Propaganda în favoarea teoriei genului ia amploare!

de Olivier Vial

Dragi prieteni, ajutați-ne să facem cunoscut adevărul!

Acum, când propaganda în favoarea teoriei genului ia amploare în școli și prin mijloacele mass-media, este timpul să reacționăm. Ceea ce se întâmplă de câteva luni încoace nu mai este o noutate pentru nimeni. Știți că adepții teoriei genului, pentru a-și impune ideologia, sunt în stare de orice.

Recent, câțiva părinți responsabili ne-au atras atenția asupra faptului că în timpul orelor de curs, unor elevi de numai 8 ani le-a fost proiectat un film intitulat Tomboy, care pledează această cauză. 

(Proiectarea acestui film face parte din programul 2013-2014 Școală şi Film, implementat de Centrul Național de Film şi Imagine Animată (CNC) și Ministerul Educației din Franţa. Filmul prezintă povestea unei fete pe nume Laure,ce se mută într-un nou cartier. Pentru că are nevoie de noi prieteni şi nu cunoaşte pe nimeni, Laure decide să se îmbrace și să acționeze ca un băiat, luând numele de Michael. Ea se împrieteneşte cu Lisa, care nu știe că noua ei prietenă nu este băiat. Ea se confruntă cu numeroase dificultăți: confecţionarea unui penis fals din plastelină pentru a putea înota alături de noii prieteni fără a le trezi suspiciuni, primele sărutări (homosexuale) cu prietena sa Lisa, etc.)

 

Este inacceptabil, având în vedere faptul că vorbim despre răspândirea unei teorii bazate pe minciună. Chiar și astăzi, concepțiile profesorului John Money sunt cosiderate garanții științifice de către militanții teoriei genului. Totuși, experimentul său asupra micuțului Bruce Reimer s-a transformat într-o adevărată dramă umană, soldată cu sinuciderea acestui pacient. Să ne amintim, pe scurt, trista poveste.

În 1966, Bruce Reimer, un bebeluș de 9 luni, suferă o circumcizie - intervenție medicală care l-ar fi putut ajuta să urineze. Din păcate, accidental, chirurgul a ars  complet și iremediabil organul genital al băiețelului. Luni de zile, părinții au alergat fără folos la numeroși medici. Disperați, au sfârșit prin a căuta ajutor la cabinetul Profesorului John Money, psiholog și sexolog neozeelandez, care susținea că poate schimba sexul copiilor. Potrivit concepțiilor sale, identitatea sexuală a copiilor, băieți sau fete, este îndeajuns de flexibilă în primii ani de viață, încât să suporte o asumare a unui nou gen (masculin sau feminin), ca urmare a unor proceduri medicale (tratament hormonal și chirurgical), terapii psihologice și schimbări culturale determinate de atitudinea părinților și de influența educației.

Profesorul Money a reușit să îi convingă pe părinții micuțului Bruce că băiețelul lor ar fi mai fericit dacă ar deveni fetiță. Începând cu vârsta de doi ani, l-a supus unei terapii care includea un tratament hormonal greu de suportat și o castrare chirurgicală. În urma acestui calvar, Bruce a devenit Brenda.

După operație, Money a ținut noua fetiță sub observație terapeutică, atât pentru a o obișnui cu noua sa identitate, cât și pentru a-i studia reacțiile. Prin acest experiment urmărea de fapt să aibă dovada valabilității tezelor sale despre flexibilitatea diviziunii sex/gen. A publicat încă din 1972 o carte prin care lăuda așa-zisul succes al experimentului său.

În realitate, totul s-a transformat într-o dramă.

Brenda nu a simțit niciodată că este fată. Chiar dacă a urmat o terapie și i-au fost administrați hormoni, a continuat să aibă o profundă stare de neliniște și o stare fizică proastă. La 13 ani avea deja tendințe suicidare. Obligați să înfrunte suferința copilului lor, părinții au fost nevoiți să-i mărturisească faptul că, în realitate, ea era de fapt băiat. Din acel moment, Brenda a refuzat tratamentul hormonal și nu a mai urmat terapia. Mai mult, le-a cerut părinților să o numească David. Nouă ani mai târziu, David s-a supus unei noi intervenții chirurgicale pentru a redeveni bărbat. David/Brenda/Bruce a fost marcat pentru toată viața de rănile adânci ale acestei experiențe. Nu și-a revenit niciodată, iar la 44 de ani s-a sinucis.

Însă, înainte de a se sinucide, David Reimer a decis să își facă povestea cunoscută. A publicat în 1997 o carte în care prezenta consecințele nefaste ale acestor terapii, pentru a evita pericolul ca și alți copii să mai urmeze aceleași tratamente. Din nefericire, nu i-a putut împiedica pe cei care vedeau în el un simplu cobai al teoriei lor, să continue a-și asuma această experiență ca pe o reușită.

Moartea tragică a lui David Reimer ar fi trebuit să îi trezească la realitate; însă, ei au ales să ascundă acest sfârșit trist, pentru a nu-și discredita teoria.

De aceea trebuie să facem cunoscută dramatica poveste unui număr cât mai mare de oameni, așa cum și-ar fi dorit David Reimer însuși.

Cei care urmăresc acest subiect au decis să producă și să realizeze, cu sprijin public, un documentar video de 15 minute, prin care să relateze povestea și să demaște minciunile militanților teoriei genului.

Prin intermediul acestui reportaj, care va fi difuzat la începutul anului 2014 pe numeroase platforme internet, sperăm să putem informa sute de mii de cetățeni despre pericolele acestei teorii.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

 Traducere: Ioana Nichifor

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

      

Cum s-a schimbat viața mea începând cu vara trecută / Mărturii ale unor foști homosexuali și lesbiene (10)

 

Următoarea mărturisire este preluată de pe situl organizației JONAH și se referă la progresul înregistrat de un participant la unul dintre seminariile de sfârșit de săptămâna, Călătorie în masculinitate (Journey Into Manhood), pe care organizația JONAH i-l recomandase, acesta beneficiind totodată şi de consiliere de specialitate în domeniu.

 

Seara trecută discutam cu soţia mea despre schimbările pe care ea le-a observat la mine începând din vara trecută. Ea chiar mi-a spus că dacă nu voi pune în aplicare principiile programului de sfârşit de săptămână la care am participat şi care au iniţiat procesul meu de schimbare, va trebui oricum să mă hotărăsc să îl reiau. Am fost impresionat şi fericit de atitudinea ei. Am întocmit o listă cu unele schimbări ce s-au petrecut în viaţa mea din momentul participării la acest seminar. 

Mă gândeam la tine astăzi, simţindu-mă recunoscător pentru că m-ai sfătuit să urmez seminarul JIM de sfârşit de săptămână, primind totodată şi consiliere. La momentul respectiv nu am realizat utilitatea acestui seminar. L-am urmat întreg week-end-ul şi mă întrebam ce-ar mai fi de făcut. Însă terapia cu un consilier JONAH a fost cheia transformării seminarului JIM într-un succes de termen lung care m-a marcat. 

Seminarul de sfârşit de săptămâna JiM a fost o experienţă deosebită. 

Sunt luni de zile de atunci şi reflectând asupra celor petrecute, realizez că mi-am consolidat aceste lecţii primite nu numai prin intermediul consilierii primite,  dar şi prin obţinerea unor perspective suplimentare despre care am credinţa că vor deveni,  cu timpul, parte din mine însumi. Viaţa mi s-a îmbunătăţit în mod semnificativ şi cred că aceste schimbări de percepţie şi de acţiune vor persista. 

Acestea ar fi: 

•Nu sunt singur.

 

•Nu sunt o aberaţie ciudată şi fără speranţă.

 

•Nu mă transform într-un nebun păcătos  doar pentru că îmbrăţişez un alt bărbat, chiar dacă îmi plac foarte, foarte mult îmbrăţişările şi mă simt ca şi cum aş primi un pahar cu apă după o lungă călătorie în deşert.

•Am câștigat instrumente practice care să mă ajute să evit capcanele  din viaţa mea emoţională.  

•Deși nu a fost un drum ușor, sunt mai aproape de soția mea acum decât am fost în toţi anii de până acum. Simt o reînnoire de tandrețe și respect pentru ea, în loc de resentimente ascunse care-mi otrăveau toate celelalte sentimente. 

•Revistele și filmele porno gay nu-mi mai aduc atâta satisfacţie precum în trecut, acum părându-mi stridente şi artificiale. Sunt încă dependent de asta, însă (spre uimirea mea, uneori) asta nu mai funcţionează la fel de bine ca înainte. 

•Am din nou prieteni de sex masculin, ceea ce nu credeam că-mi mai dă dreptul odată ce m-am căsătorit. 

•Pentru prima dată în viaţa mea am câţiva prieteni cărora le pot spune orice (şi chiar am făcut-o) şi ei totuşi continuă să mă accepte. 

•Relațiile cu toți membrii apropiaţi ai familiei mele s-au îmbunătățit, ceea ce eu nu credeam că se poate întâmpla vreodată . 

•Acum obişnuiesc să merg pe centrul holurilor, mai degrabă decât să mă ascund de-a lungul laturilor (nici măcar nu am realizat că făceam aceasta). De asemenea am o poziţie dreaptă a corpului. 

•Mă simt mult mai indulgent față de propriul meu corp, nu-mi mai pare atât de străin și sub standard. Sunt recunoscător pentru sănătatea lui. 

•Nu mai am atât de des atacuri de panică. 

•La întâlniri profesionale pot vorbi cu oamenii și nu mă mai izolez la fel de mult cum obişnuiam. 

•Tatăl meu ceresc mă iubește. 

•În trecut priveam viitorul cu disperare. Acum însă vreau să trăiesc o viață lungă şi sănătoasă.  

•Port vara pantaloni scurți și merg la sala de sport. 

•Chiar îmi place de mine. 

•Sunt un om, în cele mai multe privinţe, la fel ca alți oameni . Nu mă aflu într-o zonă gri de gen și nu mai cred că bărbații nu sunt creaturi extraterestre . 

•Mă simt confortabil și fericit ieşind din tiparele pe care mi le creasem despre persoana mea. Constat că sunt în acelaşi timp şi mai bun, dar şi mai rău decât credeam despre mine că sunt.  

•Atracția faţă de persoane de același sex este doar o parte din mine. Nu această trăsătură mă defineşte ca persoană. 

Acestea sunt câteva lucruri care îmi vin în minte acum. Sunt cu adevărat recunoscător. Acesta a fost cel mai bun an din viața mea și multe dintre  aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat fără încurajarea şi exemplul pe care le-am primit de la cei care au intrat în viața mea. Acum, dacă aş fi dorit, aş fi putut întocmi o listă mult mai lungă cu lucrurile negative care mă caracterizează şi care nu s-au schimbat, dar de ce aș dori să fac asta? 

 

Rick, 16 iulie 2013

 

Sursă: Știri pentru viață

Traducere: Elena Jurcă

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

 

 

 

 

 

Octombrie - Luna Conştientizării Sindromului Down

2 octombrie 2013 (LiveActionNews.org) - În ciuda faptului că progresele medicale au dus la îmbogățirea și prelungirea vieţii persoanelor cu sindrom Down, Trisomia 21 continuă să fie extrem de neînțeleasă. Mulţi oameni privesc sindromul Down prin prisma stereotipurilor depășite și a concepțiilor greșite.

Luna Conştientizării Sindromului Down, celebrată în fiecare octombrie, este o modalitate de a schimba acest lucru. Scopul este, desigur, de a creşte gradul de conștientizare, de a informa despre sindromul Down și de a sărbători persoanele care au sindromul Down, abilitățile și realizările lor.

Date despre sindromul Down:

•Ce este sindromul Down?

Trisomia 21, numită şi sindrom Down, este o anomalie genetică. O persoană cu sindrom Down are suplimentar o copie a întregului sau numai a unei părţi a cromozomului 21. Există trei tipuri de sindrom Down:

-Trisomia 21 standard, este cel mai comun tip, întâlnit în 95% din cazurile de sindrom Down. Persoanele cu Trisomie 21 standard prezintă un cromozom 21 suplimentar în fiecare celulă. Acest extra cromozom 21 provine din ovul sau spermatozoid. Se presupune că în timpul formării celulelor sexuale cei doi cromozomi 21 nu se separă (nondisjuncţie).

-Sindromul Down tip translocaţie (4% din cazuri) este cauzat de o copie parţială a cromozomului 21 ce s-a atașat la un alt cromozom (de obicei cromozomul 14).

-Mozaicismul (1 % din cazuri). Persoanele cu sindrom Down mozaic prezintă un cromozom 21 suplimentar doar în anumite celule pentru că nondisjuncţia apare după fertilizare, în timpul formării embrionului. Din această cauză, acestea prezintă o mixtură de celule trisomice şi celule normale. Mixtura poate varia de la foarte puţine celule trisomice până la un procentaj de 100 %.

Este sindromul Down o raritate?

Nu, sindromul Down nu este o raritate. Este cea mai frecventă anomalie genetică sau defect de naştere. Unul din 691 de copii născuţi în Statele Unite va avea sindromul Down și există peste 400.000 de oameni care au sindromul Down care trăiesc în Statele Unite ale Americii. Sindromul Down apare la toate rasele. Deşi, pe măsură ce femeile îmbătrânesc, riscul de a concepe un copil cu sindrom Down este mai mare, majoritatea copiilor cu sindrom Down sunt născuți de mame mai tinere.

Care sunt efectele sindromului Down?

Persoanele cu sindrom Down de obicei prezintă hipotonie, sau tonus muscular scăzut, și întârzieri de dezvoltare. Programele de intervenție timpurie și terapiile sunt capabile să ajute copiii cu sindrom Down să parcurgă aceleași etape de dezvoltare ca și restul copiilor, deși într-un ritm ceva mai lent. Perioada de timp în care o persoană cu sindrom Down parcurge aceste etape, precum și întârzierile în dezvoltare, variază de la o persoană la alta. Apar, de asemenea, şi întârzieri cognitive variind de la o formă uşoară până la moderată. Este important să ne amintim, totuși, că fiecare persoană cu sindrom Down este diferită, la fel ca şi restul oamenilor. Persoanele cu sindrom Down prezintă, de asemenea, un risc crescut pentru diverse afecţiuni medicale, cum ar fi: defecte cardiace, probleme de auz, probleme cu glanda tiroidă, leucemie şi Alzheimer. Cu toate acestea, progresele medicale au făcut cele mai multe dintre aceste probleme tratabile, până la punctul în care persoanele cu sindrom Down au speranţa de viaţă similară cu cea a persoanelor cu cromozomi tipici.

Care sunt caracteristicile fizice ale sindromului Down?

Există câteva trăsături comune care includ: ochi migdalați, o singură linie pe palmă, caracteristici faciale plate, urechi mici și spațiu suplimentar între degetul mare și al doilea deget de la picior. Cu toate acestea, fiecare persoană cu sindrom Down este un individ unic, astfel încât unele persoane pot prezenta multe dintre aceste caracteristici, în timp ce altele nu vor avea niciuna.

Pot oamenii cu sindrom Down să ducă o viaţă normală, împlinită, pot munci, se căsătoresc și au copii?

Persoanele cu sindrom Down de multe ori muncesc și au contribuţii la societate. Ei, de asemenea, se căsătoresc, au prieteni și alte relații semnificative. Din păcate, cei mai mulți bărbaţi cu sindrom Down nu pot avea copii, sau au o rată de fertilitate mai mică decât restul bărbaților. Aproximativ 50% din femeile cu sindrom Down pot avea copii. Treizeci și cinci până la cincizeci la sută dintre copiii născuți de o mamă cu sindrom Down vor avea, de asemenea, sindrom Down sau alte întârzieri de dezvoltare. Cel mai important, persoanele cu sindrom Down duc o viață fericită şi împlinită. Studiile au arătat că numărul persoanelor cu sindrom Down, care sunt mulţumiţi de ei înşişi, de viaţa lor și modul în care arată, este covârşitor de mare.

Sunt oamenii cu sindrom Down mereu fericiţi?

Nu. Oamenii, de multe ori, se referă la persoanele cu sindrom Down ca fiind întotdeauna fericite sau mereu pline de iubire și bucurie, dar acest lucru le face un deserviciu. Ele experimentează o întreagă gamă de emoții, la fel ca oricine altcineva. Reducându-le la o singură emoţie sau un sentiment le vom diminua statutul de persoană. Ei simt fericirea, împreună cu tristețea, furia, frustrarea și nenumărate alte sentimente. Ei merită să li se recunoască aceste sentimente.

Este adevărat că majoritatea copiilor cu sindrom Down, nenăscuți, sunt avortați?

Nu, majoritatea copiilor nenăscuţi ce au sindrom Down nu sunt avortați. Acest lucru se datorează faptului că cele mai multe femei nu primesc un diagnostic prenatal al sindromului Down – acesta se află, de obicei, la naștere. Cu toate acestea, în cazurile în care există un diagnostic prenatal, rata avorturilor este de peste 90%. Acest lucru este valabil pentru Statele Unite, Marea Britanie și Europa. Multe femei raportează o presiune semnificativă din partea medicilor lor pentru a avorta în urma unui astfel de diagnostic prenatal. Această rată extraordinar de mare a avorturilor devine o preocupare crescândă pentru cercetători, mulți exprimându-şi îngrijorarea că mai multe teste prenatale vor duce la mai multe avorturi de copii cu sindrom Down.

Prelucrare după LifeSiteNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

Prima paradă a persoanelor foste homosexuale va avea loc în această lună

Materialul de mai jos anunță un eveniment important pentru demontarea mitului că unele persoane se nasc homosexuale și nu pot avea un comportament normal.

Ca multe alte materiale realizate în Occident despre probleme morale, perspectiva religioasă la care autorii se raportează este dată de cultele creștine majoritare din vest – catolic, protestant și neoprotestant, care, din păcate, eșuează în a înțelege limpede natura păcatului și calea vindecării. Pentru înțelegerea ortodoxă a problemei homosexualității un text bun este cel al Părintelui Marc Antoine Costa de Beauregard

Update, 16 iulie 2013: Programată pentru data de 31 iulie, parada a fost amânată pentru luna septembrie datorită amenințărilor la adresa unor membri ai comunității foștilor homosexuali.

Melissa Barnhart

2 iulie 2013, Christian Post

Membrii comunității foștilor homosexuali sărbătoresc pentru prima dată Luna „Ex-Gay Pride" (Mândria de a fi ex-homosexual). Ei au cerut preşedintelui Obama să emită o declarație prin care să recunoască drepturile comunității foștilor homosexuali și să le dedice această lună, exact aşa cum a făcut pentru persoanele LGBT (Lesbiene, Homosexuali, Bisexuali și Transsexuali) în luna iunie, relatează Christian Post.

