Propaganda în favoarea teoriei genului ia amploare!

de Olivier Vial

Dragi prieteni, ajutați-ne să facem cunoscut adevărul!

Acum, când propaganda în favoarea teoriei genului ia amploare în școli și prin mijloacele mass-media, este timpul să reacționăm. Ceea ce se întâmplă de câteva luni încoace nu mai este o noutate pentru nimeni. Știți că adepții teoriei genului, pentru a-și impune ideologia, sunt în stare de orice.

Recent, câțiva părinți responsabili ne-au atras atenția asupra faptului că în timpul orelor de curs, unor elevi de numai 8 ani le-a fost proiectat un film intitulat Tomboy, care pledează această cauză. 

(Proiectarea acestui film face parte din programul 2013-2014 Școală şi Film, implementat de Centrul Național de Film şi Imagine Animată (CNC) și Ministerul Educației din Franţa. Filmul prezintă povestea unei fete pe nume Laure,ce se mută într-un nou cartier. Pentru că are nevoie de noi prieteni şi nu cunoaşte pe nimeni, Laure decide să se îmbrace și să acționeze ca un băiat, luând numele de Michael. Ea se împrieteneşte cu Lisa, care nu știe că noua ei prietenă nu este băiat. Ea se confruntă cu numeroase dificultăți: confecţionarea unui penis fals din plastelină pentru a putea înota alături de noii prieteni fără a le trezi suspiciuni, primele sărutări (homosexuale) cu prietena sa Lisa, etc.)

 

Este inacceptabil, având în vedere faptul că vorbim despre răspândirea unei teorii bazate pe minciună. Chiar și astăzi, concepțiile profesorului John Money sunt cosiderate garanții științifice de către militanții teoriei genului. Totuși, experimentul său asupra micuțului Bruce Reimer s-a transformat într-o adevărată dramă umană, soldată cu sinuciderea acestui pacient. Să ne amintim, pe scurt, trista poveste.

În 1966, Bruce Reimer, un bebeluș de 9 luni, suferă o circumcizie - intervenție medicală care l-ar fi putut ajuta să urineze. Din păcate, accidental, chirurgul a ars  complet și iremediabil organul genital al băiețelului. Luni de zile, părinții au alergat fără folos la numeroși medici. Disperați, au sfârșit prin a căuta ajutor la cabinetul Profesorului John Money, psiholog și sexolog neozeelandez, care susținea că poate schimba sexul copiilor. Potrivit concepțiilor sale, identitatea sexuală a copiilor, băieți sau fete, este îndeajuns de flexibilă în primii ani de viață, încât să suporte o asumare a unui nou gen (masculin sau feminin), ca urmare a unor proceduri medicale (tratament hormonal și chirurgical), terapii psihologice și schimbări culturale determinate de atitudinea părinților și de influența educației.

Profesorul Money a reușit să îi convingă pe părinții micuțului Bruce că băiețelul lor ar fi mai fericit dacă ar deveni fetiță. Începând cu vârsta de doi ani, l-a supus unei terapii care includea un tratament hormonal greu de suportat și o castrare chirurgicală. În urma acestui calvar, Bruce a devenit Brenda.

După operație, Money a ținut noua fetiță sub observație terapeutică, atât pentru a o obișnui cu noua sa identitate, cât și pentru a-i studia reacțiile. Prin acest experiment urmărea de fapt să aibă dovada valabilității tezelor sale despre flexibilitatea diviziunii sex/gen. A publicat încă din 1972 o carte prin care lăuda așa-zisul succes al experimentului său.

În realitate, totul s-a transformat într-o dramă.

