat din cele publice cat si din cele particulare, si toate tablourile si obiectele de arta din muzee, numai sa se incalzeasca poporul, numai sa incalzeasca batrana bunicuta putin ceai – fara ceai – pentru nepotul care trage sa moara. De groaza, multi se vor salbatici, se vor indobitoci sau vor innebuni. Si ei vor alerga, cu totul goi, nepieptanati si murdari, pe drumuri si pe strazi, prin munti si prin campii, urland ca fiarele si napustindu-se asupra celor pe care ii intalnesc sau ii ajung. Iar dupa aceea, Comandamentele Supreme vor da ordin ca toate acele sarmane parti ale neamului omenesc de care luptatorii din primele randuri isi vor aminti ca de parintii lor, de fratii si de surorile lor, si de copiii lor, ca toate aceste sarmane parti si particele ale neamului omenesc sa fie stramutate in pesterile din munti, din pricina primejdiei otravurilor puturoase prin care vrajmasul va incerca sa otraveasca tot ce sufla in tara celeilalte tabere. In acest fel, in cursul razboiului nu va mai fi, de fapt, popor in asezarile omenesti de acum, in orasele si satele de acum, in casele si colibele de acum: fiindca toata tara va fi un camp de lupta. Nu cumva se va preface, draga generale, toata planeta noastra intr-un camp de lupta? Dintre orasenii din spatele frontului nu va mai putea fi vazut, nicaieri, nici unul. Vor fi cu totii in refugii, prin pesteri si prin rapile din munti. Cum isi va duce zilele sarmanul popor in refugiile acelea, nici un om nu va putea sa povesteasca. Cand razboiul, dupa vreme indelungata, se va fi incheiat, se va vedea ca toate acele pesteri si rape din munti sint pline cu osemintele poporului care va fi murit.

O caracteristica aparte a viitorului razboi va fi lipsa de idealuri a tuturor tarilor beligerante si neincrederea reciproca dintre luptatorii aflati sub acelasi stindard: fiindca acest razboi nu va fi dus, in fapt, nici in numele credintei, nici in numele libertatii, nici in numele patriei sau natiunii – chiar daca acestea vor fi etalate ca lozinci – ci, in principal, doar in numele urii si razbunarii, al acapararii si jafului. Din pricina acestei lipse de idealuri, care nimiceste orice insufletire, in toate armatele vor fi multi tradatori si spioni platiti. Prin urmare, va fi multa neincredere reciproca, si vor fi puse la zid intregi unitati de lupta. Pe langa cei vinovati vor fi omorati si multi nevinovati de catre propriile autoritati. Si mai mult, din pricina lipsei oricarui ideal important si adevarat pentru care cineva sa se invoiasca a muri de bunavoie va fi si o lipsa totala de eroism si de eroi. Intr-o situatie grea, oamenii se vor arata lasi, iar intr-una usoara – lipsiti de suflet si jefuitori de cadavre. Masinile moarte de razboi vor reprezenta, la drept vorbind, principalii si singurii eroi ai viitorului razboi. Ele se vor arata mai vii, mai inteligente, mai puternice si mai viteze decat omul – facatorul si proprietarul lor. Omul va fi atat de nimicit in mijlocul masinilor sale, atat de sarman si de infricosat! El va aplauda masinile sale de razboi asa cum erau candva aplaudati eroii. Si vor fi distinse cu decoratii, si vor fi impodobite cu cununi de laur. Masinile moarte de razboi.

O mare parte din toate grozaviile pe care le-am descris ale razboiului viitor le-am trait si vazut deja in trecutul Razboi mondial. Insa razboaiele viitoare vor fi in toate privintele mai cumplite decat toate razboaiele trecute.

Este greu insa, draga generale, sa descrii cu limba omeneasca acea noapte furtunoasa si intunecata, plina de crima, groaza si haos, in care Europa si America, intrand, trag dupa ele intreaga lume.

Din toate acestea reiese limpede invatatura:

1. Lumea civilizata va pune in slujba viitorului razboi toata inteligenta sa, toata energia si tot avutul sau, fara rezerve.

2. Grozaviile distrugerilor din viitorul razboi vor intrece toate grozaviile razboaielor din vremurile trecute.

3. Viitorul razboi se va distinge prin lipsa de idealuri si prin lipsa milostivirii si eroismului.

Sursa: Cuvântul Ortodox

Pe cruce - de Vasile Voiculescu

foto: Mirko Jović (OrthPhoto)

Iisus murea pe cruce. Sub arsita grozava

Pălea curata-i frunte ce-o sangerase spinii

Pe stancile Golgotei tot cerul Palestinii

Parea ca varsa lava.

Si chiar in clipa mortii hulira carturarii

Cu fierea otelita il adapau strajerii...

Radea cu hohot gloata cu spasmele durerii

Si-l ocarau talharii.

Zdrobita, la picioare-i zacea plângând Maria

Si-adanc zbucnea blestemul din inima-i de mama

Alaturi Magdalena, in lunga ei marama,

Tipa vazand urgia.

Departe ucenicii priveau fara putere...

N-aveau decat sa fuga in lumea cea pribeaga

Cu el se naruise nadejdea lor intreaga

Si fara mangaiere.

Tarziu, porni multimea in palcuri spre cetate

Pe drumurile-nguste cu lespezi pardosite

Trecura fariseii cu fetele smerite

Si barbile-argintate.

Maslini fara de frunze dormeau mocnind pe coaste

In vale, ca-ntr-o pâcla, dormea Ierusalimul,

Pe cruce somnul mortii dormea de-acum sublimul

Iisus, vegheat de oaste.

A refuzat avortul când a aflat că bebeluşul va avea Sindrom Down

de Sarah Zagorsky, Life News

În 2010, Tom şi Karen Bachofner au aflat că vor avea cel de al treilea copil. La acel moment, Karen avea 39 de ani şi a decis să facă testul de depistare Bart, care poate indica dacă un copil ar putea avea Sindrom Down. După o săptămână, li s-a comunicat că bebelușul lor nenăscut are șansa de 1 la 12 de a avea această boală.

Tom a vorbit cu ziariştii de la publicaţia Mirror Online despre această experienţă: „În Marea Britanie, 1 din 200 de copii este clasat ca fiind cu mare risc, astfel încât 1 la 12 era aproape inevitabil. Când Karen a fost chemată pentru rezultate, m-am grăbit să-i fiu alături”.

Consiliere pro-avort, în loc de sfaturi medicale pentru creşterea unui copil cu Sindrom Down

După testul iniţial, spitalul a oferit cuplului un test de amniocenteză şi, peste şase zile, doctorii au confirmat că bebeluşul lor ar putea avea Sindrom Down. Apoi i-au întrebat dacă doresc un avort, însă ei au refuzat.

Tom a spus: „Karen şi cu mine doream să păstrăm sarcina – nici măcar nu am considerat o alternativă, astfel încât, când întrebarea a venit din partea personalului medical, am refuzat. Păreau surprinşi, pentru că un procent şocant de 90% din sarcinile din Marea Britanie depistate cu Sindrom Down sunt întrerupte”.

Tom a mai declarat că a fost foarte deranjat de modul în care medicii au încercat să conducă discuţia spre subiectul avortului: „Ceea ce m-a deranjat a fost modul în care conversaţia cu consultantul şi asistenta a fost înclinată spre avort. Nu s-a spus un singur cuvânt despre ceea ce viitorul ar putea reprezenta pentru un copil cu Sindrom Down. I-am întrebat dacă au literatură de specialitate pentru a o studia. Ei au murmurat nervos, înainte de a ne da a bucată ruptă de hârtie cu o adresă web. Niciun pliant, nimic. Am fost aruncați în confuzie şi furie. Privind în urmă, pot spune sincer că astfel de profesionişti din sistemul medical (nu vorbesc despre toţi) ar putea cu uşurinţă să convingă un cuplu să ia o decizie pe care apoi să o regrete pentru tot restul vieţii”.

Din păcate, mai târziu, testele au arătat că mai exista o problemă medicală. Copilul avea o gaură în inimă. Acest lucru este foarte obişnuit la copiii cu Sindrom Down şi mulţi nou-născuţi cu această condiţie au nevoie şi de operaţie pe cord imediat după naştere. Aceste intervenţii chirurgicale le permit de obicei acestor copii să continue cu succes să crească la fel ca orice altă persoană cu Sindrom Down.

La câteva săptămâni după diagnostic, au aflat că aveau o fetiţă

Tom povesteşte: „La câteva săptămâni după rezultatul amniocentezei, am venit acasă de la serviciu, iar Karen mi-a spus zâmbind din pragul ușii că avem o fetiță. Am căzut în genunchi, cu lacrimi de bucurie şi uşurare. Întotdeauna îmi dorisem o fiică şi în acel moment am început să accept ceea ce se întâmplă. Aveam o fiică de protejat”.

La 15 martie 2011, s-a născut fiica lor, Rosie, care, la şase luni, a avut şi intervenţia chirurgicală pentru a-i fi reparată gaura din inimă. Tom spune: „Tot ce am vrut a fost să ajungă fetiţa mea acasă în siguranţă. Din fericire, operaţia a fost un succes şi am dus-o acasă după opt zile. Rosie are acum 3 ani și jumătate. Face terapie de vorbire şi limbaj – se joacă şi de-a terapeutul – şi tocmai a început să meargă la grădiniţa locală. Fraţii ei o îndrăgesc foarte mult şi se vede că va fi protejată pe măsură ce va creşte. Am toate motivele să cred că va duce o viaţă deplină şi independentă”.

Fericitul tată a concluzionat: „Copiii cu Sindrom Down sunt oameni. Ei au mai multe în comun cu părinţii şi fraţii lor decât ceilalţi… Noi nu am schimba nimic la ea. La urma urmei, nu Sindromul Down o defineşte ca persoană, sindromul e doar o parte din ea”.

Traducere: Corina Manuc

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

30 iulie: Sfântul Anatolie „cel Tânăr” de la Optina

În necazuri este ascunsă mila lui Dumnezeu

Dacă te cuprind necazurile - bucură-te, că atunci tu mergi pe calea cea adevărată. Dar cine nu fuge de necazuri şi le poartă după puterea lui, acela moşteneşte Împărăţia veşnică.

Dacă vrei să te veseleşti cu veselie nespusă, atunci rabdă acele necazuri pe care ţi le trimite Dumnezeu şi nu îţi va părea rău.

Dacă necazurile tale smeresc, dau linişte duhului şi atrag la rugăciune, să ştii: simţirea ta nu înşală.

Dacă vor fi, să zicem, puţine necazuri - atunci vor fi şi puţine dobândite, puţine învăţate. Este un rău neguţător acela care se bucură că în târg sunt puţini oameni şi îl necăjesc puţin şi cumpărătorii şi vânzătorii!

(Starețul Anatolie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 110)

Sursa: Doxologia

Dr. Liana Pleș: „Dacă fetele încep a lua contraceptive hormonale orale foarte devreme, aceasta poate duce la oprirea creșterii și chiar la infertilitate”

foto: Free Digital Photos

Provita Media: Doamna doctor, ce ne puteți spune despre riscurile inceperii unei vieți sexuale devreme? Daca o fata iși incepe viața sexuala la 15 ani, sa spunem, ce riscuri poate avea?

Dr. Liana Pleș: Probabil ca viața sexuala incepea foarte devreme și in trecut, in Evul Mediu, sa spunem, cand, la 16 ani, multe femei erau deja mame. Dar e adevarat ca pe vremea aceea exista mai puțin libertinaj. Acum, debutul vieții sexuale, la o varsta cand fetele nu sunt dezvoltate nici fizic, nici psihic, emoțional, consecințele pot fi multiple. In primul rand, emoțional, le poate afecta un anume comportament sexual, pot aparea tot felul de experiențe traumatizante. Apoi, fetele se pot expune riscurilor imbolnavirii cu boli cu transmitere sexuala sau pot aparea sarcini nedorite. Apar atunci copii pe ii abandoneaza sau fac avorturi. Cam 80% din populația care și-a inceput viața sexuala, in primii doi ani de la debutul vieții sexuale, se infecteaza cu o tulpina de HPV (papilloma virusul uman). De care, in timp, poate scapa. Dar, in contextul in care aceasta infectare se face pe un epiteliu vaginal sau cervical insuficient maturat și care, de cele mai multe ori, nu are mijloace suficiente ca sa se apere, poate sa duca la leziuni, care, mai tarziu, poate sa-i afecteze sanatatea, sa duca inclusiv la cancere. Chlamydia Trachomatis, odata instalata la nivelul colului uterin, migreaza, dupa aceea la nivelul uterului, trompelor, peritoneului si, evident poate provoca diferite boli, printre care infertilitatea. Riscurile sunt multiple, repet, nu numai din punctul de vedere al sarcinilor care pot aparea, dar și din punctul de vedere al bolilor genitale care pot surveni.

Provita Media: - O femeie este mai vulnerabila la bolile cu transmitere sexuala fața de un barbat și de ce?

Dr. Liana Pleș:- Condițiile anatomice fac ca afecțiunile genitale sa fie diagnosticate de cele mai multe ori tardiv, sa se manifeste mai tarziu decat la barbați. Adica organele genitale sunt in contiguitate, barierele sunt destul de reduse și atunci e permisa ascensiunea germenilor in anumite situații și poate fi afectata inclusiv fertilitatea ulterioara. Femeile pot face anexite, boli inflamatorii pelviene, cu consecințe asupra fertilitații. De multe ori, igiena e deficitara. La barbați, daca respecta regulile de igiena și micționeaza dupa un contact sexual, este o modalitate simpla de a indeparta germenii cu care au luat contact, pe cand, la o femeie, aceștia raman inauntru. In plus, exista traumatisme la nivelul mucoasei, care determina un risc de imbolnavire mult mai mare.

Provita Media: Ce pericole implica contracepția hormonala orala, administrata de la o varsta mica? Poate sa duca la cancer de col uterin?

Dr. Liana Pleș: - Contracepția hormonala, la o varsta mica, poate duce la probleme. Legat de cancerul de col uterin, contracepția hormonala poate duce indirect la aceasta boala. Aceasta pentru ca aceste tinere, cand folosesc contraceptive hormonale, nu se mai protejeaza cu prezervativ. In acest caz, in lipsa unei protecții suplimentare, creste riscul de contractare a virusurilor de care vorbeam. Pe de alta parte, contracepția hormonala, cu cat este luata mai devreme, cu atat poate avea consecințe asupra funcționarii normale a organismului unei femei. Aceasta pentru ca ea intervine in coordonarea hormonala dintre hipotalamus, hipofiza și ovare și poate duce la diverse disfuncții de tip hormonal. Daca fetele nu și-au incheiat creșterea și incep a lua contraceptive hormonale orale de foarte devreme, aceasta poate duce chiar la oprirea creșterii și in final, pot duce chiar la infertilitate, din cauza acestor blocaje hormonale pe care le induc. Acestea ar fi consecințele pilulei hormonale orale asupra unei fete care iși incepe viața sexuala foarte devreme.

Provita Media: Avand in vedere tendința tinerilor de astazi de a amana casatoria, oare nu ar fi benefic – pentru fete – sa li se spuna și ca ovulele femeii imbatranesc odata cu ea și ca șansele de a da naștere unui copil scad cu timpul.

Dr. Liana Pleș: Declinul fertilitații unei femei este progresiv, odata cu varsta. Calitatea ovocitelor scade odata cu varsta. Ideal ar fi ca femeile sa aiba copii la o varsta la care ovocitele sunt de o calitate foarte buna, nu? Ideal ar fi la 20-25 pana la 35 de ani. Dupa aceea, calitatea lor este in declin, demonstrat și de riscul mai mare de anomalii cromozomiale. Iar dupa 40 de ani, situația este absolut dezastruoasa cu privire la numarul și calitatea ovocitelor. Concepția ar fi bine sa apara in aceasta perioada, in care organismul femeii este in deplina posibilitate de procreare și cu o calitate buna a ovocitelor. In principiu, intr-adevar, maternitatea nu ar trebui amanata pana la varste indelungate, cand deja calitatea slaba a ovocitelor și posibilitatea mare a afecțiunilor cu transmitere sexuala face concepția aproape imposibila.

Provita Media: Se pare ca societatea e blocata cumva, ca viziune, in secolul al XX-lea, cand a avut loc așa-numita revoluție sexuala. Și acum, ca și atunci se promoveaza, in mass-media, la cinema, in reclame, peste tot, ideea sexualitații deschise, a libertinajului. Dar pe atunci nu se cunoșteau decat doua mari boli cu transmitere sexuala: sifilisul și gonoreea. Astazi sunt de zece ori mai multe. Știința demonstreaza ca libertinajul este complet impotriva sanatații omului.

Dr. Liana Pleș: Nici un virus și nici un germen nu este nou. Toți au existat. Au fost sau nu descoperiți, au fost sau nu fost evidenți, se pare ca avem acum mai multe metode de a le depista. Existau pe atunci doua mari boli cunoscute, dar asta este evoluția științei, a descoperirilor științifice. Probabil ca, peste 20 de ani, se vor descoperi alte boli. Corelația dintre HPV și cancerul cervical este apanajul secolului XXI, din anul 1999-2000, s-a corelat existența cancerului de col uterin cu existența HPV-ului.

Provita Media: – Iata, citim in ziare care se numesc „serioase”, diverse știri sau relatari despre așa-zisele „provocari” sau „beneficii” ale schimbului de parteneri sau ale sexului anal. Din punct de vedere medical, ce puteți spune referitor la astfel de știri? Va intreb pentru ca ele sunt citite și de publicul tanar, care poate nu are toate informațiile la indemana sa-și dea seama de consecințe.

Dr. Liana Pleș: – Din punct de vedere științific, aceste „beneficii” n-au fost niciodata dovedite. Dimpotriva, exista studii care arata ca sexul anal, spre exemplu, este la fel de periculos din punctul de vedere al transmiterii bolilor, ca și sexul vaginal sau oral. Apar diverse forme de cancer anal, din ce in ce mai frecvent, și la femei, și la barbați. Evident, cu cat sunt mai mulți parteneri, cu atat posibilitatea de a te infecta de diverse boli cu transmitere sexuala este mai mare. Din cauza acestor afecțiuni poate aparea infertilitatea. Vorbesc din punct vedere medical și nu ma refer la punctul de vedere moral. Pana la urma, morala ține de educația din familie, de cultura pe care o primești, de afilierea religioasa a fiecarei familii. Din nefericire, educația copiilor se face acum de televizor, mai degraba decat de familie. Nu exista nici un „beneficiu” al acestor practici. Iar ziarele sau mass-media in general, promoveaza aceste lucruri din alte considerente decat cele legate de sanatatea populației. Nu exista asemenea „beneficii”. E adevarat ca felul in care oamenii intra in relații sexuale ii privește personal, dar asta nu inseamna ca trebuie sa promovam un anume tip de comportament sexual.

Provita Media: Se vad consecințele acestor ani de liberalizare sexuala? Ce spun statisticile referitor la bolile cu transmitere sexuala? Avem date statistice referitoare la BTS, in special HPV șiChlamydia Trachomatis? Se știe ca unele tulpini ale HPV pot cauza cancer de col uterin, iarChlamydia poate duce la infertilitate.

D. Liana Pleș: Statisticile, la acest capitol, in Romania, sunt cvasi-inexistente. Nu sunt raportate toate bolile cu transmitere sexuala. Multe sunt diagnosticate in cabinetele particulare și nu sunt raportate. Nu sunt raportate nici infertilitațile ca sa poata fi centralizate. Este foarte greu sa faci o corelație, atunci cand nu ai date suficiente. Cu certitudine insa ne confruntam cu un numar din ce in ce mai mare de purtatoare de HPV, cu un numar din ce in ce mai mare de femei care au de la varste foarte tinere leziuni de col uterin, cu un numar din ce in ce mai mare de paciente cu infertilitate pentru ca au avut boli cu transmitere sexuala. Dar, repet, in Romania anului 2015, nu avem o statistica a bolilor cu transmitere sexuala pe care sa ne putem baza.

Pentru Provita Media, a dialogat Larisa Iftime.

Sursa: Știri pentru viață