De ce bărbaţii nu ascultă?

de Matt Walsh

Nu doream să răspund acestei provocări pentru că nu vreau să las impresia că mă consider un expert al căsătoriei. Nu sunt expert în acest domeniu şi sunt convins de acest fapt. Totuşi, mi-a venit un gând care poate fi folositor băiatului care mi-a trimis acest email:

Matt,

Ştiu că tu accepţi observaţii pe blog şi am o temă pentru acestea: căsătoria. Sunt cu câţiva ani mai tânăr decât tine şi ar putea să pară ciudat să-ţi cer sfatul. Mă căsătoresc în trei săptămâni. Ştiu că tu eşti însurat şi ai şi copii. Mă îndoiesc că o să citeşti vreodată acest mesaj dar am o simplă întrebare: ai vreun sfat pentru cineva care urmează să facă pasul hotărâtor? Scrii foarte mult despre copii tăi, dar nu am citit foarte mult despre cum e să fii căsătorit. La ce să mă aştept? Ce ar trebui să cunosc înainte să mă căsătoresc? Mă gândeam că acest aspect ar putea fi pentru tine interesant de abordat.

John.

John,

Sunt căsătorit doar de doi ani. Sunt departe de a fi un veteran sau expert. Încă trec prin aceasta junglă şi sunt doar cu câţiva paşi înaintea ta.

Aşa că îţi dau acest sfat cu modestie şi îţi recomand să nu îl consideri că fiind adevărat sau corect. Sunt sigur că ai putea să vorbeşti cu o persoană mai vârstnică şi mai înţeleaptă care ar putea să scrie 100 de capitole despre înţelepciunea căsătoriei. Din partea mea, îţi voi prezenta doar un lucru de luat în considerare. De fapt, este doar un cuvânt:

Ascultă.

Este cel mai banal sfat pe care ţi-l pot da şi îmi doresc să-ţi fi oferit ceva mai creativ sau mai captivant.

Îmi doresc să-ţi pot spune că cea mai importantă abilitate pentru un bărbat însurat este să ştie karate sau să aibă o sabie pentru a-şi apăra mireasa împotriva vikingilor şi dragonilor, ceea ce ar putea fi foarte cool. Dar sunt căsătorit de doi ani şi, din păcate, această situaţie încă nu a apărut. (Deşi sunt pregătit foarte bine pentru ea!).

Dar era necesar să asculţi. Foarte mult!

Serios, amice: mult!

Ca bărbat însurat, abilitatea esenţială pe care trebuie să o dezvolţi este să asculţi. Crede-mă! Vrei să o faci fericită? Ascult-o!

Când spun “să o asculţi” nu mă refer la faptul „să fii supus”, „să fii de acord” sau „să îndeplineşti ordinele ca un căţeluş speriat”. Mă refer „să încerci să o înţelegi, să te implici, să ai grijă de ea, să o însoţeşti, să gândeşti cu calm”. Primul lucru de care se plâng femeile în ceea ce priveşte relaţia cu soţii este că noi nu ascultăm…şi au dreptate. Nu facem acest lucru. Cel puţin nu cât s-ar aştepta ele. Nu este ceva obişnuit pentru majoritatea bărbaţilor.

Această situaţie vă fi dificilă pentru soţia ta, întrucât femeile au un talent incredibil de a asculta. Soţia mea poate să alăpteze gemenii în timp ce aspiră covorul, pregăteşte cina, face acrobaţii, cumpără online cadouri de Crăciun şi, pe deasupra, ascultă şi înţelege tot ceea ce îi spui. Este fascinant! Între timp, eu îmi unesc mintea, corpul şi sufletul într-un mod deplin şi profund pentru o singură activitate sau conversaţie la orice moment dat. Cu alte cuvinte, mai bine aştepţi până termin să-mi leg şireturile înainte să-mi spui ceva important.

Fiecare lucru la momentul lui, amice! Fiecare lucru, pe rând!

De fapt, soţiei mele îi place un joc despre care nu-mi spune niciodată când îl jucăm şi din acest motiv mereu câştigă. Jocul se desfăşoară în felul următor: ea intră în cameră în timp ce eu sunt distras de televizor sau calculator, de o carte, de mâncare, visele din timpul zilei sau de o veveriţă din verandă. În momentul următor începe un şir rapid de informaţii verbale, instrucţiuni, planuri, sentimente, emoţii, speranţe, vise, poveşti, fabule, poezii, haiku-uri (gen de poezie tradiţional japoneză), ghicitori şi liste cu probleme de rezolvat. După 27 de minute, ea se va opri brusc şi mă va întreba dacă o ascult. ‘Te ascult? Desigur, draga mea. Continuă”.

Şi apoi vine întrebarea uzuală: „Atunci, ce spuneam?”

Am încercat numeroase strategii în soluţionarea întrebării respective.

Am încercat să repet câteva cuvinte şi fraze pe care le-am auzit pe parcurs dar ea va intra în detalii, lucru care nu este punctul meu forte. Am încercat să ghicesc: ‘Vorbeai despre …lucrul….despre care…şi altele….sau despre ceva…’. Dar nu poate fi păcălită. De asemenea, am încercat să îi fac complimente: ‘Cum să fiu atent la ceea ce spui când sunt orbit de frumuseţea ta, floricica mea frumoasă?’ De obicei, niciun succes şi cu această metodă.

Într-un final trebuie să-mi recunosc înfrângerea. Sunt ruşinat complet!

Ulterior, am încercat să o înfrâng cu propriul joc. Când este foarte ocupată, intervin şi încep o ‘dizertaţie’ de lungă durată despre job-ul meu, evenimentele recente, afacerile internaţionale şi filozofie. În final, observând expresia oarecum pierdută de pe faţa ei, am întrebat-o dacă m-a ascultat. Desigur, afirmaţia ei m-a determinat să îi folosesc propria armă: „Sigur? Ei bine, ce spuneam?!”

Şi aici se regăseşte diferenţa dintre bărbaţi şi femei: ea nu se va mulţumi cu repetarea celor spuse, adăugând însă şi opinii proprii sau concluzii rezultate din analizarea informaţiilor auzite. Ea nu va repeta doar ce am spus, ci va repeta şi lucruri pe care le-am gândit dar nu le-am spus. Îmi spune ce crede despre comentariile mele, îmi oferă părerea personală şi apoi îmi pune întrebări despre fiecare temă dezbătută în parte.

Ridicol. Cum face toate acestea?

Probabil prin intermediul vrăjitoriei sau chiar ascultă. Ea ascultă cu atenţie. Femeile au tendinţa să asculte chiar dacă aparenţele înşeală. 

Ca bărbaţi nu vom fi niciodată destul de buni dar putem îmbunătăţi cu siguranţă acest aspect.

Nu este vina noastră că nu avem talentul de a fi buni ascultători. Suntem vinovaţi dacă nu vom face o încercare serioasă de a dezvolta această abilitate de dragul căsătoriei noastre, dar nu este vina noastră dacă ne-am căsătorit neavând capacitate de ascultare dezvoltată. Când bărbaţii sunt înconjuraţi de persoane de acelaşi sex, ascultarea nu cere multă energie sau efort. De fapt, putem petrece cu prietenii noştri un timp îndelungat fără să spunem ceva. Şi dacă comunicăm, obişnuim să discutăm despre teme uşor de identificat. Din punct de vedere statistic, aproape fiecare conversaţie de prietenie între bărbaţi constă în:

Schimb de informaţii folositoare.

Discuţii despre teme cu interes comun (sport, forţă musculară, etc).

Glume.

Argumentări privind politica.

Amuzamentul pe seama altui amic din grup.

Aceste schimburi rareori implică sentimente, insinuări sau emoţii. Participanţii discuţiilor vorbesc despre ce doresc şi detaliile care nu sunt legate direct de subiectul conversaţiei vor fi lăsate pe dinafară. Conversaţia cu un bărbat – sau conversaţia bărbatului, aşa cum o numesc eu, este aproape întotdeauna liniară. Noi atingem punctul A, urmat de punctul B şi apoi punctul C. Sfârşit. În cazul în care un răspuns este necesar, acesta va fi eliberat. Răspunsul altor bărbaţi din vecinătate ar putea fi sub forma unei simple afirmări, precum cineva tocmai a spus ceva ( exemplu: „Serios? Cool.”) sau ar putea fi o replică mai detaliată în cazul în care aceasta este justificată. Aceste situaţii apar rareori şi sunt foarte puţin intuite în conversaţia bărbatului. Toţi participanţii la discuţie îşi expun gândurile pe care le consideră relevante temei de discuţie şi doar atât. „Bine, reclamele s-au terminat, hai să ne uităm la meci.”

Creştem în acest fel şi ne obişnuim să comunicăm în această manieră până când ne căsătorim. Acum, dintr-o dată, ne petrecem viaţa cu o creatură ciudată, frumoasă şi misterioasă numită femeie. Şi, contrar insistenţei profesorilor care studiază genul feminin sau masculin, începem să realizăm că în general, bărbaţii şi femeile sunt foarte diferiţi. Aceste diferenţe sunt minunate şi dătătoare de viaţă dar, de asemenea, pot cauza probleme dacă nu le acceptăm şi nu le înţelegem.

Una dintre diferenţele principale este modul în care comunicăm. Noi comunicăm diferit atât calitativ cât şi cantitativ. Femeile cresc, îngrijesc copii şi se bucură cu cei ce se bucură şi plâng cu cei care plâng, şi din acest motiv, au o dorinţă naturală de a se angaja cu cei din jur. Ca şi soţ, ea va dori să se angajeze mai ales cu tine, iar atunci când o face, cuvintele ei vor fi ambalate cu straturi de sentimente şi emoţii, speranţe şi dorinţe, îndoieli şi temeri. Va dori să vorbească nu doar minţii tale, ci mai ales sufletului tău. Va dori să te cunoască şi să te înţeleagă, şi,în schimb, să o cunoşti şi să o înţelegi şi tu. Acest fapt face ca ascultarea să fie o piatră de temelie pentru o căsătorie de succes, dar şi o provocare. Majoritatea bărbaţilor nu sunt obişnuiţi să depună o anumită energie reală în timpul ascultării, întrucât o mare parte din oamenii pe care îi întâlnesc nu vor să fie cunoscuţi de către aceştia. Ei ar putea spune câte ceva, şi noi să le răspundem, dar ei nu încearcă să ne dezvăluie sufletele lor. Şi, într-o zi, ne legăm viaţa de cea a unei femei. Şi acea femeie doreşte ca noi să simţim, să cunoaştem, să îi fim alături şi să o înţelegem foarte profund.

Aceasta este un lucru bun. Să ne ferească Dumnezeu dacă va veni vreodată ziua în care să se închidă în ea şi nu mai doreşte să ţină legătura cu tine. Acela poate fi un moment fatal dar poate avea loc doar dacă tu permiţi aceasta.

Ea va dori să asculţi. Mă refer, să o asculţi. Deci, ascultă!

Aceasta este o lecţie pe care o învăţ şi acum.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Bianca Silvestru

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

„Nu mai promovaţi corupţia morală în ţara noastră” – intelectualitatea georgiană către consilierului special al UE pe problemele drepturilor omului

Nuntă tradiţională georgiană

 de J.C. von Krempach, 28 octombrie 2013

Cel mai important ziar al Georgiei (nu este vorba despre statul american cu acelaşi nume, ci de ţara europeană situată între Marea Neagră şi Munţii Caucaz) a publicat o scrisoare deschisă semnată de 36 dintre cei mai remarcabili intelectuali ai ţării, în care este criticat Thomas Hammarberg, consilierul special al U.E. pe probleme de drepturi ale omului, ca reacţie la un raport controversat al acestuia despre respectarea drepturilor omului în această ţară.

Nu că n-ar fi existat încălcări flagrante ale drepturilor omului în Georgia, ca în majoritatea statelor post-comuniste, dar aceste abuzuri nu-l interesează pe dl. Hammarberg, care le trece sub tăcere. În schimb, singurul aspect pe care el şi stăpânii lui politici de la Bruxelles îl consideră a ţine de „politica drepturilor omului” este promovarea imoralităţii sexuale sub masca unor concepte precum „diversitate”, „toleranţă” sau „lupta împotriva homofobiei”.

Câteva extrase din scrisoarea respectivă:

„Nu ne-am fi imaginat niciunul dintre noi vreodată că homosexualii şi cei care promovează alte tipuri de depravare sexuală ar trebui trataţi ca şi cum ar avea statutul unei minorităţi religioase sau lingvistice. Acest nou tertip este absolut inacceptabil… Suntem de părere că  punerea semnului egalităţii între cei care practică perversiuni sexuale şi reprezentanţii minorităţilor religioase sau etnice… este o ideologie artificială, impusă în mod deliberat, care nu are nimic de a face cu regulile proprii societăţii umane de secole.”

„Ne scrieţi că sărbătorirea Zilei Internaţionale împotriva Homofobiei reprezintă exercitarea unor drepturi, nu o propagandă. Noi nu putem fi de acord. Orice eveniment public promovează ceea ce declară, şi n-are niciun rost să negăm asta.” 

Regulile dreptului diplomatic vă cer să respectaţi tradiţiile ţării unde vă aflaţi. 

Într-unul dintre cele mai tragice momente ale istoriei noastre naţionale, 100.000 de locuitori ai oraşului Tbilisi şi-au plecat capetele în faţa călăilor ca să le fie tăiate, sacrificându-şi astfel viaţa în apărarea moralităţii creştine. În Tbilisi, aceşti oameni sunt veneraţi ca sfinţi. Lăsaţi impresia că aveţi dreptul să îi învăţaţi pe locuitorii acestui oraş şi ai acestei ţări, indicându-le ce e bine şi ce e rău şi să ne ţineţi predici despre datoria noastră de a vă acorda dreptul la liberă exprimare. Vrem să vă atragem atenţia asupra faptului că, deşi v-am acordat dreptul de a vă exprima liber opinia în ţara noastră, ne păstrăm totuşi dreptul la replică.”

Acţiunea dvs. din 17 mai anul curent a fost o provocare cu scopul de a  ne destabiliza şi dezbina societatea. Vă reamintim că în data de 26 mai, în acelaşi loc – pe Bulevardul Rustaveli – protestatari paşnici au fost ucişi de regimul lui Saakachvili. Cadavrele cetăţenilor ucişi au fost ascunse pe acoperişul unui mall din apropiere ca să-i ţină departe de ochii mulţimii, în timp ce o paradă militară trecea prin acel loc. Reprezentanţi ai Uniunii Europene au fost prezenţi la această paradă la câteva sute de metri distanţă de locul unde erau ascunse cadavrele… fără a protesta în vreun fel împotriva acestei încălcări a dreptului la viaţă sau împotriva mutilării nemiloase a sute de persoane. În schimb, aceşti reprezentanţi iau apărarea celor care promovează depravarea sexuală.

…Ce concluzii ar trebui să tragă societatea noastră din aceste lucruri cu privire la priorităţile Vestului în zona drepturilor omului?

„Marxismul a venit la noi tot din Vest… Marxismul la fel ne-a obligat să sărbătorim câteva „sărbători” internaţionale care nu ne reflectau valorile.”

„Credinţa este o chestiune de conştiinţă personală şi speranţă şi oricine trebuie să fie liber şi să se simtă în siguranţă în această privinţă” – acestea sunt cuvintele marelui nostru scriitor şi personalitate publică, Ilia Chavchavadze. Georgienii şi-au condus mereu vieţile după aceste cuvinte. În Europa de Vest, aşa-zisele procese ale Iluminismului şi Reformaţiei au costat milioane de vieţi. În ţara noastră, credinţa şi cunoaşterea au coexistat dintotdeauna fără vărsare de sânge, în timp ce Marxismul, care ne-a venit din Vest, a avut ca rezultat râuri de sânge vărsat aici în numele unui fals concept de „libertate”.

„Liberatatea nu trebuie confundată cu promovarea corupţiei morale sau cu insultarea unei societăţi tradiţionale de către o ideologie care, sub falsul stindard al „liberei alegeri”, duce la suferinţa a milioane de copii ai căror părinţi au divorţat… Această ideologie generează izolare şi disperare, îi face pe oameni să-şi pună toate speranţele în bani şi într-o nouă legislaţie care, în Occident, în ciuda bunăstării materiale a condus societăţile într-un declin existenţial.”

 Thomas Hammarberg

„Ce s-a întâmplat în Occident în ultimele trei decenii, din păcate, reprezintă o prăbuşire de amploare a valorilor familiale, ale spiritualităţii şi ale decenţei. Istoria statului şi naţiunii noastre este cu mult mai vastă decât această scurtă perioadă de timp. Aşa că nu putem să acceptăm lecţiile pe care ni le predaţi pe durata acestui experiment. Priviţi la istoria propriei dumneavoastră generaţii, Thomas – în care parte din viaţa dumneavoastră vreţi să trăiţi? În acea parte în care aţi fost crescut de către părinţii dumneavoastră după valorile tradiţionale europene sau în această ultimă parte, când, deja adult fiind, aţi învăţat noua ideologie? Iar dacă generaţia dumneavoastră a fost atât de instabilă în opiniile ei morale, ce ne garantează că pe viitor nu veţi veni cu alte inovaţii conforme standardelor etice?”

„Ne pare rău pentru dumneavoastră şi pentru problemele generaţiei dvs.… dar noi credem că Europa nu s-a bazat pe orgiile generaţiei hippie, ci pe valorile creştine, pe care le-am apărat cu multă amărăciune şi bucurie în epoca socialismului sovietic şi pe care vom continua să le apărăm în şi în condiţiile capitalismului occidental şi globalizării.”

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Coşereanu Gabriela

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Gravidă pe poante: Cum o dansatoare profesionistă şi-a riscat cariera pentru a alege viaţa

"Soluţia la o criză de sarcină constă în eliminarea crizei şi nu a copilului.", declară Jeannie W. French, fondatoarea National Women's Coalition for Life

Potrivit studiului realizat în septembrie 2012,de Institutul pentru Politici Publice, România se situează la nivel ​mondial pe un îngrijorător loc 6 în privința numărul avorturilor, cu aproximativ 120.000 realizate în fiecare an. ​Cu o populație de circa 15 ori mai mare decât a României​, Statele Unite au doar de 6 ori mai multe avorturi. Această diferență se datorează eforturilor organizațiilor pro-viață și faptului că femeile care află că sunt însărcinate au la dispoziție numeroase centre de consiliere în criza de sarcină. În prezent, numărul centrelor de consilere este de patru ori mai mare decât cel al clinicilor de avort. Din păcate, în România Parlamentul a respins în anul 2012 Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină (L275/2012).

Mărturii precum cea de mai jos arată cum consilierii ajută ​la eliminarea crizei, nu a copilului, care nu rezolvă criza.

Rebecca împreună cu fiica ei Jeniffer

Dupage, Illinois, 15 septembrie, 2011 (LifeSiteNews.com)

Rebeca avea 23 de ani, era singură şi se bucura de o carieră de succes ca dansator profesionist, când a aflat, spre disperarea ei, că este însărcinată. Vestea nu putea să vină într-un moment mai nepotrivit pentru ea.

Era februarie 2009 şi tocmai semnase un contract cu Opera Naţională din Washington pentru perioada aprilie-iunie a acelui an.

„Trebuia să mă decid dacă aveam să continui contractul sau să renunţ la el datorită sarcinii", a declarat dansatoarea, a cărui nume de familie nu doreşte să fie menţionat, într-un interviu pentru LifeSiteNews. „A fost o adevărată provocare pentru mine această decizie, deoarece nu ştiam cum avea să arate corpul meu."

"Eram speriată, nervoasă şi supărată", a mărturisit ea.

Rebecca, care crescuse într-o familie creştină, cu principii pro-viaţă, simţea acum că are de făcut o alegere chinuitoare între o întrerupere a sarcinii şi o posibilă încheiere a carierei.

În timp ce dansatoarele căsătorite uneori dansează şi după ce au copii, adesea menţinând contactul cu această industrie prin intermediul soţilor lor dansatori, Rebeca spune că situaţia nu este aceeași în cazul mamelor singure. Nu doar că mamele singure se confruntă cu o pauză devastatoare în cariera lor, dar există şi o altă provocare pentru ele, aceea de a găsi o îngrijire copilului care să se potrivească cu programul neregulat al unui dansator.

Rebeca spune că nu a întâlnit niciodată o dansatoare profesionistă care să fie, de asemenea, şi mama singură.

Cu toate acestea, în cele din urmă, tânăra a reuşit să ducă la bun sfârșit contractul cu Opera din Washington, după care s-a întors în oraşul său natal, Chicago. Ajunsă acolo ea şi-a ţinut sarcina ascunsă de familie şi prieteni.

Într-o zi, copleşită de gândul că devenind mamă îşi va distruge cariera, la realizarea căreia muncise din greu, a mers la un magazin naturist pentru a căuta o metodă de avort „holistică”. Ce a găsit în schimb a fost o vânzătoare pro-viaţă care i-a dat informaţii despre un centru pentru criză de sarcina local, CareNet Pregnancy Services of DuPage.

