Predică la Duminica a XXII-a după Rusalii: Despre iad - Părintele Cleopa Ilie

APOSTOLUL 

Fraţilor, vedeţi cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mâna mea. Câţi vor să placă în trup, aceia vă silesc să vă tăiaţi împrejur, numai ca să nu fie prigoniţi pentru crucea lui Hristos, căci nici ei singuri, cei ce se taie împrejur, nu păzesc Legea, ci voiesc să vă tăiaţi voi împrejur, ca să se laude ei în trupul vostru. Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume! Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă. Şi câţi vor umbla după dreptarul acesta, pace şi milă asupra lor şi asupra Israelului lui Dumnezeu! De acum înainte, nimeni să nu-mi mai facă supărare, căci eu port, în trupul meu, semnele Domnului Iisus. Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.

EVANGHELIA

LUCA 16, 19-31

Zis-a Domnul: ascultaţi pilda aceasta: era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, şi care petrecea în toate zilele, înconhurat de slavă. Iar un sărac, anume Lazăr, care zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, dorea mult să se sature din fărâmiturile care cădeau de la masa bogatului; caci până şi câinii, venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit apoi şi bogatul şi l-au îngropat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, el care era în chinuri a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Atunci a strigat el şi a zis: părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi întingă vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ţi aminte că tu ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr aşijderea, pe cele rele; dar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie adâncă, întărită în aşa fel, ca cei care ar vrea să treacă de aici la voi, ori cei de acolo la noi, să nu poată să treacă. Atunci el a zis: te rog, dar, părinte, să-l trimiţi acasă la tatălui meu, căci am cinci fraţi; să le spună acestea, ca să nu vină şi ei la acest loc de chin. Avraam i-a răspuns: au pe Moise şi pe prooroci, să-i asculte pe ei. Dar el a zis: nu, părinte Avraam; ci dacă cineva dintre cei morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Atunci Avraam i-a spus: dacă nu ascultă pe Moise şi de prooroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.

Predica Părintelui Cleopa Ilie - Despre iad 

Iubiți credincioși,

Sfânta Evanghelie de azi ne îndeamnă să vorbim despre iad. Astfel, vom arăta ce este iadul, care sunt mărturiile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți despre iad și câte sunt nesuferitele sale munci.

Mai întâi trebuie să știm că iadul este loc de chin rânduit diavolilor și celor ce le urmează lor (Matei 25, 41). Apoi să știm că în iad suferă și trupul și sufletul (Matei 5, 29; 18, 9; Marcu 9, 43). "Iadul este țara morții, împărăția diavolilor, a cărui poartă este deznădăjduirea, curte sunt legăturile; ferestre, întunericul; masă, reaua împuțiciune și miros greu; mâncarea, foamea; băutura, setea; ceasornic, plânsul; așternut, văpaia" (Ușa pocăinței, Brașov, 1812, p. 183).

Despre iad, în Sfânta și dumnezeiasca Scriptură au vorbit din cele mai vechi timpuri sfinții patriarhi și prooroci. Așa auzim pe proorocul Isaia, zicând despre iad: Care din noi poate să îndure focul cel mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul de veci? (Isaia 33, 14) Marele prooroc și împărat David zicea despre iad: Să vină moartea peste ei și să se coboare în iad de vii (Psalm 54, 16; 30, 17). Despre întunericul iadului zice proorocul Isaia: “Întuneric și pipăire a fost deasupra peșterilor în veci“. Dumnezeiescul Iov, cel mult răbdător, a proorocit despre iad, zicând: “Mă voi duce și mă voi întoarce în pământul întunericului și al umbrelor morții, țara de întuneric și neorânduială, unde lumina e tot una cu bezna“ (Iov 10, 21-22).

Înțeleptul Solomon, arătând că întunericul pipăit ce a venit pe vremea lui Moise peste egipteni (Ieșirea 10, 22) a fost din iad, zicea așa: “Noapte cu adevărat neputincioasă, care din fundurile neputinciosului iad a venit asupra a tot Egiptul“. Iar Isaia proorocul zice despre întunericul iadului: “Pipăi-vor ca orbii peretele și ca unii ce sunt fără de ochi vor pipăi; cădea-vor întru amiazăzi ca întru miezul nopții“ (Isaia 59, 10). Despre mirosul cel mare care este în iad, a zis proorocul Isaia: “Ieși-va rău miros din morții lor“ (Isaia 34, 3). “Și va fi în loc de miresme, putreziciune“ (Isaia 3, 24). Citeşte mai mult...

Surdă: Doxologia

 

 

Revista Tabor, nr. 11, noiembrie 2013

Vă facem cunoscută trimiterea la tipar a unui nou număr al revistei Tabor (nr 11 anul VII, nov. 2013).

Tema a fost: „Părintele Dumitru Stăniloae - 110 ani de la naştere şi 20 de ani de la moarte”.

Vă prezentăm mai jos cuprinsul revistei:

EVOCĂRI

† ANDREI ANDREICUŢ: „Bucuraţi-vă că sunteţi întru adevăr!”

DAN CIACHIR: Nobleţea smereniei

COSTION NICOLESCU: Părintele Dumitru Stăniloae – un om familiar cu Dumnezeu

DUMITRU ICHIM: Muntele cu nume de sfânt

LIDIA STĂNILOAE: Eternitate şi provizorat

VIRGIL CÂNDEA: Receptarea operei părintelui Stăniloae în cultura românească

DUMITRU HORIA IONESCU: Teologia de zi cu zi

STUDII

ŞTEFAN BUCHIU: Receptarea operei părintelui Dumitru Stăniloae în teologia academică românească

VALER BEL: Teologia mărturisitoare a părintelui Dumitru Stăniloae şi receptarea ei în teologia academică românească

DORU COSTACHE: Raţionalitate şi Mişcare la Părintele Dumitru Stăniloae

ŞTEFAN ILOAIE: „Eu, tu şi el... ” – sau despre relaţia ca taină. Aproapele şi responsabilitatea faţă de el, în gândirea părintelui Dumitru Stăniloae.

ADRIAN MARINESCU: Logos şi logoi. Gândirea teologică a Sf. Maxim Mărturisitorul (†662) cu privire la raţiunile dumnezeieşti (plasticizate), potrivit comentariului său la rugăciunea „Tatăl nostru”, şi receptarea ei la Pr. Dumitru Stăniloae

IOAN MOGA: Har şi fi inţare eclezială în afara graniţelor canonice ale Bisericii? Schiţe de răspuns, pornind de la contribuţia Părintelui Stăniloae

ADRIAN NICOLAE PETCU: Părintele Dumitru Stăniloae în conştiinţa foştilor deţinuţi politici

RECENZII

Episcopul Vartolomeu Stănescu – În lumina cuvântului, ediţie îngrijită şi prefaţată de Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, Arhiepiscopia Râmnicului, Editura Sfântul Antim Ivireanul, Râmnicu Vâlcea, 2013, 392 pag. (FELICIA DUMAS)

LIDIA IONESCU STĂNILOAE, Lumina faptei din lumina cuvântului, Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae, ed. a II-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 2010, 444 pag. (NICOLETA PĂLIMARU)

Dialog cu psihologul clinician Mihaela Sahlean: „Psihologul ajută, însă nu suplineşte duhovnicul“ / Despre spovedanie şi duhovnicie

 

Interviu realizat de diac. George ANICULOAIE, 26 iulie 2012

Nici la psiholog, nici la duhovnic nu poţi să vorbeşti cu indulgenţă despre tine, trebuie să vorbeşti cu adevăr, spune în interviul acordat ziarului nostru psihologul Mihaela Sahlean.

Psihologul poate lucra împreună cu preotul, pentru că şi el face parte din comunitatea creştină, mai spune terapeutul, care recunoaşte că cere sfatul duhovnicului mult mai des decât al psihologului.

Pornind de la faptul că pentru un creştin sensul în viaţă este Dumnezeu, vă rugăm să ne spuneţi ce semnifică sensul în viaţă din punctul de vedere al unui psiholog.

Are legătură cu ceea ce defineşte traiectoria pe care poţi să o ai în viaţă, drumul care te duce către ceva, dar pentru a ajunge la destinaţie contează foarte mult cum ne alegem drumul, dacă ştim ce înseamnă acest drum şi dacă ne-am putut defini unul sau mai multe obiective în viaţă.

Este foarte important să ne supraveghem propriile gânduri, să le observăm, să le monitorizăm, pentru că identificarea gândurilor noastre chiar este importantă. Sunt foarte multe persoane care operează cu etichete mentale sau cu tipare reactive. Ele îngustează foarte mult realitatea. Gândirea prefabricată nu este o gândire creativă. Din cauza ei se pierde foarte mult din ceea ce realitatea oferă.

Şi atunci, din punctul de vedere al psihologului, sensul nostru nu este către Dumnezeu, ci spre ceea ce gândim?

Eu nu văd psihologia desprinsă de religie, deşi sunt psihologi care văd psihologia strictamente ca ştiinţă. Eu consider că toate ştiinţele, câte există în lume şi câte vor mai putea să apară, adunate, sunt sub Dumnezeu. Ele au apărut cu îngăduinţa lui Dumnezeu, nu pot fi desprinse de El.

Între psihologie şi religia ortodoxă există părţi comune. De exemplu, la Taina Spovedaniei creştinul vine şi spune preotului tot ce are pe suflet. Şi în psihoterapie pacientul vine şi spune psihoterapeutului ceea ce are pe conştiinţă, lucruri din cauza cărora nu mai are linişte sau nu-şi mai regăseşte liniştea. Greşeli, vinovăţii pe care consideră că le-a făcut, aspecte ale vieţii pe care nu le poate înţelege ori propriul comportament pe care nu-l poate înţelege în multe din circumstanţe. Toate lucrurile acestea se discută la terapie, se analizează. Terapeutul, psihologul ajută, însă nu se poate suplini părintelui duhovnic.

Pentru că părintele duhovnic şi vindecă...

Sunt vindecări diferite. Ca terapeut ajuţi mult pacientul să se înţeleagă pe sine, cu mecanismele lui, cu gândirea lui, cu simţirea lui. Trebuie să ai acele iluminări în care să îţi dai seama unde ai greşit. Prima condiţie este să recunoşti că ai o problemă, că conştientizezi asta, şi după aceea să o rezolvi. Nu poţi să rezolvi ceea ce nu conştientizezi că ai.

Aşa e şi cu păcatul, dacă nu îl recunoşti, nu îl spui la spovedanie.

Da, la fel. Sunt credincioşi care au tendinţa să spună 10% din păcatele lor. Nu îşi fac lor bine în felul acesta. Această negare a păcatului, şi nu prin uitare din cauza unei boli (amnezie, Alzheimer), ci prin uitare cu bună ştiinţă, este un păcat în plus. La fel şi în psihoterapie. Dacă tu consideri că ai făcut numai lucruri bune, dar multiple probleme se ţin de tine, de fapt nu te-ai uitat corect în trecut, de fapt nu te-ai autoanalizat corect. Nu te poţi analiza cu indulgenţă, nu poţi nici aici şi nici la spovedanie să vorbeşti cu indulgenţă despre tine, trebuie să vorbeşti cu adevăr. Valoarea adevărului există şi în spoveda-nie, şi în psihoterapie. Nu poţi progresa altfel. Cu minciuna nu poţi merge înainte, baţi pasul pe loc sau chiar mergi în urmă, regresezi, nu progresezi.

Preotul şi psihologul nu sunt în opoziţie

Cred că aţi primit sfatul unui psiholog, şi cred că şi al unui duhovnic.

Sfatul duhovnicului îl primesc mult mai des, pentru că îl caut mai des.

Din experienţa dumneavoastră, care este graniţa dintre psihologie şi duhovnicie?

Sunt două compartimente diferite, care nu se află în conflict. Vorbim într-o parte de un accent pe psihic, şi în cealaltă parte de un accent pe suflet. Psihicul şi sufletul sunt două entităţi fără legătură. Ambele ne cer un efort de introspecţie. Dacă am face o operaţie de neurochirurgie unui om, nu o să găsim psihicul niciodată. Nici dacă facem o operaţie pe inimă, nu o să găsim sufletul. Deci şi psihoterapia, şi duhovnicia lucrează cu ceva invizibil, însă care este simţibil, dacă mă pot exprima astfel. Dacă nu-l vedem în momentul acesta pe Dumnezeu lângă noi, nu înseamnă că nu există.

Cum poate să-l ajute pe un creştin psihologul?

Psihologul poate lucra împreună cu preotul, pentru că şi el face parte din comunitatea creştină, sau cel puţin ar trebui. M-a ajutat Dumnezeu să am pacienţi care, chiar dacă au avut o deschidere mai mică spre religie, după mai multe şedinţe, am constatat că şi-au deschis calea mai mult spre Dumnezeu.

Un om care merge la psiholog se poate spovedi mai uşor şi mai bine decât unul care nu merge la psiholog?

