Reproducem
mărturia unei tinere care în urmă cu doi ani a suferit un avort provocat. Lucia
Fernandez este din Spania şi acum are 30 de ani. Am interveviat-o recent pentru
a ne povesti despre experienţa avortului și despre cum îl trăiește femeia.
Povestește-ne
cum a început totul.
Am
avut două sarcini. Prima s-a terminat printr-un avort provocat. A doua sarcină,
o fetiță. La prima sarcină s-a întâmplat ca de obicei. Eram cu prietenul meu,
am întreținut relații sexuale, am rămas însărcinată…iar el a zis să amânăm
copiii, că deocamdată suntem tineri. Deja relația noastră mergea prost, foarte
prost și nu îmi imaginam ce urma să se întâmple…
Am
făcut testul de sarcină de la farmacie.
Și
tu voiai să duci sarcina mai departe?
Eu
eram bucuroasă că eram însărcinată, dar știam că el nu vrea să aibă copilul. El
zicea: „Lucia, suntem încă tineri. Avem timp”. Mai spunea și că: „Dacă vrei să
ai copilul o să te părăsesc”. Un fel de șantaj, dar eu nu aveam pe cineva în
care să am încredere. Nu aveam prietene, nu aveam pe nimeni. Numai pe el. Şi
dacă mă părăsea…
Erai
legată de el.
Da.
Legată, dependentă financiar și îl iubeam la nebunie. Până la urmă m-a convins.
I-a fost greu, destul de greu. Era tandru, ceea ce nu era niciodată, și făcea
lucruri pe care înainte nu le-ar fi făcut: săruturi, gesturi de iubire
frecvente…
Voia
să te convingă să avortezi, bineînțeles.
Desigur.
Da, exact. El spunea că nu are bani. Toată ziua se plângea că nu aveam
posibilități financiare, iar când a aflat că eram însărcinată deja avea banii
pregătiți pentru avort.
Știi
cât a costat?
A
plătit el. Cred că 240 de euro.
Și
voi erați singuri? Numai tu și el? Nu mai era nimeni care să te ajute să poți
păstra copilul?
Da,
eram singură. Nu am găsit ajutor. El ținea legătura cu familia lui, eu nu.
Cum
a fost avortul?
Eram
foarte băută când am fost la avort…fiindcă nu voiam să-l fac. Mi-a fost foarte
greu, într-adevăr… A doua zi mi-au făcut o ecografie, a urmat consultația la
psihiatru, iar apoi ginecologul care a făcut avortul. Nu știu, parcă doctorului
îi era frică. Îmi punea multe întrebări de genul: „De ce aţi venit la această
clinică?” Părea că îi este frică să facă avortul. Cred că era argentinian.
Nimeni nu mi-a oferit alternative la avort, nici nu mi-au spus prin ce o să
trec după asta. Acum știu că aveam dreptul prin lege să cunosc repercusiunile
și sechelele ce le puteam avea după avort, dar nu mi-au spus nimic din toate
astea. De ce?
Ce
fel de avort ți-au făcut?
Mi-au
făcut avort prin aspirație. Cu aspiratorul e ca și cum ți-ar smulge o bucată
…Simți ca și cum ți se smulge o parte din corp. E groaznic!
Ai
fost tristă sau ai avut ceea ce se numește depresie la „aniversarea” avortului,
adică la un an după operație, sau în presupusa zi de naștere a copilului?
Începusem
să beau alcool şi să fiu deprimată. Toate din cauza avortului. Când văd un
copil de patru sau cinci ani îmi curg lacrimile. E vârsta pe care trebuia să o
aibă copilul meu dacă ar fi trăit…Cu privire la aniversarea avortului și data
nașterii copilului, sufăr foarte mult. Am avut o tentativă de sinucidere.
Ai
avut nopți nedormite cu stări de nelinişte?
După
avort am avut foarte multe stări de anxietate, da.
Și
cum s-a terminat relația cu el?
Ulterior
am rămas însărcinată, tocmai pentru remușcările care le aveam, crezând că voi
putea repara greșeala. Deja între noi lucrurile mergeau foarte prost. Până la
urmă ne-am despărțit.
Fiind
însărcinată cu fetița visai că pierdeai sarcina sau ceva asemănător?
Visam
că îmi luau fetița. În fiecare noapte visam că venea poliția și o luau pentru
că nu eram vrednică de ea. Pe parcursul sarcinii am luat Valium. Când s-a
născut fetița a avut ceva sindrom de dependenţă. Acum am nevoie de Orfidal ca
să pot dormi.
În
legătură cu doctorii, ce poți să ne spui?
Sunt
îngrozită de doctori, uuuuf! După avort am fost incapabilă să merg la vreo
consultaţie ginecologică cu un doctor bărbat. Până la urmă a trebuit să fie o
femeie, o femeie!
Erai
o persoană religioasă?
Nu,
nu eram. Eram atee. Eram foarte „feministă” și vedeam numai din punctul de
vedere al femeii. Un punct de vedere fals și imparțial. Acum, nu. Acum văd
copilul.
Avortul
pe care l-am făcut nu încerc să-l uit. E ceva care este acolo și mi-l asum. Nu
vreau să îi iau din importanța pe care o are. E ca și cum cineva care ar face
un omor ar sta patru ani în închisoare și, gata, totul este bine. Trebuie să
merg înainte, dar asumându-mi că am făcut strâmb unele lucruri. Avortul este
ceva foarte dăunător pentru femei.
Eu
cred că am fost responsabilă de această greșeală, dar am avut o marjă de
alegere foarte mică. Când văd acum lucrurile, cred că realmente nu am avut
suficientă libertate ca să fac alegerea cea mai bună pentru mine. Nu era timp
de pierdut și cu atâta presiune din partea prietenului…și lipsa de ajutor din
partea doctorilor din clinicile de avort.… Când m-au văzut că am mers să
avortez beată fiind, trebuiau să-și dea seama că eu chiar nu voiam să îl fac.
Dar acei doctori mi-au omorât copilul și m-au făcut complice la ceva groaznic
de care îmi pare foarte rău și rog pe toată lumea să nu le mai permitem să mai
facă aşa ceva.
Avortul
nu rezolvă nimic. Este o problema în plus, ca să nu mai vorbesc de faptul că au
făcut o afacere din mine și sfârşitul copilului meu.
Traducere:
Irina Gheţau
Preluare de pe Știri pentru viață
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză,
spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne
scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu