Se afișează postările cu eticheta răpire. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta răpire. Afișați toate postările

Conferinţa de presă a Patriarhului Ioan al-X-lea de Antiohia şi al întregului Orient despre răpirea mai multor maici ortodoxe cât şi a orfanelor de la mănăstirea Sfânta Tecla

luni, 16 decembrie 2013

| | | 0 comments



Conferinţa de presă a Patriarhului Ioan al X-lea al Antiohiei şi al întregului Orient despre răpirea mai multor maici ortodoxe cât şi a orfanelor de la mănăstirea Sfânta Tecla.

Conferinţa de presă a avut loc în data de 5 decembrie 2013, la Mănăstirea Maicii Domnului, Balamand, Liban. Patriarhul Ioan al-X-lea al Antiohiei şi al întregului Orient a vorbit despre ultimele evenimente legate de răpirea mai multor maici ortodoxe cât şi a orfanelor de la mănăstirea patriarhală Sfânta Tecla de la Maaloula, Siria, din data de 2 decembrie 2013.

În mijlocul dramelor care au cuprins Siria, în centrul acestei răni făcută poporului nostru, în această ambiguitate care continuă să domine soarta episcopilor noştri de Alep, Ioan (IBRAHIM) şi Pavel (YAZIGI), Patriarhia noastră a Antiohiei şi a întregului Orient a primit cu foarte mare durere vestea răpirii copiilor noştri, a maicilor şi a orfanelor din mănăstirea Sfintei Tecla din Maaloula, luni, 2 decembrie 2013, şi transferării lor la Yabroud.

Ţinând cont de faptul că o primă încercare de a-i elibera nu a avut efectul scontat, Patriarhia lansează un apel urgent şi susţinut către comunitatea internaţională şi către toate guvernele, pentru a interveni şi a desfăşura forţele necesare în scopul eliberării surorilor noastre în cele mai bune condiţii posibile.



Patriarhul Ioan a făcut apel la conştiinţa umanităţii întregi, la toate fiinţele umane ca şi copii ai aceluiaşi Creator, inclusiv la cei răspunzători de această răpire, de a le elibera pe surorile noastre, atât pe monahii cât şi pe orfanele minore.

«Facem apel către comunitatea internaţională şi mulţumim în acelaşi timp tuturor celor care sunt alături de noi, dar ne-am dori să nu mai primim atâtea mesaje de dezaprobare faţă de răpire, mesaje de îngrijorare faţă de ceea ce se petrece în lume, faţă de ceea ce aduce atingere demnităţii umane în cest caz particular, pentru că oricum toate aceste idei şi sentimente sunt ancorate în conştiinţa fiecărei fiinţe umane, iar noi acum avem nevoie de mai degrabă de acţiuni concrete şi nu de cuvinte.

Nu cerem deloc autorităţilor locale sau internaţionale să se deranjeze să condamne verbal ca fiind reprobabile aceste fapte, însă le cerem să depună toate eforturile, să facă presiuni şi să acţioneze astfel încât demersurile lor să aibă ca rezultat neapărat eliberarea monahiilor care nu au avut altă vină decât aceea că n-au vrut să-şi părăsească mănăstirea în care trăiau.

Reafirmăm  apelul nostru pentru încetarea luptei cea fără logică din Siria şi pentru înlocuirea ei cu dialogul plin de pace; de asemenea, cerem să nu se mai întârzie acest moment al dialogului în scopul câştigării de teren, pentru că, fraţilor, Siria sângerează şi sângele curs din ea curge în acelaşi timp şi din inima noastră.

E necesar ca lumea întreagă să ştie că o picătură de sânge nevinovat vărsată pe acest pământ e mai sfântă şi mai prețioasă decât toate sloganele lumii. Lumea întreagă să înţeleagă că clopotele bisericilor noastre, ale creştinilor orientali, clopote care bat încă din negura timpurilor pe aceste locuri, vor continua să bată şi să facă auzită lumii întregi vocea iubirii noastre creştine, indiferent de ce religie este cel care le aude.

Greutatea vremurilor pe care le trăim nu ne va determina să ne părăsim locurile, pentru că ele reprezintă esenţa fiinţei noastre, refugiul nostru şi o bucăţică din inimile noastre. În ceea ce priveşte pe surorile noastre în Hristos şi detenţia lor, a continuat Patriarhul, declarăm cu regret că am decis să suspendăm vizita pariarhală, pastorală şi oficială, făcută fiilor noştri duhovniceşti şi parohiilor din ţările Golfului arab, care fusese planificată să aibă loc între 6 şi 17 decembrie  2013, şi am decis să ne întoarcem la Damasc ca să supraveghem îndeaproape ansamblul eforturilor desfăşurate în legătură cu răpirea.

Din acest loc unde mă aflu îi salut pe toţi credincioşii noştri din regiunea Golfului Persic şi pe toţi cei și cele care s-au obosit şi au investit enorm pentru pregătirea vizitei menţionate și vreau să afle că îmi doresc să-i pot vizita cu prima ocazie care se va ivi.

Vouă, fiilor mei din Golful Persic, vă spun că mi-era tare dor să vă văd, iubiţii inimii mele, dar vă rog să mă iertaţi pentru suspendarea vizitei pentru care aţi muncit atât ca ea să aibă loc în cele mai bune condiţii. Primiţi binecuvântarea mea şi să ştiţi că mă rog pentru sănătatea şi reuşitele voastre. Dumnezeu să ocrotească Siria, Libanul şi Orientul, fiecare persoană umană care trăieşte în acest Orient.

Transmit, de asemenea, mulţumiri mijloacelor media pentru că au făcut auzite în lumea întreagă durerea şi speranţele Antiohiei».
Sursă: Ortodoxie.com
Traducere: Alina Daringa 


Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Despre Siria, Jihad și răpirea mitropolitului Pavel de Alep-interviu cu un călugăr ortodox din Siria

luni, 15 iulie 2013

| | | 0 comments


OrthoCristian.com a realizat acest scurt interviu cu un ortodox sirian, ieromonahul N. de la Patriarhia Antiohiei, interviu dedicat situației foarte dificile în care se află creștinii în Siria de astăzi. Editorii au ales să nu divulge numele preotului pentru a-l proteja pe el și pe cei apropiați lui. Interviul a fost realizat în 28 mai 2013.



-Părinte, vă rugăm, spuneți-ne despre situația creștinilor ortodocși în Siria în prezent.
 
-Ne confruntăm cu din ce în ce mai multe persecuții din partea musulmanilor. Musulmani din 29 de țări diferite au venit acum în Siria pentru a lua parte la Jihad, primind mulți bani din Arabia Saudită, Qatar și alte țări. Aceștia, împreuna cu unii localnici musulmani, desfășoară acțiuni militare, teroriste, și alte acte de violență împotriva populației pașnice.

foto: „trofeele" unui insurgent sirian-o cruce si un patrafir luate dintr-o biserica devastată

În contextul așa numitului „război sfânt”, ei torturează și ucid preoți ortodocși; le scot ochii, le rup oasele, le scot organele, așa cum au făcut cu părintele Thaddei Al-Haddad. Răpesc preoți, episcopi, femei creștine și tineri și nimeni nu știe unde sunt acești oameni și ce li se întâmplă. Unii au fost răpiți cu mai mult de un an în urmă și încă nu știm nimic despre soarta lor. Unora le-au fost luate casele, în timp ce căminele altora au fost distruse în timpul luptelor. În ultimele luni, fiecare zi ne aduce noi tragedii. De exemplu, un autobuz plin cu femei și copii a fost răpit ieri. Liderii acestor luptători îndeamnă în mod deschis pe musulmani să îi ucidă pe preoți și călugări, să distrugă cruci și pentru a nu lăsa nimic intact din proprietățile creștinilor. Au distrus multe biserici și mănăstiri – un proiectil a fost aruncat chiar și înspre biserica mitropoliei noastre. Persecuțiile îi afectează nu doar pe creștinii ortodocși, ci şi pe creștinii de alte confesiuni. Mulți creștini se tem pentru viața copiilor lor. Cei care pot, părăsesc țara, dar aceștia sunt în special cei care au rude în alte țări și care au suficienți bani să plece.

foto: „insurgenți" sirieni
 
Există zone întregi populate al căror control a fost preluat de insurgenți. Aceștia sunt conduși de emiri care au apărut peste noapte, iar creștinii care n-au putut să plece de pe aceste meleaguri sunt obligați sa plătească jizya – o taxă specială care le permite să rămână creștini, iar femeile creștine trebuie să-și acopere fețele precum femeile musulmane. Dacă nu plătesc jizya, sunt pur și simplu uciși. N-ar fi bine dacă toți creștinii ar părăsi Siria, deoarece atunci Biserica ar dispărea aici. Dar cei care rămân își riscă viețile lor și pe cele ale copiilor. Așadar Biserica se afla într-o situație foarte complicată. Rugăciunea este singurul nostru ajutor. Până la urmă totul este în mâinile lui Dumnezeu.

foto: Mitropolitul Pavel din Alep

-Ce știți despre mitropolitul Pavel din Alep, care a fost răpit de insurgenți.
 