Cred că un om care merge la psiholog deja şi-a depăşit o limită în a vorbi despre problemele lui, şi atunci poate reuşeşte mai uşor să ajungă la duhovnic. Pe de altă parte, şi enoriaşul care vine şi vorbeşte cu duhovicul şi-a depăşit nişte limite. Şi atunci, dacă el constată că are nişte probleme în plan psihic, va vorbi uşor despre ele şi la psiholog. De aceea spun că nu le văd în opoziţie sub nici o formă. Şi nu întâmplător v-am spus că ambele se ocupă de aspecte practic invizibile, mintea şi sufletul. Mintea şi sufletul nu sunt palpabile, dar ele sunt foarte vii. Un om nu suferă din cauza creierului mai mare sau mai mic, dar poate să aibă o depresie. Nici dacă are inima mai mică sau mare nu suferă, dar sufletul lui poate să plângă.

Psihologia nu anulează credinţa

Ce boli se pot trata doar la psiholog?

Sunt anumite derapaje în planul psihic care au neapărat nevoie de intervenţia psihoterapeutului. Adică anumite depresii foarte puternice unde este nevoie şi de psihoterapie, dar şi de medicaţie, care este prescrisă tot pentru ajutorul omului. Însă ea nu anulează credinţa. Medicamentele toate sunt făcute să uşureze, să simplifice, să reducă partea de boală, pentru ca persoana să ajungă mai repede la sănătate. Deci nu orice se poate substitui oricând şi oricum, dar credinţa trebuie să-l însoţească pe om permanent.

Aşadar, rolul psihologului este esenţial?

Da. De asemenea, şi rolul părintelui duhovnic, şi relaţia calitativ bună pe care enoriaşul trebuie să o aibă cu el sunt foarte importante.

Sursă: ziarul Lumina

În India, practica avortului în funcție de sex a fost inițiată de Statele Unite

de Kirsten Andersen, 13 septembrie 2013

În India, creşterea dezechilibrului între sexe, cauzat de avorturile selective, își are rădăcinile în eforturile americane de control a populației, au declarat experții, în cadrul unei comisii a Congresului american.

Audierea, intitulată „Fetele dispărute ale Indiei”, a fost organizată de republicanul Chris Smith, un congresman cu convingeri pro-viață și adversar înfocat al avorturilor selective.

congresmanul Chris Smith

 „Avortul selectiv nu este un accident, ci reprezintă o politică violentă, vicioasă şi premeditată, ce este impusă lumii de către mişcarea pro-avort de control a populaţiei”, a declarat congresmenul Smith. „Avortul selectiv este crud şi discriminatoriu. Este o violenţă împotriva femeilor.”

Congresmenul Smith a spus că a vrut să se asigure că agenţiile de dezvoltare cu sediul în America nu susţin în prezent controlul coercitiv al populaţiei.

„Legiuitorii din India, SUA şi din întreaga lume trebuie să apere femeile de acest atac vicios”, a spus acesta.

De-a lungul istoriei, cultura indiană a favorizat băieţii din cauza zestrei uriaşe pe care părinţii trebuie să o plătească pentru ca fetele lor să se poată mărita. Atunci când Consiliul populaţiei din Statele Unite a introdus în anii '70 tehnologia de identificare prenatală a sexului şi a sugerat avortarea fetele nedorite, milioane de astfel de proceduri au fost efectuate.

Matthew Connelly, profesor de istorie la Columbia University din New York, a spus oamenilor legii că: „Specialiştii în dezvoltare au fost primii care au promovat avortul selectiv drept o posibilă soluţie la ceea ce ei au văzut a fi o explozie demografică.”

De fapt, cel care le-a cerut biologilor să găsească o modalitate de a determina sexul unui copil nenăscut a fost Steven Polgar, liderul departamentului de cercetare al Planned Parenthood din anii 1960.

„Aflaţi la apogeul puterii şi influenţei lor, americanii care au contribuit cu cei mai mulţi bani la programele de control a populaţiei din întreaga lume - toţi aceştia fiind bărbaţi - au privit controlul populaţiei drept o prioritate absolută şi nu au acordat nicio atenţie consecinţelor reducerii numărului de femei”, a declarat Connelly.

El a mărturisit că doi lideri ai Consiliului Populaţiei – preşedintele de atunci, Bernard Bereslon şi Sheldon Segal, cel care a condus divizia biomedicală – au promovat avortul selectiv. Segal i-a învăţat pe medicii indieni cum să determine sexul unui făt, iniţiind astfel o eră a avortului selectiv în cadrul subcontinentului.

Dar încercările lor de control a populaţiei nu s-au limitat la avort.

