Scrisoare către fratele meu care a fost avortat

5 iulie 2013, National Right to Life News Today

Notă: Următoarea scrisoare a fost trimisă National Right to Life. Ea face referire la o latură a luptei împotriva avorturilor care este rar discutată, şi anume: impactul asupra fraţilor copilului avortat.

Acum o săptămână, mama mi-a spus că a făcut un avort înainte ca eu să mă nasc. Aflarea acestui lucru m-a devastat. A plânge după o persoană pe care nu ai întâlnit-o niciodată poate părea ciudat dar, cu toate acestea, sunt foarte tristă. Pentru a mă liniști, am scris această scrisoare fratelui meu pe care nu îl voi întâlni niciodată.

În discuțiile despre avort se pune mult accent pe copil, mamă, uneori tată, dar cred că este necesar a sublinia şi efectele pe care un avort le poate avea asupra viitorilor copii. Nici nu existam atunci când fratele meu a fost ucis dar, chiar şi aşa, acest avort m-a afectat enorm.

Iată scrisoarea:

Mama noastră avea 15 ani când viața ta a început și 16 ani atunci când viaţa ta s-a încheiat. Mi-a spus că nimeni nu a informat-o că tu ești mai mult decât o bucată de țesut. Îmi pare rău pentru această ignoranță.

Tatăl tău are acum 57 de ani. Mama mi-a spus că el nu știe de tine. Aș fi vrut ca ea să îi fi spus. Aș fi vrut ca el să fi luptat pentru tine. Aș fi vrut ca cineva să fi luptat. Îmi pare rău pentru toată această tăcere.

Ai fi fost fratele meu. Cu 14 ani mai mare decât mine. Dar ea mi te-a luat înainte ca eu să exist... înainte ca eu să pot face ceva. Îmi pare rău pentru această nedreptate.

Ai fi avut acum 34 de ani. Mai mult decât probabil, ai fi fost căsătorit și ai fi avut proprii tăi copii. Eu aș fi avut nepoate și nepoți, iar tu ai fi avut o familie. Dar nici măcar nu ți s-a dat un nume. Îmi pare rău pentru că ai fost abandonat.

Poate că atunci când ceilalţi fraţi ai mei mi-ar fi spus minciuni ori nu m-ar fi preţuit, tu ai fi spus adevărul. Poate că mi-ai fi ţinut partea atunci când nimeni nu a făcut-o. Îmi pare rău pentru viaţa ta care a fost desconsiderată.

Este posibil să îţi fie dor de cineva pe care nu l-ai cunoscut?... pentru că inima mea tânjeşte după tine. Doreşte ca tu să fi trăit. Îmi pare rău pentru moartea ta.

Aş fi vrut ca tu să fi putut veni la ceremonia mea de absolvire. Aş fi vrut ca tu să fi putut merge la ceremonia ta de absolvire. Aş fi vrut să fi fost prieteni. Aş fi vrut să te pot suna chiar acum. Aş fi vrut să putem împărtăşi toate bucuriile şi suferinţele noastre. Aş fi vrut cel puţin să ni se fi dat o şansă pentru toate acestea.

Îmi pare rău pentru egoism.

E atât de nedrept pentru tine... pentru noi. Cum a putut să te lase să fii ucis? Cum a putut bunica să o conducă pe mama noastră la clinică, astfel încât acolo să poţi fi ucis? Îmi pare rău pentru tăcere.