John
Lennox este profesor de Matematică la Universitatea din Oxford și
unul dintre cei mai mari apologeți creștini ai momentului. A ținut
numeroase conferințe în America de Nord, Europa de Vest și de Est
și a fost angajat în dezbateri publice cu unii dintre cei mai
importanți atei. Este căsătorit cu Sally și au trei copii.
Întuneric-lumină
Mulți
oameni se împotmolesc la primul obstacol, când aud vechiul argument
al lui Freud cum că credința în Dumnezeu este o înșelare, o
iluzie, o dorință a unei figuri paterne în ceruri etc. Și asta
lămurește problema. Manfred Lutz, unul dintre cei mai importanți
psihiatri germani contemporani, a scris o carte intitulată „O
scurtă istorie a Celui Mare”, adică a lui Dumnezeu. El spune că
argumentul lui Freud lămurește problema dacă nu există Dumnezeu.
Dar dacă există Dumnezeu, același argument arată că ateismul
este o înșelare. Este o proiecție a dorinței ca niciodată să nu
ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu și să dăm seama de lucrurile
rele pe care le-am făcut. Concluzia lui este clară: în problema
dacă există sau nu există Dumnezeu, Freud nu te poate ajuta și
nici Jung sau Frankel. Trebuie să cauți în altă parte.
Ca
o ilustrație, Steven Hawking a fost întrebat de „The Times” ce
crede despre religie și a zis: „Este o poveste pentru oamenii care
se tem de întuneric”. Am fost rugat să comentez și am spus:
„Ateismul este o poveste pentru oamenii care se tem de lumină”.
Credința
Noii
atei consideră că, în timp ce „credința științifică se
bazează pe dovezi verificabile în mod public, credinței religioase
nu numai că îi lipsesc dovezile, dar independența de dovezi este
bucuria ei, strigată de pe acoperișuri”. Cu alte cuvinte,
consideră credința religioasă ca fiind oarbă. Dar creștinismul
tradițional subliniază că credința și dovezile sunt
inseparabile. Într-adevăr, credința este un răspuns la dovezi, nu
o desfătare în lipsa lor. Apostolul Ioan scrie: „Acestea s-au
scris, ca să credeți” (Ioan 20, 31). Cu alte cuvinte, el
consideră că ceea ce a scris trebuie privit ca o parte din dovezile
pe care să se bazeze credința. Apostolul Pavel spune ceea ce mulți
dintre pionierii științei moderne credeau, anume că natura însăși
este o parte din dovezile despre existența lui Dumnezeu (cf. Romani
1, 20).
Hristos
face ce zice
Istoria
ne furnizează dovezi puternice că Dumnezeu S-a descoperit pe Sine
omenirii prin Iisus Hristos acum două mii de ani. Acest eveniment este bine
documentat nu numai în referatul biblic; există importante surse și
o bogăție de descoperiri arheologice care confirmă veridicitatea
relatării biblice.
Hristos
face afirmații. De exemplu, El afirmă că, dacă am încredere în
El ca Mântuitor și Domn, El poate să transforme viața mea. El
poate să transforme drogurile într-o familie fericită; El poate să
facă divorțurile să nu mai aibă loc; El poate să aducă pace
într-o situație conflictuală. Am văzut asta întâmplându-se de
sute de ori. Așa că unul dintre motivele care îmi confirmă
credința în Dumnezeu este faptul că am văzut și am trăit, o
viață întreagă, realitatea că Hristos face ceea ce spune. Asta-i
o dovadă fenomenală.
Credința
se opune științei?
Știința
modernă, așa cum o știm, a explodat în secolele al XVI-lea și al
XVII-lea și a apărut dintr-un context creștin. Mulți filozofi ai
științei au studiat această problemă și au ajuns la concluzia,
care acum se cheamă „teza lui Whitehead”, că oamenii au început
să facă știință pentru că se așteptau să găsească legi în
natură, și așteptau aceasta pentru că ei credeau în Dătătorul
de Lege. Ceea ce înseamnă că, departe de a fi obstrucționat
știința, credința a fost însăși forța motrice din spatele
științei.
Această
convingere l-a determinat pe Francis Bacon (1561–1626), considerat
de mulți ca părintele științei moderne, să învețe că Dumnezeu
ne-a lăsat două cărți – cartea Naturii și Biblia – și că
pentru a fi educați cum se cuvine ar trebui să le studiem pe
amândouă.
Nimic
bun despre Creștinism
Noii
atei nu spun nimic bun despre creștinism. Dar atât de multe
instituții din societatea noastră, ospicii, spitale, instituții
legale, universități sunt întemeiate de creștinism. Moștenirea
creștină este imensă.
Jürgen
Habermas este unul dintre cei mai distinși atei din lume, un german.
Și el spune: „Egalitarismul universal, din care au izvorât […]
drepturile omului și democrația, este o moștenire directă a
eticii iudaice de justiție și a eticii creștine de dragoste. Până
astăzi nu există o alternativă. Restul este doar flecăreală
postmodernă deșartă”.
Aceasta
o scrie un ateu! El recunoaște că în spatele Declarației Europene
a Drepturilor Omului se află creștinismul. E ușor de uitat.
Imagine
Ați
auzit de cântecul lui John Lennon, „Imagine”: „…
imaginează-ți o lume fără religie…”. Ei bine, nu sunt John
Lennon, ci John Lennox și am scris un cântec care se cheamă
„Imagine”. Am zis: „imaginează-ți o lume fără Hitler, sau
Stalin, sau Pol Pot”. Ce ziceți despre lumea asta? De ce noii atei
nu ne spun nimic despre lumea asta? Unul dintre lucrurile care mă
îngrijorează mult este faptul că noii atei nu numai că rescriu
istoria primului veac, ci felul cum schimbă istoria secolului al
XX-lea.
Mi
se pare stupefiant. În cartea „The God Delusion”, Dawkins scrie
că nu crede că „există vreun ateu în lume care ar dărâma cu
buldozerul Mecca, sau Chartres, York Minster sau Notre Dame”. N-a
prea fost în Rusia. Eu am fost. Și m-am uitat la multele găuri din
pământ unde cândva au fost biserici. De fapt, catedralele sunt
prea înalte pentru buldozere. În Uniunea Sovietică, sub Stalin, și
în Republica Democrată Germană, sub Ulbricht, au folosit în
schimb explozibilii; de exemplu, pentru a arunca în aer biserica
universității din Leipzig în 1968. Stalin, până la urmă, nu a
închis decât 54.000 de biserici. Ateismul nu a făcut nimic rău?
Înțeleg
bine de ce ar dori cineva să rescrie istoria secolului al XX-lea
pentru a îndepărta rolul jucat de ateism, pentru că putem face
foarte ușor o paralelă între agenda anti-religioasă a noilor atei
și încercarea comunismului de a extermina religia.
0 comments:
Trimiteți un comentariu