„În India, Pakistan, Bangladesh şi Indonezia, donatorii occidentali au sprijinit financiar sterilizarea oamenilor, iar consultanţii occidentali i-au ameninţat pe cei care refuzau, cu privarea de îngrijiri medicale şi de educaţie”, a mărturisit Connelly. „În 1975, când Indira Gandhi a delarat stare de urgenţă şi a folosit poliţia şi armata pentru a duce oamenii în taberele de sterilizare, donatorii străini şi-au sporit de fapt sprijinul.”

Connely a declarat că, de vreme ce Statele Unite au creat problema avortului selectiv în India, acestea trebuie să facă tot ce pot pentru a remedia această situaţie.

„Tocmai datorită rolului important pe care Statele Unite l-au avut în susţinerea programelor de control a populaţiei la nivel mondial, nu putem pretinde că nu avem nicio responsabilitate pentru aceste consecinţe”, a spus Connelly.

La audierea de marţi, republicanul Smith a remarcat problemele culturale pe termen lung cauzate de genicid. „Avortul selectiv şi infanticidul feminin au dus la raporturi dezechilibrate ale sexelor. În unele părţi ale Indiei, de exemplu, la 100 de fete se nasc 126 băieţi”, a spus el. „Aceasta duce la o penurie de femei, fapt ce conduce apoi la traficul de persoane, vândutul mireselor şi prostituţie.”

Cercetătorul Sabu George, membru al Campaniei Împotriva DiscriminăriiSexuale din India, le-a spus legiuitorilor în cadrul audierii că mai mult de 6 milioane de fetiţe au fost avortate în doar ultimii 10 ani, şi că, deşi au fost adoptate legi care interzic avortul selectiv, acestea sunt rareori puse în vigoare. Drept consecinţă, raportul fetelor faţă de băieţi a scăzut în modconstant de la 934 de fete la 1000 de băieţi în 1991, la 927 la 1000 în 2001, pentru ca în 2011 să se ajungă la doar 914 fete la 1000 de băieţi. Cât despre recensământul din 2011, India avea cu 37 de milioane mai mulţi bărbaţi decât femei. Mulţi experţi spun că acesta este cel mai important factor care a dus la creşterea ratei criminalităţii în ţară, în special violenţe şi/sau crime sexuale împotriva femeilor.

„Instabilitatea internă este sporită în ţările care afişează o inegalitate de gen exagerată, ceea ce duce la o estimare alterată a securităţii statului”, au scris Valerie M. Hudson şi Andrea den Boer, autoarele studiului „Un surplus de bărbaţi, un deficit de pace”.

„Cu siguranţă numărul crimelor violente împotriva femeilor creşte direct proporţional cu creşterea deficitului de femei”, a spus Hudson pentru The New York Times. „Acest lucru va limita şansele de viaţă ale femeilor până în viitorul îndepărtat”.

Jill McElya, avocat al drepturilor omului, a spus comisiei că cel mai bun mod prin care Congresul poate lupta împotriva traficului de fiinţe umane este să se adreseze cauzei principale. Ea a declarat că de vreme ce Departamentul de Stat al SUA cere naţiunilor care beneficiează de ajutor financiar să raporteze despre traficul de fiinţe umane, tot aşa ar trebui să le ceară să raporteze şi despre ce măsuri iau pentru protejarea fetiţelor nenăscute încă.

„Li se poate permite oare acestor ţări cărora li se cere să se asigure că fetele lor nu sunt traficate, să admită uciderea lor în mod sistematic fără repercusiuni? Nu”, a spus McElya.

„Aducând lumină asupra a ceea ce se întâmplă în India, sperăm să ne îndreptăm către o lume unde fiecare femeie este cinstită şi respectată datorită demnităţii ei intrinseci şi unde fiecare copil este binevenit indiferent de sex”, a spus congresmen-ul Smith.

Republicanul din New Jersey a încercat de o lungă perioadă de timp să-şi avetizeze colegii legislatori asupra problemei globale a genicidului.

În luna aprilie, Smith a găzduit în Congres proiecţia documentarului „Este o fată!” pentru sensibilizarea asupra problemei genicidului, spunându-le colegilor săi: „ Cuvintele: „este fată” sunt cele mai mortale cuvinte din lume.”

„Conform unei estimări a ONU, până la 200 de milioane de femei lipsesc astăzi în întreaga lume datorită genicidelor, avorturilor selective, abandonurilor sau neglijenţelor fatale asupra fetiţelor, şi asta doar pentru că sunt de sex feminin", a spus el.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Scoţian amendat cu 40.000 de lire sterline pentru un mesaj „homofob" postat pe Twitter

David Shuttleton

de Thaddeus Baklinski

Edinburgh, Scoţia, 09 august 2013 (LifeSiteNews.com) – Tribunalul din Edinburgh l-a obligat pe David Shuttleton, un dealer de antichităţi, la plata a 40.000 de lire sterline după ce a postat pe Twitter mesaje referitoare la lesbiana Jaye Richards-Hill, pe care a numit-o „un pericol pentru copii”.

Aceasta l-a dat în judecată, acuzându-l de defăimare din cauza remarcilor sale despre activismul ei homosexual.

Jaye Richards-Hill este profesoară și consilieră a Ministrului Educaţiei. Ea şi partenera ei de acelaşi sex, Ruth, sunt căsătorite în mod „legal” în Africa de Sud. În luna iulie a anului trecut, ele au organizat în faţa Parlamentului scoţian o demonstraţie de „ceremonie de căsătorie” în semn de susţinere a „căsătoriilor gay”.

Conform surselor, Shuttleton a trimis, de asemenea, mesaje primului-ministru, Alex Salmond, și viceprim-ministrului, Nicola Sturgeon, cu privire la îngrijorarea sa legată de Jay Richards-Hill.

Numind pe cei care nu sunt de acord cu campania sa anti-gay „normalphobes”, Shuttleton a declarat publicaţiei Daily Record, „Este absolut scandalos că homosexualii au primit o astfel de putere în comunitatea noastră. Este un abuz al legilor noastre”.

Amenda uriașa poate deveni un precedent în cazurile care implică presupusa „homofobie” în Scoția.

Shuttleton a declarat că va contesta decizia, susținând că hotărârea a venit „în mod implicit” pentru că nu a reuşit să depundă o apărare corespunzătoare.

Mass-media din Scoţia l-a etichetat pe Shuttleton drept „prost delirant”, „bigot”, „nebun”, „creștin homofob” şi „rasist fanatic”, spre deosebire de portretizarea făcută lui Jaye Richards-Hill, ce a fost prezentată drept „părinte și profesor respectat”, „militantă de frunte pentru drepturile cuplurilor homosexuale”.

Ea nu a făcut niciun comentariu referitor la decizia Curţii.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Livia Halus

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Părintele Amfilohie Makris / Cuvânt de folos

„Un om se poate înălţa deasupra pământului cu două aripi, una este simplitatea şi alta este curăţia inimii. Trebuie să fii simplu în lucrări şi curat în cugete şi simţiri. Cu o inima neprihănită îl vei putea căuta pe Dumnezeu şi cu simplitatea îl vei gasi şi te vei bucura. Inima curată trece cu usurinţă prin porţile Cerurilor."

„A XI-a poruncă" de Ion Minulescu

Foto: Orthphoto

Ascultă, priveşte şi taci!...

Ascultă, să-nveţi să vorbeşti,

Priveşte, să-nveţi să clădeşti.

Şi taci, să-nţelegi ce să faci...

Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păcatul te paşte

Şi glasul Sirenei te fură,

Tu pune-ţi lacăt la gură

Şi-mploră doar sfintele moaşte -

Când simţi că păcatul te paşte!...

Când simţi că duşmanul te-nvinge,

Smulgându-ţi din suflet credinţa,

Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa

Şi candela minţii nu-ţi stinge -

Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Când braţele-ncep să te doară,

De teamă să nu-mbătrâneşti,

Rămâi tot cel care eşti -

Aceeaşi piatră de moară -

Când braţele-ncep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,

Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,

Ascultă, priveşte şi taci!...

Din braţe fă-ţi aripi de fier

Şï zboară cu ele spre cer!...

Cine vor fi primii sfinţi basarabeni

Adăugaţi o legend

Comisia specializată de pe lângă Mitropolia Chişinăului şi a Întregii Moldove a propus canonizarea Mitropolitului Bănulescu-Bodoni şi studiază dosarul maicii Agafia şi cel al preotului martir Gheorghe Ivanov.

Începând cu 1989, Biserica Ortodoxă Rusă a trecut în rândul sfinţilor circa 1.900 de noi mucenici, majoritatea ruşi. Criteriile în baza cărora este recunoscută sanctitatea sunt viaţa creştină fără cusur şi jertfirea în numele lui Hristos, minunile săvârşite în timpul vieţii şi după moarte, proslăvirea de către poporul credincios. Fiecare etapă a vieţii, cât şi vindecările miraculoase urmează să fie probate prin documente istorice, publicaţii, scrisori şi jurnale. Totodată, dosarele din arhive trebuie să demonstreze că persoana propusă nu a colaborat cu securitatea. 