Brenda nu a simțit niciodată că este fată. Chiar dacă a urmat o terapie și i-au fost administrați hormoni, a continuat să aibă o profundă stare de neliniște și o stare fizică proastă. La 13 ani avea deja tendințe suicidare. Obligați să înfrunte suferința copilului lor, părinții au fost nevoiți să-i mărturisească faptul că, în realitate, ea era de fapt băiat. Din acel moment, Brenda a refuzat tratamentul hormonal și nu a mai urmat terapia. Mai mult, le-a cerut părinților să o numească David. Nouă ani mai târziu, David s-a supus unei noi intervenții chirurgicale pentru a redeveni bărbat. David/Brenda/Bruce a fost marcat pentru toată viața de rănile adânci ale acestei experiențe. Nu și-a revenit niciodată, iar la 44 de ani s-a sinucis.

Însă, înainte de a se sinucide, David Reimer a decis să își facă povestea cunoscută. A publicat în 1997 o carte în care prezenta consecințele nefaste ale acestor terapii, pentru a evita pericolul ca și alți copii să mai urmeze aceleași tratamente. Din nefericire, nu i-a putut împiedica pe cei care vedeau în el un simplu cobai al teoriei lor, să continue a-și asuma această experiență ca pe o reușită.

Moartea tragică a lui David Reimer ar fi trebuit să îi trezească la realitate; însă, ei au ales să ascundă acest sfârșit trist, pentru a nu-și discredita teoria.

De aceea trebuie să facem cunoscută dramatica poveste unui număr cât mai mare de oameni, așa cum și-ar fi dorit David Reimer însuși.

Cei care urmăresc acest subiect au decis să producă și să realizeze, cu sprijin public, un documentar video de 15 minute, prin care să relateze povestea și să demaște minciunile militanților teoriei genului.

Prin intermediul acestui reportaj, care va fi difuzat la începutul anului 2014 pe numeroase platforme internet, sperăm să putem informa sute de mii de cetățeni despre pericolele acestei teorii.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

 Traducere: Ioana Nichifor

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

      

2 februarie 2014 - Noua manifestație a organizației La Manif Pour Tous

Noua manifestație a organizației La Manif Pour Tous:

Toți la Paris - duminică, 2 februarie!

Familiile se mobilizează împotriva familifobiei!

Proiectul de lege «Familia», conceperea copiilor fără implicarea unui tată (PMA pentru cupluri formate din femei), mame surogat, răspândirea ideologiei genului în școli, reducerea concediului parental, fiscalitatea acționând împotriva familiei (desființarea impozitării conjugale - mai avantajoasă decât impozitarea individuală, scăderea coeficientului familial…): a venit vremea să punem capăt tuturor acestor proiecte LGBT (Lesbiene, Gay, Bisexuali, Transsexuali) și anti-familie pe care le pregătește guvernul în fuleul legii Taubira (căsătorie și adopție pentru cupluri formate din persoane de același sex), a cărei abrogare (fără posibilitatea acțiunii retroactive) este cerută de organizația La Manif Pour Tous.

După manifestațiile naționale din 2013 (13 ianuarie, 24 martie și 26 mai), La Manif Pour Tous îi invită pe toți cetățenii să revină la Paris duminică, 2 februarie 2014, pentru a apăra familia, care astăzi este atacată. «Ne-am luat angajamentul să nu cedăm sub nicio formă. Ne ținem de cuvânt, ieșind în stradă pe 2 februarie», subliniază Albéric Dumont, student și Coordonator General al organizației La Manif Pour Tous. «Simpatizanții noștri așteaptă cu nerăbdare această manifestație. Echipele locale se află în acest moment în plină organizare a logisticii, trenuri speciale și sute de autocare fiind disponibile pentru a permite unui număr cât mai mare de cetățeni să fie prezenți și să  apere familiile și copiii», a adăugat Dumont.

Înmulțirea atacurilor împotriva familiei slăbește și mai mult coeziunea națională. De aceea a sosit vremea să tragem semnalul de alarmă. «În pericol de a fi în stradă, însă deja în stradă! Este nevoie urgentă de mobilizare», ne atenționează Camel Bechikh, purtătorul de cuvânt al organizației La Manif Pour Tous și al asociației Fils de France (Fiii Franței), implicat de luni de zile în activitatea de teren, în cartiere. De aceea, La Manif Pour Tous îi cheamă pe toți cetățenii să reacționeze în masă, cu determinare și într-o manieră pașnică, în concordanță cu toate manifestațiile sale precedente. 

Iar această nouă zi de mobilizare nu va fi numai națională, ci va depăși granițele. «Toate aceste proiecte LGBT și anti-familie au prins contur în Franța, însă și la nivelul Uniunii Europene. În consecință, pentru a construi o opoziție eficientă, trebuie să acționăm în acord cu celelalte state membre. De aceea, manifestațiile vor fi organizate simultan și în alte capitale europene: Bruxelles, Madrid, acum și Roma…și alte țări ne vor urma», declară cu bucurie doamna Ludovine de la Rochère, Președinte al organizației La Manif Pour Tous. 

Aceste manifestații vor avea loc cu două zile înainte de votul Parlamentului European în ceea ce privește platforma LGBT (Lesbiene, Gays, Bisexuali și Transsexuali), care prezintă viitoarele revendicări (raportul Lunacek) ale acestui grup de presiune ultraminoritar. «Am demonstrat, odată cu respingerea de către Parlamentul European a Raportului Estrela, că putem câștiga. Vom învinge!» a adăugat doamna Ludovine de la Rochère.

Este prea mult ! Ajunge !

Mobilizare generală împotriva proiectelor LGBT și anti-familie

Fiecare voce contează în lupta pentru apărarea familiei!

Autocare și trenuri speciale sunt disponibile din toate departamentele.

Informații pe www.lamanifpourtous.fr

Ne găsiți pe 

•        www.lamanifpourtous.fr

•        https://twitter.com/LaManifPourTous

•        https://www.facebook.com/LaManifPourTous

Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Ioana Nichifor

Președintele ecuadorian Rafael Correa denunță teoria genului

 

Ecuador, 28 decembrie 2013

În timpul obișnuitei sale „întâlniri cetățenești”, președintele ecuadorian Rafael Correa s-a pronunțat fără echivoc împotriva ideologiei genului.

Cu toate că s-a arătat respectuos față de cei care apără teoria genului, președintele ecuadorian nu este de acord cu „încercarea de a impune credința lor tuturor” și anume aceea că „în mod natural nu există bărbat și femeie, sexul biologic nefiind cel care determină bărbatul sau femeia, ci condițiile sociale”.

Rafael Correa a denunțat în egală măsură faptul că în multe școli se asistă la o adevărată îndoctrinare în favoarea acestei ideologii, pe care o califică a fi foarte periculoasă.

„Li se impune copiilor noștri această ideologie; sunt oameni care sunt gata să-i instruiască pe tinerii noștri” a declarat președintele.

De altfel, președintele Correa, care în octombrie amenințase că va demisiona dacă puterea legislativă aprobă avortul, s-a arătat partizanul familiei naturale.

„Cred în familie și cred că această ideologie a genului și aceste inovaţii distrug familia tradițională care este și va rămâne baza societății noastre.”

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Geta Vlaicu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Teoria genului și mobilizarea franceză - „o revoltă contra tiraniei de distrugere din timpurile noastre”

În zilele noastre, școlile franceze au început să predea „teoria genului”. Scopul acestui nou concept este acela de a schimba concepția despre gen și de a modifica rolurile sociale ale femeilor și bărbaților. Astfel, homosexualitatea este prezentată, printre altele, ca un model de interacțiune socială. Unii părinți simt că încă de la vârsta de șase ani copiii vor deveni ținta unei „corupții oficiale obligatorii”. Dar protestele lor nu sunt luate în considerare.

Care sunt perspectivele acestei „teorii a genului”? Care este pericolul unui astfel de subiect? Este posibil să împaci „drepturile democratice pentru toți” și salvarea valorilor creștine?

Discuția o avem cu Pavel Parfentiev, director general al Centrului de Analiză a Politicii Familiale din Federația Rusă, președinte al organizației publice interregionale „Pentru drepturile familiei”, ambasador al Congresului Mondial al Familiei pe lângă instanțele europene și, de asemenea, consultant în drept internațional al acestui congres.

Pavel Parfentiev, ne puteti reaminti ce este teoria genului?

Teoria genului este de fapt o ideologie radicală și nu o teorie științifică. Acest tip de teorie, după care „identitatea genului” unei persoane nu depinde de apartenența sexuală și se poate simplu construi din punct de vedere social, nu are niciun fundament solid. Prin urmare, dezbaterea asupra introducerii în școli este aceea de a ști dacă această ideologie contra-naturii și antifamilială trebuie să fie predată sub masca științei. Este dificil să abordezi această chestiune fără a arăta atacurile la scară mondială asupra valorilor familiale și morale de astăzi.

În mod evident, acestea provoacă o importantă mișcare de protest în rândul unei mari părți a societății și mai ales în rândul creștinilor practicanți. Manifestațiile care au urmat sunt perfect justificate și sper să crească, să se structureze și să se organizeze.

„Toți creștinii,și chiar toate forțele sociale sănătoase din diferite țări trebuie să se unească astăzi pentru a păstra și proteja principiile fundamentale ale societății”.

Astăzi, așa cum am învățat de la colegii mei francezi, datorită protestelor publice, predarea „teoriei de gen” a fost amânată oficial de către autorități, dar încercările de a o introduce continuă vrând-nevrând.

Cu toate acestea, este important să nu se ia în considerare această problemă ca o chestiune izolată. În acest moment, ansamblul valorilor ce stau la baza societății sunt contestate - familia naturală întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie, drepturile părintești, dreptul la viață de la concepție până la moartea naturală, dreptul de a practica liber religia.

Și toate aceste fundamente sunt supuse acum unei amenințări sistemice extrem de gravă. Sunt convins că toți creștinii, și chiar toate forțele sociale sănătoase din diferite țări trebuie să se unească acum pentru a păstra și proteja aceste principii fundamentale ale societății . Fără ele, este amenințată însăși existența umanității. 

Care este pericolul educației de gen?

Ea încearcă să le inoculeze copiilor o ideologie care nu are nicio bază științifică reală și se dovedește distructivă pentru familie, pentru societatea în ansamblu ei și pentru moralitate. Această educație nu aduce nimic în realitate, ci distruge.

Aceasta seamănă foarte mult cu predarea obligatorie a ateismului din vremea regimului sovietic, dar mult mai periculoasă. În ciuda faptului că l-a uitat pe Dumnezeu, omul care a păstrat cât de cât bazele naturale și valorile familiei se întoarce, mai devreme sau mai târziu, la credință - sau cel puțin urmașii lui. Dar aici este vorba despre dărâmarea tuturor fundamentelor naturale ale societății prin intermediul sistemului educaţional. Este o distrugere mult mai profundă decât cea produsă de simpla propaganda forțată a ateismului.

Trebuie remarcat că această formare, fără consimțământul părinților sau împotriva voinței lor, încalcă în mod deliberat unul dintre drepturile fundamentale ale omului, și anume dreptul părinților în conformitate cu dreptul internațional. Este vorba despre dreptul părinților de a alege educația copiilor lor, aceea care este conformă cu convingerile lor morale și religioase .

De multă vreme, acest drept a fost încălcat în mod grav în mai multe țări europene, cum ar fi Suedia și Germania, unde guvernul persecută părinții care încearcă să-şi educe copiii pe cont propriu și nu la școală, deşi acest drept este recunoscut de standardele internaționale. O alta formă care arată nerespectarea acestui drept este, de asemenea, reflectată de introducerea în programa şcolară, fără acordul sau împotriva voinței părinților, a altor ideologii sociale radicale cum este şi teoria genului.

În mod special, aceste teorii sunt incompatibile cu convingerile creștine, evreieşti sau musulmane. Adevărul este că există o dorință de a scoate din mintea copiilor credinţa şi valorile transmise de familiile lor. Este vorba despre încălcarea drepturilor universale ale omului.

«Prin teoria genului se pune problema abolirii tuturor valorilor de bază ale societăţii prin sistemul educaţional. Este o distrugere mult mai profundă decât cea produsă de simpla propaganda forțată a ateismului.» 

Sunt compatibile valorile creştine cu drepturile omului? 

Valorile creştine sunt prea bine compatibile cu drepturile omului. Aş spune, chiar, că nu este posibil să avem într-o societate liberă drepturi ale omului, egalitate şi o veritabilă democraţie fără valori creştine. De fapt, toate aceste valori îşi datorează apariţia lor, în conştiinţa europeană, creştinismului.

Ceea ce se întâmplă acum este o tentativeă de a distruge adevăratele drepturi ale omului, democraţia, punînd în locul lor «noile valori», construite artificial ca şi celebra «orientare sexuală». Această tentativă încalcă normele universale ale dreptului internaţional. Este la mijloc un truc ideologic care constă în încălcarea drepturilor omului acuzîndu-i de abuz pe cei care apără familia, drepturile omului, viaţa şi natura umană.

Nu trebuie să ne lăsăm manipulaţi de argumentul care vine să declare brusc incompatibilitatea valorilor creştine cu «drepturile omului», un concept care este denaturat pentru că nu se mai pune problema de a respecta drepturile omului, ci de cu totul altceva. Cum să vorbeşti de incompatibilitate în timp ce exercitarea liberă a religiei, înţelegem aici publică, constituie unul din drepturile fundamentale recunoscute oamenilor.

De fapt, avem acum în creştere o mișcare internațională care apără familia naturală, căsătoria între un bărbat și o femeie, drepturile fundamentale parentale și dreptul la viață de la concepție până la moartea naturală - este în prezent cea mai pertinentă și importantă mișcare pentru apărarea drepturilor omului. Această mișcare este o oportunitate pentru oameni de a-şi păstra umanitatea, iar societatea lor de a rămâne umană. Este vreun drept mai important decât acela de a fi uman?

Aceasta nu este o coincidență dacă, de exemplu, tot mai mulți oameni din întreaga lume, inclusiv experți, politicieni și personalități publice, se alătură activităților Congresului Mondial al Familiilor - cea mai importantă inițiativă pe plan international  a apărătorilor familiei, a valorilor familiale și morale. În acest an, Congresul al VII lea a avut loc în Australia, la Sydney (de altfel, Patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse a trimis felicitări organizatorilor și participanților), iar în 2014 al VIII lea Congres va avea loc în Moscova.

Ce argumente pot fi invocate pentru a refuza adoptarea și înregistrarea uniunilor de același sex?

Este obligatoriu ca într-o societate democratică să acorzi dreptul de a fura, de a ucide sau de a răspândi bolile periculoase? Desigur că nu. Este greșit să afirmi că «într-o societate democratică ai dreptul la orice».

«Nu este posibil să avem într-o societate liberă drepturi ale omului, egalitate şi o veritabilă democraţie fără valori creştine»

Trebuie să înţelegem un lucru simplu: acordarea unui drept unei persoane aduce întotdeauna o limitare a drepturilor şi libertăţilor altora. Într-o societate sănătoasă, mai ales într-una democratică, echilibrul este menţinut întotdeauna. Dacă mergem la rădăcina legii, baza acestui echilibru este foarte simplă. Fiecare persoană trebuie întotdeauna să se poată bucura de drepturile şi de libertatea de care are nevoie pentru a rămâne om şi pentru a-şi urma propriul destin – cu excepţia cazului, desigur, în care îşi foloseşte drepturile în scopuri distructive şi în detrimentul altora.

În plus, există întotdeauna limite ale libertăţii personale: legea apără – iar aceasta este valabil într-o societate democratică – valorile în jurul cărora societatea s-a construit şi s-a dezvoltat.

