foto: Gabriel Marian(Orthphoto)
Să aveţi totdeauna în suflet
pomenirea lui Dumnezeu şi pomenirea morţii... Păstraţi duhul căinţei, inima
înfrântă şi smerită...Fiţi ascultători, iubiţi tăcerea...Nu vă petreceţi timpul
în zadar.
Lupta duhovnicească...Lupta
care duce la a trăi întotdeauna în pace adâncă şi cu Dumnezeu, şi cu oamenii,
şi cu noi înşine.
În fiecare neputinţă
sufletească trebuie să vă îndreptaţi imediat cu rugăciune către Domnul,
cerându-I să vă vindece. Apoi întrebuinţând şi mijloacele care depind de voi şi
propriile eforturi, aşteptaţi ajutorul de sus şi Domnul vă va trimite ajutor la
timp şi vă va vindeca.
Rodul final al rugăciunii
este formarea sentimentului faţă de Dumnezeu, care este nedespărţit de rugăciunea
neîncetată sau este totuna cu ea. Aici se află legătura vie cu Dumnezeu – ţelul
vieţii duhovniceşti.
În afară de neîndurarea faţă
se sine, cei mai puternici stimulenţi duhovniceşti sunt şederea cu atenţie în
prezenţa lui Dumnezeu şi aşteptarea neîncetată a morţii.
A începe din nou – aceasta
este legea vieţii duhovniceşti. Fiecare zi trebuie să o socotim prima zi din
viaţă trăită în frica de Dumnezeu, uitănd toate cele din urmă, în afara
păcatelor, pentru care întotdeauna trebuie să ne căim.
(Sfântul Teofan Zăvorâtul,
Sfaturi înţelepte – viaţa duhovnicească, Editura Egumeniţa, p.249)
Sursă:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu