Un adolescent cu Sindrom Down a semnat un contract în Liga Naţională de Baschet a SUA

de Steven Ertelt

Kevin Grow ar putea să-i aducă noroc echipei de baschet Philadelphia 76ers, care vrea să aibă rezultate cât mai bune în noul sezon NBA.

Liceanul de 18 ani din zona Philadelphia suferă de Sindrom Down, dar asta nu l-a împiedicat să semneze un contract de două zile cu echipa, în cadrul unei ceremonii care şi-a propus să-l încurajeze pe tânăr.

Canalul american de ştiri sportive ESPN a făcut o relatare amplă despre acest puşti care le demonstrează tuturor ce înseamnă să-ţi placă viaţa cu adevărat. 

În ultimele două meciuri dintre echipele universităţilor, Grow a înscris 14 puncte, printre care un coş de 3 şi un buzzer beater (a înscris fix înainte să sune încheierea reprizei). El a fost recomandat de antrenorul său de Liceul Bensalem, unde este căpitan de echipă de patru ani.

Ca membru de numai două zile în echipa Philadelphia 76ers, Grow va primi un tricou cu însemnele echipei şi va participa la meciurile de pregătire dinaintea confruntării echipei cu Cleveland Cavaliers.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Contractul mamei-surogat: o nouă formă de sclavagism

Una dintre urmările obligatorii ale căsătoriei dintre homosexuali este paternitatea gay, pentru că cine spune căsătorie, spune familie şi prin urmare, copii rezultaţi fie prin adopţie, inseminare artificială pentru lesbiene sau mamă-surogat pentru homosexuali.

Mama-surogat, se adresează şi cuplurilor heterosexuale, în principiu pentru a depăşi incapacitatea femeii de a purta o sarcină sau pentru a răspunde unei simple dorinţe, aceea de a evita disconforturile unei sarcini.

Centrul de Bioetică cu sediul în Buenos Aires a analizat contractul de „închiriere a pântecului” aşa cum se practică la Spitalul Pulse Ahmedabad din India, menţionând că este într-adevăr vorba despre o exploatare a femeii şi despre comercializarea corpului uman, în timp ce dezbaterea în desfăşurare cu privire la noul Cod civil argentinian face referire în mod expres la „închirierea de pântece”, prevăzută în articolul 562.

În Franţa, cel puţin pentru moment, practica mamelor-surogat rămâne interzisă şi principiul indisponibilităţii corpului uman protejează împotriva riscului unei activităţi remunerate(dar pentru cât timp?). Însă abuzurile nu sunt constituite doar de aspectele pur comerciale, aşa cum reiese din studiul propus de Milagros Berti Garcia, Bernadita Berti Garcia şi Fernando Nasazzi.

Ei analizează contractul în modul cel mai simplu: acela sau aceia care aduc gameţii sunt părinţii genetici ai copilului „comandat”, tatăl şi mama „purtători” asumându-şi răspunderea de a le da celor dintâi copilul încă de la naştere.

Aici sunt prezentate succint câteva clauze ale contractului:

-Mama-surogat împreună cu soţul său se angajează să se supună examenelor medicale şi psihologice solicitate fie de către medicul care se ocupă de sarcină, fie de către părinţii genetici, renunţând la secretul medical referitor la acestea; ei pot interveni în timpul sau după sarcină. Filiaţia genetică a copilului conceput poate fi stabilită. Părinţii genetici pot asista la examenele medicale, precum şi la naştere.

-Mama-surogat se angajează să nu întreţină relaţii sexuale cu nimeni între prima zi a ciclului menstrual şi confirmarea sarcinii după trasferul embrionului.

-Mama trebuie să urmeze în timpul sarcinii toate prescripţiile făcute de medicul ales de către... să-i numim „clienţi”, să facă toate ecografiile la care aceştia pot chiar asista şi trebuie să accepte toate testele ce stabilesc dacă a consumat droguri, dacă a fumat, sau cele care depisteza MST sau bolile infecţioase.

Mama purtătoare trebuie să se supună tuturor testelor necesare, chiar dacă unele sunt invazive, privind spre exemplu depistarea defectelor genetice sau congenitale ale fetusului şi să accepte ordinele de repaus prelungit, lipsa sexului, ecografii frecvente, etc...

-Comportamentul mamei-surogat este de asemenea supus unei monitorizări atente, iar aceasta se poate vedea în situaţia de a-i fi interzise practicarea anumitor sporturi, călătoriile fără acordul clienţilor; i s-ar putea interzice vopsirea părului, consumul de cafea sau de îndulcitori sau de a fi tratată prin acupunctură, etc..

-Dacă părinţii genetici mor, o terţă persoană desemnată de aceştia se va ocupa de copil.

-De la naştere, copilul trebuie să fie dat clientior şi părinţii purtători renunţa la autoritatea lor părintească abţinându-se astfel de la orice tip de reclamaţie în acest sens; ei se angajează, de asemenea, de a nu avea sau de a nu căuta să aibă o legătură cu părinţii genetici sau să intervină în educaţia minorului.

-În lipsa unor clauze speciale, mama-surogat şi soţul său îşi asumă toate riscurile medicale, financiare şi psihologice posibile, părinţii genetici, medicii şi tot personalul implicat, fiind eliberaţi de orice răspundere juridică, cu excepţia cazurilor de malpraxis.

-Mama-surogat este de acord să facă un avort la cererea părinţilor genetici în caz de anomalie fizică sau psihică a fetusului. Orice refuz constituie o nerespectare a contractului, presupunând astfel consecinţe economice şi juridice pentru mama purtătoare.

-Pot fi implantaţi până la trei embrioni; dacă se fixează toţi, contractul prevede că unul dintre ei poate fi avortat. Refuzul avortului constituie din nou o încălcare a contractului, cu excepţia cazului în care, în opinia medicului, starea de sănătate a mamei purtătoare ar fi pusă în pericol.

-În cazul decesului mamei-surogat, părinţii genetici plătesc o sumă de bani fixată anterior în contract.

-În caz de eşec, mama-surogat trebuie să se supună unui număr de trei încercări de implantare într-un termen de maxim un an înainte de a putea rezilia contractul.

-Dacă mama-surogat nu respecta contractul său adoptă un comportament interzis de acesta, pierde dreptul de a recupera costurile sale, sau va trebui să le ramburseze dacă le-a primit deja, şi este responsabilă de toate costurile făcute de părinţii genetici, inclusiv costuri medicale, psihologice, de călătorie şi juridice, desigur, această listă nefiind exhaustivă.

Autorii Centrului de Bioetică observă că „doar o motivaţie economică puternică (nu mai vorbim de stres), poate determina o femeie să accepte o astfel de încălcare a intimităţii sale, a libertăţii, a afectivităţii sale. De asemenea, copilul este lipsit de una din componentele fundamentale ale identităţii sale, şi anume de mama care i-a dat viaţă, îşi vede viaţa manipulată ca şi când ar fi un lucru pe care îl dai în schimbul unei sume de bani", continua ei, şi de asemenea copilul este privat de alăptarea maternă.

Ei adăugă că dorinţa maternă sau paternă este de asemenea exploatată de către centrele de reproducere asistată având scopuri pur comerciale. Nu se propune doar o rezolvare rapidă, ci se introduce o logică productivă în transmiterea vieţii umane.

Ei nu mentioneză şi un alt risc, şi totuşi este în logica prezentată anterior: aceea de a vedea într-o bună zi fiecare sarcină, fiecare gestaţie umană supusă obligaţiilor, interdicţiilor, testelor şi criteriilor impuse în zilele noastre săracelor femei indiene care se rezumă la închirierea corpului lor pentru a „produce” copii..

