foto: freedigitalphotos
Anonim:
„Susţin păstrarea virginităţii! Of, dacă aş mai fi avut-o acum!"
Păcatul
aduce cu siguranţă un lucru: nefericire. Din plin. Am comis păcatul malahiei de
când eram mică, avem aproximativ 10 ani. Da, aşa tânără. Nu mă întrebaţi de
unde am ştiut cum se face căci nu ştiu ce să vă răspund. Pe la 14 ani am
început să practic păcatul curviei. Viaţa mea era cuprinsă pe la 17-18 ani
între muzica modernă, filme, beţii, fumat, curvii şi păcatul malahiei. Cum mă
simţeam? Nefericită însă nu destul încât să mă întreb dacă nu cumva greşesc pe
calea mea.
Ştiam
că viaţa pe care o trăiam nu era la cel mai înalt nivel posibil. Ajunsesem să
iubesc somnul. Era poate singurul moment în care eram liniştită. Făceam absolut
tot ce voiam, fără restricţii, absolut orice. Totuşi lipsea ceva şi lipsa aceea
era mare. Plăcerea fumatului de exemplu îmi dădea o satisfacţie de un minut
după care mă simţeam mizerabil. Dimineaţa când mă trezeam mă simţeam obosită cu
o povară pe mine, eram mizerabilă. Era inevitabil, cred că ştiţi ce urmează.
M-am
îndrăgostit. Povestea e simplă: eu îl iubeam, el nu. De acolo plânsuri şi
suferinţă având în vedere faptul că până atunci pe oricine plăceam, mă plăcea
înapoi. Începeam să mă întreb care e scopul vieţii? Dar al suferinţei? Când se
termină? Atunci a fost momentul în care parcă Iisus mi-a întins o mână şi mi-a
zis: „Mai este şi altă cale.”
Am
citit cartea „Marii iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie”. De un exemplu ca
al Părintelui Paisie aveam nevoie. Mi-a schimbat viaţa. Am continuat să citesc
despre păcate, demoni, sfinţi, Biblie. Am început să înţeleg totul. Mi se
răspundea la fiecare întrebare. M-am spovedit prima dată după 8 ani. M-am
simţit atât de liniştită şi eliberată, ceva de necrezut. L-am rugat pe Dumnezeu
să mă elibereze de patimile mele şi m-a eliberat de păcatul curviei şi
malahiei, de fumat, de muzica modernă şi filme, alcool. Patimile de mai demult
nu au putere asupra mea şi asta numai datorită lui Dumnezeu care mi-a dăruit
eliberare. Da, mă laud cu El!
Acum
dorm ca şi un puişor şi mă trezesc zâmbind uşor, abia aşteptând să trăiesc încă
o zi. Mă simt mult mai fericită acum când nu fac ce vreau decât atunci când
făceam. Logica spune că ar trebui să fie invers. Nu e aşa.
„Ori
inteligent, ori prost, ori sănătos, ori bolnav sufleteşte şi trupeşte de ar fi
cineva şi este chinuit de gânduri, dacă însă face ascultare se eliberează.
Ascultarea înseamnă libertate.” zice Cuviosul Paisie Aghioritul în „Cuvinte
duhovniceşti”.
Susţin
păstrarea virginităţii!
Of
dacă aş mai fi avut-o acum. Gândul care m-a făcut să cad în păcatul curviei
era: Poate mor înainte să văd cum e să faci dragoste. Ce prostie! Să nu vă
înşele şi pe voi!
Întrebarea
mea este: Oare dacă părinţii mei s-ar fi păstrat curaţi până la căsătorie eu aş
mai fi ajuns să fac un păcat ca cel al malahiei ani de zile fără să ştiu de
fapt cum am ajuns acolo?
Textul
acesta are ca scop încurajarea celor adânciţi în păcate.
Slavă
lui Dumnezeu pentru toate!!
(Anonim,
19 ani)
Mulțumim
Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis
reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi
fecioria până la căsătorie”.
Dacă
doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne
sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat
această campanie.
1 comments:
"Oare dacă părinții mei s-ar fi ocupat câtuși de puțin de creșterea mea și mi-ar fi vorbit despre Dumnezeu, bine, rău [...]"*
Trimiteți un comentariu