Interviu
realizat de Ştefana Totorcea
Părinte,
care este motivaţia dumneavoastră personală, interioară, pentru activitatea pe
care o depuneţi în cadrul Mitropoliei?
Istoria
întoarcerii mele la Dumnezeu a fost foarte interesată. Odată, am zburat cu
avionul din Moscova la Novosibirsk. Se întâmpla cu mult timp în urmă, când
aveam 16 ani. Avionul a intrat într-o zonă cu turbulenţe mari, era furtună.
Zborul era dificil şi am început să mă rog, să mă rog pentru prima dată. Să
ştiţi că mă rugam din tot sufletul. Şi până atunci ştiusem că există „Cineva” în
ceruri. Am simţit în această rugăciune însăşi prezenţa lui Dumnezeu, o entitate
care vorbeşte cu mine. Când zbori cu avionul şi este întuneric, furtună,
aripile avionului tremură, crezi că se vor rupe bucăţi, iar avionul se va
prăbuşi. Iar când dimineaţa răsare soarele şi bat razele prin hublou, simţi o
mare fericire că Dumnezeu te-a auzit. Hubloul a fost acoperit imediat, iar eu
am întrebat de ce s-a făcut asta. Se pare că lumina incomoda pe cineva să
doarmă.
Citeşte
şi: Forumul Internaţional „Familia numeroasă şi viitorul umanităţii” s-a
încheiat ieri la Moscova
După
aceea, am început să citesc, să mă interesez de Noul Testament din Biblie. Când
am început să citesc, a avut loc a doua mea întâlnire cu Dumnezeu. Am înţeles
cine este Dumnezeu. Dumnezeu este Sfânta Treime, Dumnezeu care s-a pogorât din
cer pe pământ, care a fost ucis pe nedrept. De ce L-au omorât? Această
nedreptate a zguduit sufletul meu atât de tare, încât eu, un adolescent de 16
ani, am plâns mult timp şi m-am mirat.
După
această întâmplare, am început să merg la biserică. Acolo a avut loc a treia
mea întâlnire cu Dumnezeu. Dumnezeu te ridică la cer când fiinţa întreagă se
concentrează în rugăciune, când nu-ţi simţi corpul, aşa cum descriu Sfinţii
Părinţi. Aceste întâlniri mi-au schimbat complet viaţa.
După
aceea, am tot mers la biserică, am început să fac cunoştinţă cu teologia – am
urmat seminarul, l-am absolvit. Dumnezeu nu M-a făcut imediat preot. Şi acest
lucru se întâmplă cu binecuvântare de Sus. Noi nu trebuie să-I cerem lui
Dumnezeu o cruce pe care nu o putem duce.
Preoţia
a venit într-un mod minunat, nu am venit eu singur să cer punerea mâinilor.
Mitropolitul, trecând pe alături, a văzut o biserică, a intrat şi a întrebat:
„Cine se ocupă de această biserică?” În acel moment, eram deja de opt ani
paracliser şi a trebuit să răspund că eu sunt acela. El a spus: „Pregăteşte
actele şi vino să te preoţim!” Trei săptămâni am fost diacon, după aceea am
fost preoţit şi sunt preot până azi.
Episcopul
din Iskitim (eu sunt părţile Istikimului) m-a numit coordonator al serviciului
social din eparhia Iskitimskaia. Consider această misiune ca venind de la
Dumnezeu şi, oricât de greu ne-ar fi să o ducem, trebuie să mergem mai departe,
deoarece este de mare ajutor pentru cei suferinzi şi săraci, de care încercăm
să avem grijă în eparhia noastră.
Care
sunt gândurile cu care aţi venit la acest forum organizat în Rusia?
În
Rusia, familiile cu mulţi copii reprezintă o categorie deosebită, de care
trebuie să avem grijă, pentru că ele nu sunt ocrotite social. Biserica,
împreună cu statul, încearcă să rezolve această problemă. Familiile care
trăiesc la oraş găsesc modalităţi de a se susţine financiar, pot să se
realizeze, deoarece există posibilităţi. În oraşe găseşti de lucru, sunt servicii
sociale, dar în sate este foarte greu din acest punct de vedere.
De
aceea, în principal, ne revine să lucrăm cu familiile numeroase din mediul
rural. Ei muncesc din greu şi aşa supravieţuiesc în aceste timpuri tulburi. De
aceea, aceste familii trebuie ajutate nu numai de stat, ci şi de biserică.
Acest forum este legat în mod direct de aceste probleme. Vor avea loc mese
rotunde organizate de biserică, organizate de conducerea Federaţiei Ruse, în
cadrul cărora se va discuta exact despre modul de ajuta familiile cu mulţi
copii: indiferent că este vorba despre ajutor religios, psihologic, financiar.
Întrucât
serviciul nostru este dedicat unor astfel de acţiuni, prezenţa mea astăzi aici
are ca scop instruirea proprie, ca ulterior să putem ajuta şi mai mult aceste
familii.
Care
este mesajul Sfinţiei voastre pentru familiile din România?
Aş
vrea să le urez familiilor din România ca flagelul european să nu molipsească
familiile, deoarece astăzi, în Europa, se transmite intens propaganda
concubinajului, a homosexualităţii, a pornografiei, a contracepţiei. Este
într-adevăr o mare problemă şi această problemă poate fi depăşită numai cu
iubire. Această iubire trebuie să fie creştinească, nu egoistă.
Dacă
iubirea va fi creştinească, o iubire jertfitoare, aşa cum vorbeşte Hristos şi
cum a subliniat şi Patriarhul la acest forum, atunci prin iubire totul e
posibil. Şi Apostolul Pavel spune că cea mai importantă este iubirea. Dintre
cele trei: credinţa, nădejdea şi iubirea, mai presus de toate este iubirea. Cu
iubire adevărată, poţi depăşi orice eşecuri, neînţelegeri, greutăţi – atât în
familie, cât şi în societate. Aveţi mai multă răbdare unii cu alţii, iubiţi-vă,
preţuiţi-vă unii pe alţii şi Domnul să vă binecuvinteze!
Preluare de pe Știri pentru viață
0 comments:
Trimiteți un comentariu