Pe
când sufletul ei cel sfânt se ducea către Domnul, cei care şedeau
aproape de cinstitul ei trup au văzut faţa ei zâmbind cu bucurie
şi au auzit din gura ei aceste cuvinte: „Am luat mare dar de la
Dumnezeu şi sunt în lumină şi bucurie negrăită". Iar
aceia, spăimântându-se, gândeau că a câştigat milă de la
Domnul pentru fiul său. Iar ea a grăit aceasta: „Nu m-am
preamărit atât pentru fiu, cât pentru viaţa cea îmbunătăţită,
de vreme ce pentru Domnul am arătat multă răbdare şi înfrânare
în nevoinţele pustniceşti. Şi am umblat bine pe calea poruncilor
Lui, şi pe aceea care L-a născut pe El am iubit-o din toată
inima".
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu