Diavolul de la uşă

joi, 21 februarie 2013

| | |


De Jonathon van Maren

26 Octombrie, 2012 (Unmaskingchoice.ca) – Mulţi lideri pro-life au comentat adeseori cu frustrare despre discrepanţa dintre pasiunea celor care activează în cadrul mişcării şi apatia generală a populaţiei pentru care luptă mişcarea. Pentru a învinge cultura morţii, mişcarea pro-life trebuie să activeze largi eşantioane din populaţia care afirmă că este pro-life (pentru viaţă), dar totuşi nu simte nevoia să ia atitudine, să acţioneze sau măcar să ajute mişcarea pro-life.

Există un motiv foarte simplu dar greşit în acelaşi timp: majoritatea oamenilor nu-şi dau seama că această cultură a morţii va avea un impact şi asupra lor. "Sunt împotriva avorturilor şi nu voi avea unul" se justifică ei. “Asta este suficient de limpede. Avortul şi cultura morţii nu mă vor afecta pe mine şi în consecinţă nu am un motiv care să mă determine să lupt cu acestea”.

Acest mod periculos de a vedea lucrurile este cel mai important factor care împiedică succesul mişcării pro-life şi care are consecinţe devastatoare.

Pentru început, pe scurt, există un concept observat de către autorul şi comentatorul conservator Mark Stein numit “Demography is Destiny” (Demografia este viitorul) - cu alte cuvinte, o naţiune care îşi omoară mlădiţele este o naţiune fără viitor în sensul lui fundamental. Mă întreb de ce oare naţiunile sunt sub povara datoriilor şi deficitelor şi veniturile scad? Păi dacă ucizi prin avorturi un număr uriaş din viitorii plătitori de taxe, nu este chiar o surpriză să obţii un număr mare de persoane în vârstă ce au nevoie de îngrijire medicală şi alte servicii şi un număr din ce în ce mai scăzut de oameni care intră pe piaţa muncii. Având avortul legalizat şi generalizat de zeci de ani în majoritatea ţărilor, oamenii tineri sunt, în esenţă, nişte supravieţuitori.

Data viitoare când te vei gândi la programele de planing familial din ultimele decade - care acum se dovedesc a fi ne-sustenabile - s-ar putea să-ţi reconsideri poziţia în ceea ce priveşte ideea că avortul şi cultura morţii nu te afectează. Te afectează, chiar şi în acest moment.

În afară faptului că avortul are un impact evident în funcţionarea normală a unei naţiuni şi a oricărui lucru din economia ei – a modelelor de imigraţie, a nivelului datoriilor - există şi un alt mod mai sinistru prin care cultura morţii poate avea un impact direct personal asupra ta – şi pe care poate că încă nu l-ai realizat.

Când viaţa omenească este depreciată prin avort, se deschide uşa evaluării vieţii omeneşti după alte caracteristici mai mult decât discutabile. În China, mai mult de 37 milioane de fetite-bebelusi şi-au pierdut viaţa în ceea ce revista The Economist a numit“gendercide” (genocid al genului). În cadrul civilizaţiei vestice, o majoritate vastă a copiilor cu sindromul Down sau cu alte dizabilităţi a fost măcelărită în pântece. Mai nou dezbaterea în jurul subiectului “eutanasiei” şi-a ridicat capul ei urât în ţări precum Canada, Statele Unite şi în Europa.

Dr. Margaret Sommerville, director al Centrului pentru Medicină, Etică şi Legislaţie (Centre for Medicine, Ethics and Law) al Universităţii McGill, a arătat recent cum în Olanda, ţara în care eutanasia a devenit legală de mai bine de 30 de ani, olandezii de vârste înaintate au început să se teamă să meargă în spitalele lor, pentru că le este frică să nu fie eutanasiaţi – şi unii dintre ei trec graniţele ca să meargă în spitalele din Germania unde, ca rezultat al trecutului nazist, eutanasia este respinsă.

Pastorul Martin Niemoller de origine germană a fost aruncat într-un lagăr de concentrare nazist în timpul celui de-al doilea război mondial pentru opoziţia adusă lui Adolf Hitler. El a făcut o declaraţie memorabilă ce rezonează din ce în ce mai tare în zilele noastre:

 Mai întâi au venit pentru evrei şi nu am luat atitudine pentru că nu eram un evreu.
  Apoi au venit pentru comunişti şi nu am luat atitudine pentru că nu eram comunist.
  Apoi au venit pentru sindicalişti şi nu am luat atitudine pentru că nu eram sindicalist.
  Apoi au venit pentru mine dar nu mai rămăsese nimeni care să ia atitudine pentru mine.

Ce vorbe profetice! Aceasta este situtia în care se află mulţi dintre oamenii în vârstă din Olanda şi ne temem că va trebui să-i facem faţă în orice naţiune în care euthanasia începe să-şi facă loc.

La început ei au venit pentru cei ne-nascuti şi nu am luat atitudine, deoarece sunt născut.
Apoi ei eu venit pentru cei cu dizabilităţi dar nu am luat atitudine, pentru că nu aveam dizabilităţi.
Şi când am ajuns bătrân şi bolnav iar la spital doctorul s-a apropiat de mine - nu a mai rămas nimeni care să ia atitudine pentru mine.

Bătălia pentru vieţile celor ne-nascuti şi împotriva culturii morţii este una iminentă, una de care depinde chiar supravieţuirea naţiunii noastre. Nu putem ajuta dar ne putem întreba dacă situaţia în Olanda ar fi putut fi diferită în cazul în care oamenii s-ar fi ridicat şi cu o voce unitară ar fi respins devalorizarea vieţii omeneşti. Ei nu au înţeles că o cutie a Pandorei a fost deschisă - până când nu a fost prea târziu. Au permis Culturii Morţii să înflorească şi când, în cele din urmă, a venit şi la ei, nu a mai rămas nimeni care să vorbească pentru ei.

Nu vă lăsaţi înşelaţi de vorbele frumoase şi de lozincile mişcătoare despre “dreptul femeilor de a alege”, sau că “fiecare copil să fie un copil dorit”, sau despre “dreptul de a muri” - vorbe insidioase care au fost mânjite cu sângele milioanelor de inocenţi şi reprezintă distrugerea vieţilor a tuturor implicaţi. Nu vă lăsaţi amăgiţi de gândul că bestia, odată eliberată din cuşcă, nu se va întoarce niciodată împotriva voastră. Nu vă lăsaţi amăgiţi de gândul că această Cultură a Morţii poate fi evitată, iar voi veţi fi în siguranţă.

Cât de mari trebuie să fie grămezile de cadavre pentru ca noi să zicem “Până aici!”? Alăturaţi-vă nouă şi împreună vom pune sfârşit Crimei!


Traducerea şi adaptarea: Cosmin-Gabriel Nicu