Aceste valori sunt vii, familia întemeiată de un tată şi de o mama, educaţia familială, dreptul familiilor de a transmite în mod liber valorile lor propriilor copii – şi toate acestea trebuiesc protejate de lege. Ceea ce le distruge nu poate fi numit «drept». Ontologic vorbind, un drept, în linii generale, nu poate fi decât un lucru bun, iar ceea ce este rău prin natura sa – de exemplu, recunoaşterea cuplurilor de acelaşi sex într-o familie (şi, prin urmare, distrugerea adevăratului concept al familiei) – nu poate fi considerat pur şi simplu un drept. Nu este posibil ca o nedreptate vizibilă să devină brusc «drept».

Normele internationale prevăd că apărarea familiei şi a moralităţii publice sunt valori care definesc limitele libertăţii individuale. Fără aceste limite, nu este posibilă o societate democratică.

Nu este mult de când am semnat, ca expert, un document internaţional: este vorba de un apel al avocaţilor provenind din diferite ţări contra traficului de copii, transformaţi în obiecte. Aceasta se întâmplă în timp ce noi decidem dacă există „un drept al copilului”. Un astfel de lucru nu există şi nici măcar «un drept de a obţine un copil».

Copilul este cel care are dreptul de a avea o familie, în acest caz un tată şi o mamă. Copilul este cel care are nevoie de un tată şi de o mamă, şi nu de «două mame» sau de «doi taţi». Adopţia de către homosexuali distruge acest drept al copilului, unul din cele mai importante din câte dispune. El devine pur şi simplu, din păcate, un obiect. Acest lucru se întâmplă sistematic în timp ce noi ne îndepărtăm de familia naturală și începem să credem că un adult dispune de dreptul copilului - toate acestea conduc la lucruri hidoase din punc de vedere moral şi lipsite de orice temei în termeni de filosofie a dreptului - ca surogatul maternal, de exemplu.

«Organizația noastră se pregătește să facă un apel la Ministerul Afacerilor Externe [rus] pentru ca acesta să recurgă la mecanismele internaționale pentru a denunța represiunea poliţiei exercitată nedrept împotriva acestor demonstranți.» 

Este necesar să-i sprijinim pe francezi în mişcările lor de protest?

Sunt convins de faptul că în întreaga lume, toate forțele sociale serioase și de bună credinţă, ca și oameni de-a dreptul rezonabili, trebuie să se solidarizeze acum pentru a apăra familia, căsătoria, drepturile familiei, ale părinților și viața umană. Cum s-ar putea altfel? Provocarea este de a rămâne umani. În discursul său la  summit-ul demografic  internațional «Familia și viitorul umanității», ţinut la Moscova în 2011, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, Arhiepiscopul Kyrill, a declarat: «Astăzi, toate forțele sănătoase trebuie să se unească pentru a proteja valorile familiei și ale moralei». Iar eu nu pot decât să fiu de acord cu aceasta.

Nu-mi place să port insigne, simboluri , tricouri cu logo-uri . Dar mă surprind şi pe mine că vreau să-mi cumpăr o insignă sau vreun tricou, cu simbolul de «Manif pour Tous» - organizație franceză de coordonare a demonstrațiilor împotriva legii privind legalizarea căsătoriilor și adopțiilor de către persoane de același sex. Desigur, eu susțin pe deplin protestul - este corect și perfect legal.

Este o revoltă împotriva tiraniei distructive a timpului nostru. De asemenea, este la fel de îndreptăţit (protestul) ca şi răscoalele împotriva sclaviei din trecut sau lupta împotriva nazismului. Poate chiar mai mult, pentru că există aspecte mult mai profunde ale naturii umane care sunt amenințate.

Reamintesc că organizația noastră se pregătește să facă un apel la Ministerul Afacerilor Externe [rus] de a recurge la mecanismele internaționale pentru a denunța represiunea poliţiei exercitată pe nedrept împotriva demonstranților. Și știu că mulți colegi din Rusia și alte țări vor sprijini decizia noastră.

Sursă: Știri pentru viață

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com