Viaţa începe atunci când simţi că începe-declară susţinătoarea avorturilor, Melissa Harris-Perry

Una dintre cele mai dezbătute probleme, în disputa dintre susţinătorii avorturilor şi cei cu convingeri pro-viaţă, este legată de momentul în care se  consideră că începe viaţa. Susţinătorii avorturilor spun că viaţa nu este viaţă până când nu se poate auto-susţine, deci, după părerea lor, înseamnă că un fetus nu poate fi considerat cu adevărat viu decât atunci când poate supravieţui în afara uterului. Însă, gazda MSNBC, Melissa Harris-Perry, nu este de acord cu acest punct de vedere. Ea vine cu o altfel de logică, afirmând că nu știința determină când începe viața, ci sentimentele.

„Când anume începe viața? Consider că răspunsul depinde extraordinar de mult de sentimentele părinților. Un sentiment puternic, dar nu de știință”, a afirmat Harris-Perry în emisiunea sa de la sfârşitul lunii iulie.

Cu alte cuvinte, uită tot ce ştii despre embriologie, sarcină și reproducere. Ce anume spun sentimentele tale? Un copil nu este tocmai potrivit acum? Atunci, norocul tău. Poți să decizi că bebelușul nu este încă viu, deoarece tu nu-ți dorești să fie! Și totuși, de ce să ne oprim aici? Ce facem dacă simți că nici fiul tău de 2 ani nu mai este viu? Dacă sentimentele sunt tot ce avem nevoie pentru a determina dacă cineva este viu sau nu, atunci de ce să limităm discuția doar la sarcină?

Ulterior Harris-Perry a dat cu bâta în baltă și mai tare:

„Problema e că mulți dintre politicienii noștri vor să emită legi în baza acestor sentimente.”

Ei bine, da. Noi, cei pro-viață, am fi de acord. Problema este exact aici: prea mulți susținători ai avortului ignoră știința embriologiei, a reproducerii și vor să mențină legal avortul la cerere, în baza a nimic altceva decât sentimentele lor că un copil nenăscut nu este încă în viaţă cu adevărat. Uitați ceea ce ne spune știința. Inima ce vă spune?

 

Și are într-adevăr logică. Se aliniază perfect cu poziția celor pro-avort. Dacă susținătorii avortului pot acoperi adevărul și pot ține ascunsă știința, atunci toate femeile trebuie să se ghideze după propriile sentimente. Și este mult mai ușor să avortezi o bucată de țesut, decât să-ți ucizi copilul nenăscut. Dacă știința ne-ar fi fost ghid și nu sentimentele, atunci nu s-ar mai pune astăzi problema ca avortul să fie vreodată legal. Mulțumim Melissa Harris-Perry, pentru că ai scos în evidență acest lucru atât de bine.

Dar aceasta nu a fost singura declaraţie revoltătoare făcută de Harris Perry. Ea a spus, de asemenea, că femeile cu sarcini nedorite, nu împărtășesc aceeași experiență ca și Ducesa de Cambridge, care a dat naștere unui băieţel ce acum este al treilea descendent în linie la tronul britanic.

„Când o sarcină este dorită...este ușor să ne gândim la excrescenţă ca la un copil ", a declarat Harris-Perry. „Dar nu toate sarcinile sunt un basm."

„O sarcină nedorită poate fi biologic la fel ca una dorită. Dar experienţa poate fi cu totul diferită ", a adăugat ea.

De asemenea, Melissa Harris Perry a atras reacții negative atunci când, în timpul unei alte emisiuni a cărei gazdă era, a purtat cercei confecţionaţi din tampoane. Ea a spus telespectatorilor că aceştia au fost special confecţionaţi pentru a demonstra opoziția sa faţă de interzicerea în Texas a avorturilor efectuate la termene târzii, lege semnată în luna iulie a acestui an de Guvernatorul Rick Perry.

 

Prelucrare după: LiveActionNews

Traducere: Iulia Elena Catargiu

 
Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Tatăl preotului din spatele poveștii adopției copilului cu sindrom Down a murit salvându-și fiul ce suferea de aceeași boală

de  John Stonestreet, 23 iulie 2013 

Părintele Thomas Vander Woude, pastor la Biserica catolică Sfânta Treime din Gainesville, Virginia păstrează în inima sa un loc aparte pentru copiii născuți cu sindrom Down. Recenta sa campanie organizată în cadrul parohiei, cu scopul de a salva o astfel de viață, a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Dar pentru a înțelege această poveste și motivul pentru care acești copii sunt atât de speciali pentru Părintele Vander Woude trebuie să cunoașteți o altă poveste, care pe mine m-a impresionat puternic.

Cu puțin timp în urmă, la urechile părintelui Vander Woude a ajuns vestea despre un cuplu tânăr din alt stat al cărui copil nenăscut fusese diagnosticat cu sindrom Down. Acest cuplu luase hotărârea pe care aproape 90% dintre părinți o iau de obicei, anume de a avorta acest copil cu nevoi speciale. Deoarece sarcina se apropia de 6 luni, părinții mai aveau la dispoziție doar câteva zile până la limita legală de avort din statul lor. Dar Părintele Vander Woude a avut altă idee.

A contactat părinții în cauză și i-a convins să amâne procedura pentru o scurtă perioadă, timp în care părintele împreună cu un voluntar a trimis mesaje prin intermediul rețelei sociale a bisericii, căutând stăruitor o familie dornică să adopte copilul și să-i salveze viața.

În următoarea dimineață, au început să apară apeluri și emailuri, peste 900 la număr, unele de departe din Anglia și Olanda, de la oameni dispuși să ia acestă decizie care marchează viața, de a adopta un copil cu nevoi speciale. În final, trei dintre familii au fost puse în legătură cu viitorii părinți și cu o agenție de adopție, pentru interviuri.

Probabil vă veți gândi că această revărsare de dragoste și toleranță pentru un copil pe care nouă din zece cupluri americane l-ar considera nevrednic de viață ar impresiona cu ceva susținătorii pro-avort, în special pe cei care repetă obositor acuzația că susținătorilor pro-viaţă le pasă doar de copiii din pântece, nu și după ce aceștia se nasc.

Ei, îmi pare rău să spun că activiștii pro-avort de pe blogul Jezebel nu au pierdut niciun moment pentru a arunca cu dispreț în părintele Vander Woude și în sutele de oameni care au răspuns apelului său. Unul din bloggeri l-a acuzat de faptul că presează o persoană să ducă o sarcină nedorită, prin metoda căutării în mulțime a unei familii adoptive.

„Părinților anti-avort”, adaugă ea, „le pasă mai mult de fetuși cu povești de basm decât de copiii adevărați.”

Părinți, aceste acuze sunt pur și simplu ridicole, mai ales astăzi, când centrele pentru îngrijirea sarcinilor, create special pentru a oferi ajutor și opțiuni pentru femeile și copiii în criză, depășesc numărul clinicilor care practică avortul în SUA în proporție de 2 la 1 și mai ales cu atâtea familii dispuse să adopte.

Dar în special această acuzație, că părintelui Vander Woude și susținătorilor săi de pe Twitter nu le pasă deloc de copiii mai mari cu sindrom Down, este nefondată. Vedeți voi, acest preot nu este prima persoană din familia sa care salvează o victimă cu sindrom Down de la moarte sigură.

Tatăl său, Thomas Sr., a murit în 2008 după ce a sărit într-o fosă septică pentru a-și salva fiul cel mai tânăr, Joseph, care căzuse în ea. Potrivit surselor de la vremea respectivă, Thomas, în vârstă de 66 de ani, a stat scufundat în canalizare ținându-l pe Joseph, în vârstă de 20 de ani, deasupra capului, până când au venit ajutoarele. Joseph are sindromul Down. Tatăl său a murit pentru ca fiul cu nevoie speciale să trăiască.

Tatăl Părintelui Vander Woude, cel care a murit salvându-şi fiul

Se pare că părintele Vander Woude, care a oficiat slujba de înmmormântare a tatălui său, a moștenit o viziune pro-viață autentică nu doar în cuvânt, ci și în faptă. Tatăl său ar fi mândru de el.

Valul de familii care au răspuns apelului spre adopție contribuie la întărirea convingerilor pro-viață și în același timp arată cât de deconectați de realitate au devenit susținătorii avortului.

Această întâmplare arată de asemenea cum am putea spera la o reîntoarcere de la ceea ce Papa Benedict a denumit „o cultură a morții” la o „cultură a vieții”. După cum Dietrich Bonhoeffer scria odată seminariștilor: „Nu în zborul ideilor, ci doar în acțiune stă libertatea. Adoptă o poziție și ieși în furtuna vieții.”

Cu adevărat, pastorul Vander Woude și tatăl său au reușit să dea șansa unui final fericit unora dintre copiii cu „povești de basm”.

 Sursă: LifeSiteNews

Traducere: Iulia Elena Catargiu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

 

Puterea unei fotografii

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Bebelușul Regal: în sfârșit toată lumea este de acord că un copil este un copil

Astăzi, întreaga lume a așteptat cu sufletul la gură naşterea băieţelului Ducesei de Cambridge, Kate Middleton.

Pe măsură ce zilele se transformau în ore, iar orele în minute, oamenii din întreaga lume au aşteptat naşterea „Bebeluşului Regal” angajându-se în discuţii pe Twitter pe această temă. Şi, aşa cum publicistul creștin, Eric Metaxas, a subliniat: în timpul sarcinii lui Kate Middleton, lumea, în cele din urmă, a fost de acord, măcar pentru o dată, cu faptul că un copil înainte de naștere este copil.

În timp ce activiștii pro-avort folosesc pentru copiii din pântecele mamelor lor orice alt apelativ cu excepția celui de „copil”, acest caz a reprezentat o ocazie rară în care „Bebelușul Regal” (Royal Baby) a câștigat bătălia cu „Fetusul Regal” (Royal Fetus).

Iată ce scrie Eric Metaxas:

Lupta pentru demnitatea umană se duce nu doar la clinica locală de avorturi sau la centrul de criză al sarcinii, și nici doar în sălile Congresului sau la Curtea Supremă de Justiție. Ea are loc, de asemenea, atunci când alegem cuvintele.

Războiul împotriva sacralității vieții umane se folosește și de gloanțe ale înșelăciunii și de focoase de neadevăr – pe scurt, de ceea ce George Orwell a numit „limbaj politic”, care, a spus el, „este conceput pentru a face minciuna să sune veridică și crima respectabilă, și să dea impresia de soliditate la ceea ce este doar o pală de vânt.”

Cei care susțin uciderea legală a ființelor umane nenăscute au folosit de zeci de ani limbajul politic, mascând poziția lor, care este imposibil de apărat din punct de vedere moral, cu cuvinte ce sună inofensiv, cum ar fi „alegere” și „sănătatea femeilor”, sperând că ceilalți vor uita despre statutul și drepturile altor persoane afectate direct de procesul avortului, adică de făt.

Pentru oricine ar vrea să exprime şi cea mai mică mustrare pentru pierderea vieții copilului nenăscut, acești manipulatori ai limbajului politic neagă rapid umanitatea și statutul de persoană al fătului, numindu-l o „bucată de țesut”, un „produs de concepție” sau chiar o „potențială persoană”! Astfel, prin vocabularul pe care îl aleg, ei încearcă să submineze rațiunea și compasiune umană pe care le-am simți pentru cele 50 de milioane de ființe umane lipsite de apărare care au fost avortate legal, adică au murit, în pântecele mamelor lor, începând cu procesul Roe vs. Wade din 1973.

Dar e greu să aibă tot timpul grijă la ce cuvinte folosesc. Un exemplu în acest sens este euforia la aflarea veștii că Ducesa de Cambridge, Kate Middleton, poartă în pântece un copil. Da, chiar așa, un copil, nu un „produs de concepție”!

Ni s-a spus că „bebelușul” ei va fi al treilea în linia succesiunii la tron, chiar după prințul William și prințul Charles. Nu sunt singurul care a observat descrierile neobișnuite pe care presa le-a făcut Copilului Regal.

Un observator uimit este bloggerul britanic ce folosește pseudonimul „Archbishop Cranmer” (Arhiepiscopul Cranmer, nume care se referă la protestantul din secolul 16 ce a fost executat în timpul domniei Reginei Maria, fiind acuzat de erezie).

Luând act de entuziasmul societății britanice cu privire la copilul ce este „destinat a urca pe tron​​”, modernul „Arhiepiscop Cranmer” se întreabă: „Oare oamenii, ziarele și revistele pro-avort ar trebui să vorbească despre o grămadă de celule stem pluripotente, despre un embrion sau despre un făt?”. „Căci, așa cum reporterii spun, ducesa este încă în primul trimestru de sarcină, deci nu poate fi vorba despre un copil sau ceva ce ar putea avea vreun fel de destin. În această etapă, cu siguranță, acesta este o non-persoană, la fel ca celelalte 201.931 non-persoane care anul trecut au fost evacuați din uter în Anglia, Scoția și Țara Galilor.”

Britanicii în mod clar, și pe bună dreptate, tratează bebelușul regal nu ca pe un mănunchi de celule ce pot fi eliminate din nu contează ce motiv, ci ca pe un om deplin, ca pe o persoană. Da, prieteni, limbajul pe care îl folosim contează. Este viața din uter un „produs de concepție” sau o persoană, poate chiar un prinț ?

Filosoful Peter Kreeft spune că „statutul de persoană a fătului este în mod clar problema crucială a avortului, căci, în cazul în care fătul nu este o persoană, avortul nu reprezintă uciderea deliberată a unei persoane nevinovate.” Kreeft adaugă: „Persoanele au dreptul la viață, dar non-persoanele (de exemplu, celulele, țesuturile și organele, animalele) nu au.”

Prieteni, cea mai puternică armă a noastră în apărarea demnității umane nu sunt bombele sau gloanțele, ci adevărul. Să-l folosim. Așa cum Orwell a spus: ”Într-un timp al minciunilor, a spune adevărul este un act revoluționar.”

Traducere după Life News