Mama sfătuită de doctori să avorteze cvadrupleţi le sărbătoreşte prima aniversare

vineri, 5 iulie 2013

| | |

de Kirsten Andersen

Bristol, UK, 4 martie 2013: O mamă englezoaică presată de doctori să avorteze doi dintre cei patru copii tocmai a sărbătorit prima aniversare a cvadrupleţilor.

Doctorii i-au spus Emmei Robbins de 31 de ani să avorteze doi dintre copii pentru a le oferi celorlalţi doi o şansă mai mare de supravieţuire, după ce a avut şansa de 1 la 750 000 să conceapă cvadrupleţi pe cale naturală.

În ciuda a ceea ce descrie drept ”o imensă presiune” din partea doctorilor ei, Robbins a refuzat cu statornicie să avorteze vreunul din copiii săi. Acum, ea sărbătoreşte aniversarea lui Zachary, Joshua, Reuben şi Sam, care s-au născut pe 29 februarie 2012 şi sunt copii în vârstă de un an, fericiţi şi sănătoşi. Cei patru copiii minune care au avut şanse infime să fie concepuţi natural de la bun început s-au depăşit pe sine prin data naşterii, sărbătorită o dată la patru ani – şansa unei astfel de dăţi este de una la 3,5 milioane.

Robbins spune că s-a consultat prima dată cu doctorii în săptămâna a zecea de sarcină deoarece luase proporţii mult mai mari decât în timpul singurei sarcini pe care o avusese înainte. De asemenea, suferea şi de puternice greţuri de dimineaţă. Era îngrijorată că ceva nu e în regulă, aşa că doctorii au cerut o ecografie.

”Doctorul s-a uitat la noi doi cu nişte ochi miraţi, ne-a arătat ecranul şi ne-a spus că vede trei saci amniotici şi nu doar doi copii, ci patru”, îşi aminteşte Robbins. ”Şi nu doar cvadrupleţi, ci de asemenea şi o pereche de gemeni identici.”

Robbins spune că soţul ei Martin, de 39 de ani, ”a rămas stupefiat şi a început să râdă”.

Doctorii ”au spus că aveam trei opţiuni”, a spus Robbins pentru Daily Mail. “Puteam întrerupe sarcina, o puteam reduce prin eliminarea unor embrioni sau o puteam continua.”

Sugestia avortului a înfricoşat-o pe Robbins. “Mi-am apucat pântecele instinctiv,” spune ea. “Un sentiment copleşitor de iubire m-a cuprins şi i-am spus că îi vom păstra pe toţi patru.”

În ciuda convingerii familiei Robbins de a păstra copiii, doctorii nu au renunţat la presiuni pentru a avorta o parte din ei sau pe toţi.

La 12 săptămâni, spune Robbins, “am fost scanată şi mi s-a spus că totul arată bine, dar apoi îmi menţiona riscurile din nou şi mă ruga să iau în considerare să avortez gemenii de dragul celorlalţi doi. Începeam să mă simt presată şi nu mi se părea corect. Deja luasem o decizie.”

Robbins adăugă: ”Toţi copiii noştri erau bine. Le-am văzut formele micuţe pe ecran şi deja începusem să ne gândim la ei în mod individual.”

La 16 săptămâni de sarcină, cuplului i s-a spus din nou să ia în considerare avortarea gemenilor, avertizând-o că săptămâna 20 este ultima în care se poate efectua un avort.

”Îndată ce a terminat,” spune Robbins, ”i-am spus că avortul nu este o opţiune şi că asta e decizia finală.”

Robbins spune: ”nu ştiam cum ne vom descurca din punct de vedere financiar şi practic, dar am simţit că totul s-a întâmplat cu un motiv anume. Am decis să fac tot ce-mi stă în putinţă pentru a aduce pe lume patru copii sănătoşi.”

Şi tocmai asta a făcut. Pe 29 februarie, cu două luni înainte de termen, Robbins a intrat în travaliu şi a născut toţi cei patru bebeluşi prin cezariană. Ruben a fost primul, cântărind 970 de grame. A urmat Zachary de 1.27 kg şi geamănul său identic Joshua, cântărind 1.40 kg. Ultimul a fost Sam, cântărind 966 de grame.

Băieţii au stat în spital timp de două luni, până au fost suficient de mari şi puternici să meargă acasă cu mama lor, care a luptat din răsputeri pentru supravieţuirea lor.

Robbins spune că a creşte cvadrupleţi este greu, dar merită.

“În fiecare noapte bebeluşii se trezeau unul după celălalt şi începeau să ţipe, trezindu-l pe fratele lor mai mare, Luke,” spune ea. “A trebuit să transformăm salonul în camera copiilor şi dormeam cu rândul acolo. Cu patru copii care trebuiau verificaţi la fiecare patru ore, zi şi noapte, împreună cu sticle, 30 de scutece de schimbat şi băi infinite, viaţa era extenuantă.”

Cu toate acestea, îşi numeşte băieţii fericiţi şi sănătoşi, în vârstă de un an, “micile ei minuni Peter Pan.”

Traducător: Diana Lois