Viaţa începe atunci când simţi că începe-declară susţinătoarea avorturilor, Melissa Harris-Perry

Una dintre cele mai dezbătute probleme, în disputa dintre susţinătorii avorturilor şi cei cu convingeri pro-viaţă, este legată de momentul în care se  consideră că începe viaţa. Susţinătorii avorturilor spun că viaţa nu este viaţă până când nu se poate auto-susţine, deci, după părerea lor, înseamnă că un fetus nu poate fi considerat cu adevărat viu decât atunci când poate supravieţui în afara uterului. Însă, gazda MSNBC, Melissa Harris-Perry, nu este de acord cu acest punct de vedere. Ea vine cu o altfel de logică, afirmând că nu știința determină când începe viața, ci sentimentele.

„Când anume începe viața? Consider că răspunsul depinde extraordinar de mult de sentimentele părinților. Un sentiment puternic, dar nu de știință”, a afirmat Harris-Perry în emisiunea sa de la sfârşitul lunii iulie.

Cu alte cuvinte, uită tot ce ştii despre embriologie, sarcină și reproducere. Ce anume spun sentimentele tale? Un copil nu este tocmai potrivit acum? Atunci, norocul tău. Poți să decizi că bebelușul nu este încă viu, deoarece tu nu-ți dorești să fie! Și totuși, de ce să ne oprim aici? Ce facem dacă simți că nici fiul tău de 2 ani nu mai este viu? Dacă sentimentele sunt tot ce avem nevoie pentru a determina dacă cineva este viu sau nu, atunci de ce să limităm discuția doar la sarcină?

Ulterior Harris-Perry a dat cu bâta în baltă și mai tare:

„Problema e că mulți dintre politicienii noștri vor să emită legi în baza acestor sentimente.”

Ei bine, da. Noi, cei pro-viață, am fi de acord. Problema este exact aici: prea mulți susținători ai avortului ignoră știința embriologiei, a reproducerii și vor să mențină legal avortul la cerere, în baza a nimic altceva decât sentimentele lor că un copil nenăscut nu este încă în viaţă cu adevărat. Uitați ceea ce ne spune știința. Inima ce vă spune?

 

Și are într-adevăr logică. Se aliniază perfect cu poziția celor pro-avort. Dacă susținătorii avortului pot acoperi adevărul și pot ține ascunsă știința, atunci toate femeile trebuie să se ghideze după propriile sentimente. Și este mult mai ușor să avortezi o bucată de țesut, decât să-ți ucizi copilul nenăscut. Dacă știința ne-ar fi fost ghid și nu sentimentele, atunci nu s-ar mai pune astăzi problema ca avortul să fie vreodată legal. Mulțumim Melissa Harris-Perry, pentru că ai scos în evidență acest lucru atât de bine.

Dar aceasta nu a fost singura declaraţie revoltătoare făcută de Harris Perry. Ea a spus, de asemenea, că femeile cu sarcini nedorite, nu împărtășesc aceeași experiență ca și Ducesa de Cambridge, care a dat naștere unui băieţel ce acum este al treilea descendent în linie la tronul britanic.

„Când o sarcină este dorită...este ușor să ne gândim la excrescenţă ca la un copil ", a declarat Harris-Perry. „Dar nu toate sarcinile sunt un basm."

„O sarcină nedorită poate fi biologic la fel ca una dorită. Dar experienţa poate fi cu totul diferită ", a adăugat ea.

De asemenea, Melissa Harris Perry a atras reacții negative atunci când, în timpul unei alte emisiuni a cărei gazdă era, a purtat cercei confecţionaţi din tampoane. Ea a spus telespectatorilor că aceştia au fost special confecţionaţi pentru a demonstra opoziția sa faţă de interzicerea în Texas a avorturilor efectuate la termene târzii, lege semnată în luna iulie a acestui an de Guvernatorul Rick Perry.

 

Prelucrare după: LiveActionNews

Traducere: Iulia Elena Catargiu

 
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Preşedintele companiei Barilla amenințat cu boicotul pentru că nu admite reclame cu „familii” gay

Cum vi s-ar părea introducerea reclamelor care înfăţişează „familii homosexuale”? Ei bine, preşedintele binecunoscutei companii Barilla nu este de acord cu schimbarea imaginii familiei ce apare în reclamele sale. Însă, a-ţi susţine punctul de vedere a devenit în zilele noastre un act de curaj. A opta pentru o familie tradiţională este un act de discriminare? Susţinătorii homosexualităţii susţin că da. Dar, din câte se pare, nici propaganda homosexuală nu promovează imaginea familiilor tradiţionale. Nu s-ar putea spune că şi ei fac un act de discriminare? Unde a dispărut dreptul la libertatea de conştiinţă şi de exprimare? Cu toţii avem acest drept, fie că este vorba de hetero sau homosexuali, fie că suntem sau nu de acord cu relaţiile sau “căsătoriile homosexuale”.

ROMA, 27 septembrie 2013– Preşedintele companiei Barilla, una dintre cele mai mari companii de paste din Italia şi din lume, şi-a cerut scuze activiștilor homosexuali după ce a fost criticat în mass-media națională și internațională pentru declaraţia pe care a făcut-o miercuri, 25 septembrie. 

Într-un interviu acordat postului de radio italian, Radio24 Italia, Guido Barilla, a respins ideea de a folosi familiile gay în publicitate, aşa cum alte companii au făcut-o, spunând că Barilla vede o „familie clasică”.

„Eu nu voi folosi familii gay în reclame, dar nu din lipsă de respect pentru homosexuali, care au dreptul de a face ceea ce doresc atâta timp cât nu deranjează pe alții. Eu însă nu văd lucrurile așa cum le văd ei și cred că familia căreia ne adresăm este o familie clasică.”

„Pentru noi, conceptul de familie sacră rămâne una dintre valorile de bază ale companiei.”, a mai spus el.

Comentariile au venit ca răspuns la apelurile Laurei Boldrini, președinta Camerei Deputaților din Italia, de a modifica imaginea familiilor ce apar în reclamele italiene, imagini care înfăţişează mame ce servesc mâncare soţilor și copiilor .

Spoturile comerciale ale companiei Barilla au prezentat întotdeauna scene cu familii tradiționale italiene adunate pentru a lua masa.

Atunci când reporterul a anticipat reacţiile care vor avea loc, ca urmare a acestor declaraţii, Barilla a răspuns: „Ei bine, dacă le plac pastele noastre și mesajul nostru, le vor mânca. Dacă însă nu le plac şi nu le place ceea ce am spus, vor mânca...alte paste.”

El a adăugat că remarcile sale nu s-au dorit a fi „o lipsă de respect faţă de homosexuali.”

„Familia căreia noi ne adresăm este una tradiţională, în care femeia joacă un rol fundamental. Acesta este centrul structural al vieții.”, a spus el.

În câteva ore de la difuzare, activiștii homosexuali au lansat o campanie pentru a boicota marca de paste Barilla.

Alessandro Zan, un activist homosexual, deputat al partidului de stânga SEL (Sinistra Ecologia Libertà), a numit comentariile drept „un alt exemplu de homofobie italiană" și a cerut colegilor deputați să adere la boicot.

Deputatul PDL, Eugenia Roccella, a replicat că Barilla este „un om curajos”, spunând că este „nevoie de curaj pentru a apăra familia formată dintr-un bărbat și o femeie, și poate chiar „bazată pe căsătorie", după cum este scris în Constituția noastră.”

Cu toate acestea, Barilla a cedat presiunii și, joi, compania sa a emis un comunicat de presă prin care declara: „Îmi cer scuze dacă cuvintele mele au generat neînțelegeri sau controverse, sau în cazul în care au ofensat sensibilitatea unor oameni.”

„În interviu, pur și simplu am dorit să subliniez rolul central pe care femeia îl joacă în cadrul familiei.”, a spus el.

El a spus, de asemenea, că susține căsătoriile gay, dar nu adopţiile făcute în cadrul lor, deoarece ar fi „complicat” pentru cuplurile de același sex să crească copii.

El a reiterat sprijinul său pentru căsătoria gay, dar a insistat că familiile tradiționale au fost întotdeauna „identificate” cu brandul Barilla.

„Pentru a fi clar, eu vreau doar să precizez că am un mare respect pentru fiecare persoană, fără nici un fel de distincție. Eu îi respect pe homosexuali și libertatea tuturor de exprimare. De asemenea, am spus că eu respect căsătoria gay.”, a scris el pe Facebook.

Roccella a denunțat „atacurile obsesive”, ale grupărilor homosexuale, care au o mare acoperire mass-media, în timp ce guvernul continuă să ia în considerare proiectul de lege „anti-homofobie” despre care criticii spun că are ca scop anularea opoziției publice la planificata lege a „căsătoriilor gay”.

Roccella a declarat că apelurile „militanților gay” pentru un boicot îndreptat împotriva pastelor Barilla „arată cât de bine întemeiate sunt temerile pentru libertatea de exprimare, expuse în timpul dezbaterii parlamentare privind homofobia.”

Prelucrare după LifeSiteNews şi The Sydney Morning Herald

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Virgiliu Gheorghe, bioetician: ”Expoziţia de la Antipa ne aminteşte de marile sisteme concentraţionare ale secolului al XX-lea: de nazism şi comunism”

Virgiliu Gheorghe

Matei Dobrovie

”Expoziţia The Human Body aminteşte de un demers ideologic pentru care omul nu are absolut nici o valoare, în care libertatea şi viaţa acestuia este tranşată discreţionar de conducători. Din expoziţie, ca şi din toată filmografia pornografică, nu rezultă că omul ar avea conştiinţă şi sentimente, valori precum dragostea şi puterea de a se jertfi”, susţine cunoscutul bioetician Virgiliu Gheorghe într-un interviu acordat Epoch Times.

Expoziţia de cadavre umane a stârnit ample controverse în mai multe ţări, organizatorii fiind acuzaţi de lipsă de etică. Motivul este că trupurile umane expuse şi conservate prin tehnica plastinaţiei ar fi aparţinut, unor prizonieri chinezi executaţi şi torturaţi. Cum vi se pare această idee de a prezenta în numele ştiinţei şi cunoaşterii medicale cadavre, pe care să le vadă şi copii la muzeul Antipa?

În mod cert, este una dintre cele mai grave atentate la demnitatea umană, aceasta la scara întregii istorii a umanităţii. Aşa-zisa expoziţie pune sub semnul întrebării întregul eşafodaj axiologic al societăţii moderne. Aceasta pentru că prin batjocorirea simbolică a omului, toate drepturile şi libertăţile acestuia sunt suspendate, sunt anulate. Expoziţia, ca demers ideologic ne aminteşte de marile sisteme concentraţionare ale secolului al XX-lea, de nazism şi comunism, ideologii pentru care omul nu are absolut nici o valoare, în care libertatea şi viaţa acestuia este tranşată discreţionar de conducători, exterminarea unor întregi popoare nefiind decât o problemă care nu reclamă altceva decât soluţii practice şi nicidecum acte de conştiinţă.

În textul reclamei expoziţiei se spune că evenimentul urmăreşte un caracter „educativ şi ştiinţific de a schimba modul în care vizitatorii percep corpul uman, oferind românilor, în premieră, o şansa unică de a-şi privi organismul prin ochii unui chirurg şi de a experimenta o incursiune vizuală în interiorul său”. Ca bioetician, ce valoare de cunoaştere credeţi că poate avea expunerea acestor corpuri şi ce probleme de bioetică ridică ea?

În primul rând, prezenţa acestor trupuri umane împăiate în muzeul Antipa pune semnul egalităţii între om şi animal. Pe urmă, tratamentul aplicat acestor oameni este mult mai degradant decât cel aplicat animalelor. Nu o să vedeţi animale împăiate în poziţii de împerechere sau cu burta tăiată în care se poate observa puiul. În mod evident expoziţia nu are un caracter ştiinţific, ci mai curând unul asemănător celui pornografic. Nu este apelată raţiunea, ci senzaţiile, sentimentele, sau mai precis se urmăreşte trezirea unui amestec de excitaţie şi groază. Iar prin aceasta, expoziţia se înrudeşte cu materialele pornografice şi cu filmele de horor. Putem chiar să vedem această expoziţie ca o consecinţă normală a campaniei de batjocorire simbolică a fiinţei umane care se desfăşoară prin acest tip de materiale. Din expoziţie, ca şi din toată filmografia pornografică, nu rezultă că omul ar avea conştiinţă şi sentimente, valori precum dragostea şi puterea de a se jertfi. Totul se rezumă la divertisment, de parcă acesta ar circumscrie definitoriu existenţa omului în lume.

Vă aşteptaţi ca intelectualii români să ia atitudine faţă de această problemă?

Din păcate, vocile oamenilor de carte şi de ştiinţă din România nu sunt prezente în cea mai mare parte a mass-media. Mai cu seamă în acest caz, în condiţiile în care acestea ar condamna senzaţionalul şi divertismentul pe care expoziţia le promovează în spiritul celei mai mari părţi a mesajului mediatic. O investigaţie culturală şi bioetică ar putea pune sub întrebare însuşi conţinutul acestor media. Aşa că este dificil pentru un intelectual să se facă auzit în societatea mediatică în care trăim, cu excepţia cazului în care este obedient curentului general în care acestea se înscriu. Citeşte continuarea în Epoch Times