Ce
ne face vrednici de Sfânta Împărtășanie? Uneori ne considerăm nevrednici.
Citește
mai atent rugăciunile de Împărtășanie pentru că ele pun în balanță acestea
două: nevrednicia și inima cu care mergem la Dumnezeu. „Știu că vin cu
nevrednicie, dar nu vin la Tine ca un nepăsător, ci ca nu cumva fiind lipsit
prea mult de împărtășirea Ta, să fiu lipsit și de îndumnezeitoarele Tale
cuvinte și să fiu prins de lupul cel înțelegător”. Nevrednicia aceea o reglăm
la spovedanie. De aceea avem nevoie numaidecât de spovedanie înainte de
împărtășanie, pentru că împărtășania va consfinți înțelegerea pe care am
făcut-o eu la spovedanie.
De
un singur lucru trebuie să ne asigurăm în principal: să-L iubim sincer. Nu
mergem la împărtășanie ca eroii, ci ca nevoiașii, dar niște nevoiași care știu
bine pe ce se bazează și chiar profită de asta. Să profităm de faptul că
Dumnezeu ne iubește și să mergem ca nevoiașii, știind că avem nevoie de asta.
Nu mergem așa, cu fruntea sus: „Da. Eu merit!” Nimeni nu merită.
Sfântul
Ioan Gură de Aur spune în Omilii la Romani că „mai presus decât scăparea de
chinurile iadului, mai presus decât bucuria raiului, mai presus decât toată
Împărăția cerurilor la un loc este să-L iubești pe Dumnezeu și să fii iubit de
El”. Trebuie o iubire declarată. Viața veșnică este o viață trăită într-o
astfel de iubire. Astfel de viață cerem noi la Împărtășanie. Nevrednicia vine
pe locul doi.
Selecții
din dialogul dintre Protos. Hrisostom C.
și
tinerii aflați la Putna pe 1 ianuarie 2014
0 comments:
Trimiteți un comentariu