Sursă: Le blog de Jeanne Smits

Traducere: Andreea Ceauş 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Gravidă pe poante: Cum o dansatoare profesionistă şi-a riscat cariera pentru a alege viaţa

"Soluţia la o criză de sarcină constă în eliminarea crizei şi nu a copilului.", declară Jeannie W. French, fondatoarea National Women's Coalition for Life

Potrivit studiului realizat în septembrie 2012,de Institutul pentru Politici Publice, România se situează la nivel ​mondial pe un îngrijorător loc 6 în privința numărul avorturilor, cu aproximativ 120.000 realizate în fiecare an. ​Cu o populație de circa 15 ori mai mare decât a României​, Statele Unite au doar de 6 ori mai multe avorturi. Această diferență se datorează eforturilor organizațiilor pro-viață și faptului că femeile care află că sunt însărcinate au la dispoziție numeroase centre de consiliere în criza de sarcină. În prezent, numărul centrelor de consilere este de patru ori mai mare decât cel al clinicilor de avort. Din păcate, în România Parlamentul a respins în anul 2012 Propunerea legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criză de sarcină (L275/2012).

Mărturii precum cea de mai jos arată cum consilierii ajută ​la eliminarea crizei, nu a copilului, care nu rezolvă criza.

Rebecca împreună cu fiica ei Jeniffer

Dupage, Illinois, 15 septembrie, 2011 (LifeSiteNews.com)

Rebeca avea 23 de ani, era singură şi se bucura de o carieră de succes ca dansator profesionist, când a aflat, spre disperarea ei, că este însărcinată. Vestea nu putea să vină într-un moment mai nepotrivit pentru ea.

Era februarie 2009 şi tocmai semnase un contract cu Opera Naţională din Washington pentru perioada aprilie-iunie a acelui an.

„Trebuia să mă decid dacă aveam să continui contractul sau să renunţ la el datorită sarcinii", a declarat dansatoarea, a cărui nume de familie nu doreşte să fie menţionat, într-un interviu pentru LifeSiteNews. „A fost o adevărată provocare pentru mine această decizie, deoarece nu ştiam cum avea să arate corpul meu."

"Eram speriată, nervoasă şi supărată", a mărturisit ea.

Rebecca, care crescuse într-o familie creştină, cu principii pro-viaţă, simţea acum că are de făcut o alegere chinuitoare între o întrerupere a sarcinii şi o posibilă încheiere a carierei.

În timp ce dansatoarele căsătorite uneori dansează şi după ce au copii, adesea menţinând contactul cu această industrie prin intermediul soţilor lor dansatori, Rebeca spune că situaţia nu este aceeași în cazul mamelor singure. Nu doar că mamele singure se confruntă cu o pauză devastatoare în cariera lor, dar există şi o altă provocare pentru ele, aceea de a găsi o îngrijire copilului care să se potrivească cu programul neregulat al unui dansator.

Rebeca spune că nu a întâlnit niciodată o dansatoare profesionistă care să fie, de asemenea, şi mama singură.

Cu toate acestea, în cele din urmă, tânăra a reuşit să ducă la bun sfârșit contractul cu Opera din Washington, după care s-a întors în oraşul său natal, Chicago. Ajunsă acolo ea şi-a ţinut sarcina ascunsă de familie şi prieteni.

Într-o zi, copleşită de gândul că devenind mamă îşi va distruge cariera, la realizarea căreia muncise din greu, a mers la un magazin naturist pentru a căuta o metodă de avort „holistică”. Ce a găsit în schimb a fost o vânzătoare pro-viaţă care i-a dat informaţii despre un centru pentru criză de sarcina local, CareNet Pregnancy Services of DuPage.

Rebecca s-a dus şi a făcut o ecografie la unul din centrele lor. Dar ceea ce afectat-o cu adevărat, spune ea, a fost întâlnirea cu o femeie ce avusese un avort şi cu care centrul a pus-o în legătură.

„Mi-a vorbit despre cât de mult regretă avortul făcut", îşi aminteşte Rebecca „Însă un lucru m-a blocat pur şi simplu. Mi-a spus că nu mărturisise acest lucru nimănui."