Bănulescu-Bodoni, prima propunere 

Ca şi în alte foste republici sovietice, mulţi basarabeni au pătimit pentru credinţă, unii fiind deja cinstiţi de localnici şi având chiar sfinte moaşte, însă abia în 2011 Mitropolia Moldovei a creat o comisie pentru canonizare. Acum un an, a fost înaintat primul candidat: Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821). Printre merite, au fost evocate „înfiinţarea şi buna organizare a primei structuri eclesiale din Basarabia, grija pentru cler şi popor, crearea Seminarului Teologic din Chişinău şi a Tipografiei Eparhiale, extinderea numărului de parohii“. Mulţi istorici contestă însă importanţa arhiereului şi-l acuză că a făcut jocul ruşilor, scindând spaţiul canonic al Moldovei.

 

Gavriil Bănulescu-Bodoni a fost Mitropolit al Moldovei, Poltavei, Kievului şi ulterior al Basarabiei FOTO: mitropolia.md

 

S-a vrut ca sanctificarea să aibă loc cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la înfiinţarea Eparhiei Chişinăului şi Hotinului, marcată în septembrie. Pachetul de acte a fost transmis comisiei similare de la Moscova, dar răspunsul încă nu a venit. O posibilă explicaţie pentru întârziere poate fi găsită printre recomandările Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse, potrivit cărora, faima unui om de ctitor de biserici şi mănăstiri nu este în sine un motiv pentru canonizare. De asemenea, nu se acceptă solicitările legate de aniversări. 

42 de ani în mănăstire, la pat 

Acum comisia analizează dosarul ascultătoarei Agafia (Maranciuc), care a trăit 42 de ani la mănăstirea din satul Cuşelăuca, raionul Şoldăneşti, timp în care nu s-a ridicat niciodată din pat. Agafia s-a născut în 1819 într-o familie de buni creştini. Odată, părinţii ei au plecat într-un pelerinaj la Lavra Peşterilor din Kiev şi, ştiind greutăţile călătoriei pe jos, au lăsat copila acasă. Micuţa s-a pornit singură la drum, dar a căzut într-o fântână adâncă, traumatizându-şi grav ambele picioare. Se spune că a petrecut în această fântână trei ani, fiind hrănită şi încălzită de porumbei. A fost găsită de un cioban care a scos-o la suprafaţă şi le-a dat de veste părinţilor.

Acasă fetiţa îşi petrecea tot timpul în rugăciuni, iar la patul ei de boală se adunau mulţi sărmani şi nenorociţi, pe care-i ajuta cu sfatul şi rugăciunile ei. La vârsta de 12 ani, Maica Domnului i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să plece la cea mai săracă mănăstire din Basarabia. Vestea despre binefacerile ei s-a răspândit şi aici au început să vină oameni din toate părţile cu daruri, contribuind la dezvoltarea aşezământului monahal. A murit în 1873 şi a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii, iar de câţiva ani moaştele ei se află în biserica de vară. „La racla Fericitei Afagia se fac foarte multe minuni. Unii s-au vindecat chiar şi de cancer şi alte boli grave, de s-au mirat şi medicii. A fost un caz când trebuiau amputate ambele picioare. Bolnavul s-a dat cu agheasmă şi ulei de la candele şi s-a făcut bine“, susţine stareţa mănăstirii, egumena Vera Spinei. 

Ucis de sovietici în Postul Mare 

Recent, a fost depus şi dosarul protoiereului Gheorghe Ivanov (1880-1946), care a slujit timp de 43 de ani în biserica din Stolniceni, raionul Edineţ. După venirea sovieticilor, rudele şi copiii lui au plecat în România, însă preotul a rămas cu turma sa. A fost omorât în 1946, în timpul Postului Mare. Localnicii povestesc că trei nomenclaturişti i-au bătut la uşă, la miezul nopţii. L-au chinuit, l-au strangulat cu un prospop şi i-au ascuns trupul neînsufleţit sub laiţă. Vecinii l-au găsit mort dimineaţă. Au intrat pe un geam din spatele casei. Uşa era încuiată, iar lumina rămăsese aprinsă.