Rebecca s-a dus şi a făcut o ecografie la unul din centrele lor. Dar ceea ce afectat-o cu adevărat, spune ea, a fost întâlnirea cu o femeie ce avusese un avort şi cu care centrul a pus-o în legătură.

„Mi-a vorbit despre cât de mult regretă avortul făcut", îşi aminteşte Rebecca „Însă un lucru m-a blocat pur şi simplu. Mi-a spus că nu mărturisise acest lucru nimănui."

După această experienţă, Rebecca s-a hotărât să se destăinuie unei prietene, care, la rândul său, i-a mărturisit că şi ea făcuse un avort și trecea prin problemele post-avortive.

Încă nedecisă, Rebecca şi-a făcut o programare pentru avort la Planned Parenthood. Dar, în dimineaţa în care avea programarea, o sună pe această prietenă, care a venit la ea acasă şi a ajutat-o să le spună vestea şi părinţilor ei.

În noiembrie, Rebecca a adus pe lume o fetiţă, reuşind apoi să revină la dansul profesionist, fiind ajutată de părinţii ei care au grijă de micuţă atunci când ea este plecată.

Fiicei ei, Jennifer, care are aproape doi ani, îi place să danseze împreună cu mama ei şi o aclamă la concursuri şi spectacole.

„Ea este partenerul meu de dans. E o binecuvântare. Îi place să danseze cu mine acasă şi doar ce am dansat în jurul casei", spune Rebecca. „A o avea pe ea mă face cea mai fericită persoană".

Sfatul Rebeccăi pentru alte femei care se confruntă cu sarcini neplanificate este să nu le fi teamă să caute și să apeleze la tot ceea ce le poate sprijini pe ele și copiii lor.

„Mi-a fost teamă că voi fi judecată de oamenii de la biserică şi de cei pe care i-am cunoscut în comunitatea creştină", povesteşte ea „Fiind însărcinată iar ei ştiind că nu sunt căsătorită ar fi fost ca şi cum aș fi avut scris cu litere roşii pe mine lucrul acesta”.

Dar ea recunoaşte că susţinerea de care a avut parte, atunci când, în cele din urmă, şi-a deschis sufletul şi a cerut ajutor, a fost ceea ce a convins-o să meargă mai departe.

„Au fost oameni care au venit la mine şi m-au îmbrăţişat spunându-mi că Dumnezeu mă iubeşte pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea am făcut", a declarat ea.

Cara Bain, director adjunct de consiliere la CareNet of Dupage, susţine necesitatea unei reţele de sprijin. Ea spune că centrul se străduieşte să umple golul din jurul acestor femei care sunt supuse mai degrabă presiunii de a avorta decât să fie aibă parte de un sprijin iubitor.

„Noi furnizăm servicii ce pot oferi sprijinul de care clientele noastre au nevoie, sprijin ce poate le lipseşte." a declarat ea pentru LifeSiteNews. „Avem un program numit Connections care reuneşte un grup de femei de la o biserică din oraş cu tinerele însărcinate, astfel încât ele să poată primi suport emoţional pe toată perioada sarcinii".

Centrul are, de asemenea, şi un consilier profesionist care îi poate îi consilia atât pe părinţii viitoarei mame cât şi pe tatăl copilului.

Organizaţia sărbătoreşte anul acesta a 30-a aniversare şi estimează că în această perioadă a ajutat între opt şi zece mii de femei aflate în aceeaşi situaţie ca şi Rebecca, să aleagă viaţa.

Cara Bain spune că femeile aflate în criză de sarcina adesea se grăbesc să facă o alegere, fără a-şi acorda suficient timp pentru a se gândi la decizia ce trebuie luată. De multe ori sunt influenţate de cei din jurul lor dar, în definitiv, decizia trebuie să le aparţină.

„Deşi oamenii care vă iubesc sunt importanţi în acest proces, în cele din urmă cel mai mult contează ceea ce simţiţi voi" - este sfatul ei pentru femeile aflate în criză de sarcină. „Trebuie să luaţi o decizie pe care să nu o regretaţi."

Rebecca nu putea să nu fie de acord cu asta.

"Urmează-ţi inima!" - spune ea "Acesta nu e sfârşitul. Este începutul a ceva nou."

 Prelucrare după LifeSiteNews

Traducere: Eugenia Turcu 

 
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com