După această experienţă, Rebecca s-a hotărât să se destăinuie unei prietene, care, la rândul său, i-a mărturisit că şi ea făcuse un avort și trecea prin problemele post-avortive.

Încă nedecisă, Rebecca şi-a făcut o programare pentru avort la Planned Parenthood. Dar, în dimineaţa în care avea programarea, o sună pe această prietenă, care a venit la ea acasă şi a ajutat-o să le spună vestea şi părinţilor ei.

În noiembrie, Rebecca a adus pe lume o fetiţă, reuşind apoi să revină la dansul profesionist, fiind ajutată de părinţii ei care au grijă de micuţă atunci când ea este plecată.

Fiicei ei, Jennifer, care are aproape doi ani, îi place să danseze împreună cu mama ei şi o aclamă la concursuri şi spectacole.

„Ea este partenerul meu de dans. E o binecuvântare. Îi place să danseze cu mine acasă şi doar ce am dansat în jurul casei", spune Rebecca. „A o avea pe ea mă face cea mai fericită persoană".

Sfatul Rebeccăi pentru alte femei care se confruntă cu sarcini neplanificate este să nu le fi teamă să caute și să apeleze la tot ceea ce le poate sprijini pe ele și copiii lor.

„Mi-a fost teamă că voi fi judecată de oamenii de la biserică şi de cei pe care i-am cunoscut în comunitatea creştină", povesteşte ea „Fiind însărcinată iar ei ştiind că nu sunt căsătorită ar fi fost ca şi cum aș fi avut scris cu litere roşii pe mine lucrul acesta”.

Dar ea recunoaşte că susţinerea de care a avut parte, atunci când, în cele din urmă, şi-a deschis sufletul şi a cerut ajutor, a fost ceea ce a convins-o să meargă mai departe.

„Au fost oameni care au venit la mine şi m-au îmbrăţişat spunându-mi că Dumnezeu mă iubeşte pentru ceea ce sunt şi nu pentru ceea am făcut", a declarat ea.

Cara Bain, director adjunct de consiliere la CareNet of Dupage, susţine necesitatea unei reţele de sprijin. Ea spune că centrul se străduieşte să umple golul din jurul acestor femei care sunt supuse mai degrabă presiunii de a avorta decât să fie aibă parte de un sprijin iubitor.

„Noi furnizăm servicii ce pot oferi sprijinul de care clientele noastre au nevoie, sprijin ce poate le lipseşte." a declarat ea pentru LifeSiteNews. „Avem un program numit Connections care reuneşte un grup de femei de la o biserică din oraş cu tinerele însărcinate, astfel încât ele să poată primi suport emoţional pe toată perioada sarcinii".

Centrul are, de asemenea, şi un consilier profesionist care îi poate îi consilia atât pe părinţii viitoarei mame cât şi pe tatăl copilului.

Organizaţia sărbătoreşte anul acesta a 30-a aniversare şi estimează că în această perioadă a ajutat între opt şi zece mii de femei aflate în aceeaşi situaţie ca şi Rebecca, să aleagă viaţa.

Cara Bain spune că femeile aflate în criză de sarcina adesea se grăbesc să facă o alegere, fără a-şi acorda suficient timp pentru a se gândi la decizia ce trebuie luată. De multe ori sunt influenţate de cei din jurul lor dar, în definitiv, decizia trebuie să le aparţină.

„Deşi oamenii care vă iubesc sunt importanţi în acest proces, în cele din urmă cel mai mult contează ceea ce simţiţi voi" - este sfatul ei pentru femeile aflate în criză de sarcină. „Trebuie să luaţi o decizie pe care să nu o regretaţi."

Rebecca nu putea să nu fie de acord cu asta.

"Urmează-ţi inima!" - spune ea "Acesta nu e sfârşitul. Este începutul a ceva nou."

 Prelucrare după LifeSiteNews

Traducere: Eugenia Turcu 

 
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com