La mormântul lui vin de atunci oameni cu diferite probleme de familie, patimi şi boli, mai ales ale aparatului locomotor. Actualul paroh al localităţii a adunat peste 100 de scrisori de mulţumire de la creştini. „Era un bun preot şi un bun învăţător, preda religia la şcoala parohială şi la cea din sat. Ar fi putut lucra încă mulţi ani, fiind că era sănătos, dar i-a fost dat de la Dumnezeu să pătimească pentru credinţă şi pentru Biserică. Oamenii îl cinstesc până azi“, spune protoiereul Alexei Tanaseiciuc din Stolniceni.

Alte personalităţi vrednice de canonizare 

Şi alţi slujitori ai bisericii prigoniţi în perioada sovietică ar putea fi sanctificaţi. Printre aceştia au fost Cuviosul Macarie de la Saharna şi preotul Alexandru Baltaga din Chişinău, deputat în Sfatul Ţării, care a murit în gulag. „Am făcut demersuri la Serviciul de Informaţii şi Securitate şi am primit răspuns că de pe ambele maluri ale Nistrului au fost deportaţi 42 de clerici. Studiem dosarele lor. Până nu demult nu ni se permitea. Având în vedere că multe dosare au fost transferate de la Securitate şi Ministerul de Interne la Arhiva Naţională, va fi mai uşor de lucrat“, a declarat Mitropolitul Moldovei Vladimir. Alţi posibili candidaţi sunt Valeriu Gafencu, supranumit sfântul închisorilor, şi Sofian Boghiu, „iconarul de suflete“ de la Mănăstirea Antim.

De asemenea, anual, pe 1/14 octombrie, Biserica noastră îi cinsteşte pe sfinţii care au avut legătură cu Moldova, dar au fost canonizaţi de alte biserici locale, în special de cea română, cum ar fi Sf. Ştefan cel Mare, Mitropoliţii Varlaam şi Dosoftei, Cuviosul Paisie Velicicovski, Cuvioasele Parascheva şi Teodora de la Sihla, dar şi mitropolitul rus Serafim Ciceagov. „Noi nu facem deosebire între sfinţi după naţionalitatea lor. Există sfinţi care au bineplăcut lui Dumnezeu şi s-au proslăvit în Moldova, dar care erau de naţionalitate română; există şi sfinţi care au fost cetăţeni ai Imperiului Rus. De exemplu, Sfinţitul Mucenic Serafim Ciceagov a slujit în Moldova din 1907 până în 1914, iar în anul 1937 a fost împuşcat pe poligonul din Butovo“, a mai spus Mitropolitul Vladimir.

Sursă: adevărul.md

1 noiembrie, ultima zi pentru semnarea iniţiativei „Unul dintre noi”

SEMNAŢI INIŢIATIVA:   http://www.oneofus.eu/

 

În timp ce „Movimento per la Vita” face noapte albă în Italia pentru a mai aduna 20.000 de semnături, am hotărât să anunţ cât mai multe  surse de ştiri ca şi noi avem un moment istoric. Mulţumiri!

Iniţiativa legislativă Cetăţenească Europeană „Unul dintre Noi” face parte din primul grupul de 8 iniţiative (http://www.citizens-initiative.eu/?page_id=955 ) cetăţeneşti înregistrate anul trecut la Comisia Europeană. Pentru aceste iniţiative ultima zi de strângere a semnăturilor de susţinere este 1 noiembrie 2013.

Mai mult de 1.600.000 de cetăţeni din Uniunea Europeană au semnat Iniţiativa „Unul dintre noi” care cere Comisiei Europene să pună capăt finanţării de activităţi care presupun distrugerea de embrioni umani, îndeosebi în sectoarele cercetării, dezvoltării şi sănătăţii publice.

Până astăzi, iniţiativa a ajuns la minimul de adeziuni cerut în 19 ţări ale Uniunii şi alte patru au depăşit 50% din minimul cerut.

În România numărul cetăţenilor care au semnat iniţiativa „Unul dintre noi” a depăşit 130.000 ceea ce reprezintă o premieră având în vedere că eforturile au fost susţinute de voluntari, prin zeci de mii de ore de acţiune, puţini dintre ei aparţinând unor organizaţii. Le mulţumim tuturor!

1 Noiembrie este ultima zi în care se îşi pot exprima susţinerea cei care doresc sunt de acord cu faptul că este necesară „Protecţia juridică a demnităţii, a dreptului la viaţă şi a integrităţii fiecărei fiinţe umane din momentul concepţiei, în domeniile de competenţă ale UE”.

„Unul dintre Noi”, alături de alte iniţiative legislative cetăţeneşti, este un pas istoric în exercitarea democraţiei în Uniunea Europeană.

Cu stimă,

Daniela Păun,

coordonatoare România

www.oneofus.eu