-A trecut o luna si 10 zile de când Înaltpreasfinția Sa a fost răpit și încă nu știm nimic despre ce s-a întâmplat cu el. Am vrea să știm dacă este încă în viață, dar nici măcar asta nu putem stabili. Mitropolitul Pavel este părintele meu duhovnicesc – mă spovedesc la el de 22 de ani. Este într-adevăr omul lui Dumnezeu, plin de dragoste pentru Dumnezeu și trăind pentru Biserică. Este unul dintre principalii părinți duhovnici ai Bisericii Ortodoxe din Antiohia. Înaltpreasfinția Sa a devenit călugăr în Sfântul Muntele Athos și viețuit acolo o perioadă, iar mai târziu, când a fost ales și hirotonit episcop, nu s-a abătut nici un pic de la rânduiala vieții monahale.
 
El își citește rugăciunile în fiecare seară, se trezește devreme și, în general, duce o viață monahală din toate punctele de vedere. Mitropolitul Pavel a fondat o obște monahală; suntem 20, iar unul dintre părinții acestei obști este acum Mitropolitul Argentinei. Înaltpresfinția Sa a construit de asemenea o mănăstire pentru maici unde sunt aproximativ 20 de viețuitoare și are, de asemenea, mai mult de 1.500 de fii duhovnicești în toată lumea. Mitropolitul Pavel este o persoană foarte modestă, care vorbește puțin și doar atunci când este nevoie cu adevărat. Pentru mine el este un adevărat exemplu de episcop și călugăr. Nu s-a implicat niciodată în probleme politice, a fost întotdeauna ocupat doar de viața duhovnicească și i-a învățat pe ceilalți să se roage. Nu cu mult înainte de răpirea sa, mergeam împreună prin oraș. L-am întrebat. „Gheronda, de ce mergi pe jos? Este periculos – până la urma, mulți au fost deja răpiți.” Dar el a răspuns: „Martiriul este singura cale fără de păcat”. Iar acum nu știu ce s-a întâmplat cu el – dacă a devenit sau nu un martir. Nu știm pe cine să întrebăm, unde să mergem sau ce să facem.

 foto: Alep, Siria

După părerea dumneavoastră, cum s-ar putea desfășura în viitor evenimentele din Siria?

Este dificil de presupus, deoarece sunt multe fațete diferite ale acestui conflict; nu este un război clasic între două țări. Dar pot spune un singur lucru: daca Rusia nu ne-ar fi susținut, am fi pierdut Siria cu mult timp în urma. Singurul lucru pe care sirienii creștini îl pot face acum este să se roage. Ce este important nu este cine va muri mai devreme și cine va muri mai târziu, ci unde vor ajunge sufletele noastre după moarte. Moartea este aproape de fiecare dintre noi acum. De exemplu, nu demult mergeam pe o stradă și șoferul a vrut să intre pe o stradă laterală dar, în ultimul moment, am spus „să o luăm pe următoarea stradă”. Am înaintat doar puțin când o bombă a explodat exact pe acea stradă laterală pe care nu am luat-o. Dumnezeu ne păzește și va veni ziua când El se va îngriji de cei care acum ucid, torturează și fură.

-În Rusia, au fost colectate ajutoare umanitare pentru cei care suferă în perioada confruntărilor militare din Siria. Există vreo modalitate prin care îi putem ajuta în continuare pe sirienii ortodocși?

-Poate că ați putea adăposti temporar femei și bărbați care acum sunt în pericol. Creștinii nu vor să-și părăsească casele și meleagurile natale, dar sunt momente când acest lucru este pur și simplu necesar pentru a salva viețile oamenilor.

 Dar cel mai important lucru este sa va rugați pentru noi!

Interviu realizat de diaconul Gheorghi Maximov
 Traducător: Diana Lois
Sursă:Pravoslavie