În data de 18 iunie, Christopher Doyle, co-fondatorul organizației Voice of the Voiceless (Vocea celor fără Voce), a solicitat o întrevedere cu președintele sau cu un membru al staff-ului său din Departamentul pentru Drepturi Civile, pentru „a discuta despre toleranța față de comunitatea ex-gay și modalitățile prin care Casa Albă poate asigura accesul egal pentru foștii homosexuali în capitala națiunii, singura a cărei jurisdicție recunoaște comunitatea foştilor homosexuali ca pe o categorie socială protejată legal."

Doyle a spus că întrevederea nu le-a fost acordată, deşi a fost solicitată în mai multe rânduri.

„Ei sunt foarte interesaţi de protejarea organizațiilor pentru drepturile LGBT și a persoanelor LGBT, deoarece obţin o mulțime de bani de la ele", a spus Doyle. „Noi nu avem de gând să așteptăm nici un Preşedinte sau Congres să ne acorde drepturile. Noi declarăm luna iulie, drept prima lună „Ex-Gay Pride”. Dacă vor să ne susțină acum, și nu peste 100 de ani, înţelegând că oamenii renunţă la homosexualitate şi se schimbă în fiecare zi, atunci o pot face. Dacă vor să continue să trăiască în epoca de piatră și să susțină că oamenii s-au născut homosexuali și nu se pot schimba, ei bine, asta e alegerea lor, nu avem de gând să îi aşteptăm".

Americanii care au fost în trecut homosexuali se vor întâlni pe data de 31 iulie, la Capitol Hill, cu reprezentanții lor din Congres, pentru a atrage atenţia asupra acestui segment al populației despre care Doyle crede că sunt percepuţi în mod greșit de către mass-media și activiștii pro-homosexualitate. „Foștii homosexuali precum și persoanele cu atracții nedorite față de persoanele de același sex, care nu se identifică ca fiind lesbiene și gay și caută o cale diferită, îşi vor uni vocile pentru a se face auziţi.”

Doyle a spus că cele două aspecte, asupra cărora organizaţiile VoV și Justice for All.org (Egalitate și Justiție pentru Toţi.org) vor atrage atenţia, sunt: toleranță pentru membrii comunității foștilor homosexuali și existența în fiecare stat a dreptului la terapie pentru americanii care se luptă cu atracția față de persoanele de acelaşi sex. Această cerere are în vedere încercările din unele state de a interzice aceste terapii.

„Nu știu dacă ați realizat, dar mass-media și activiștii homosexuali sunt extrem de intoleranţi faţă de opiniile noastre”, a spus Doyle. „Ei ne etichetează drept bigoți homofobi sau oameni care îşi neagă adevărata orientare sexuală, ceea ce nu este deloc adevărat. Mii dintre noi ne-am schimbat și trăim o viață fericită, în căsnicii heterosexuale. De asemenea, încercăm să obţinem pentru persoanele cu atracții nedorite față de cele de același sex dreptul de a face terapie. Există un puternic lobby împotriva foștilor homosexuali în rândul unora dintre organizațiile pentru drepturile homosexualilor și activiştilor gay, prin care se încearcă să se anuleze drepturile lor.”

„Sunt şase state care au introdus o legislaţie ce încearcă să ia dreptul oamenilor la terapie, dar noi ne opunem acestui lucru. Ne-am săturat doar să reacționăm când drepturile ne sunt încălcate şi de aceea vom trece la ofensivă şi ne vom cere drepturile. Avem de gând să ne facem auziți, fără ca activiștii împotriva foștilor homosexuali să se adune în jurul nostru mascați cu capete de animale, să strige la noi obscenități și să ne spună că suntem mincinoși și falși.”

Potrivit lui Doyle, este de o importanță vitală ca cei care sunt clerici și comunitățile lor să sprijine organizaţiile, cum este VoV, care ajută bărbaţii şi femeile ce luptă să-și combată atracția față de persoanele de același sex.

„Motivul pentru care trebuie să se coalizeze cu grupuri ca al nostru este acela că putem furniza soluții reale pentru oamenii care sunt credincioși practicanți şi care se luptă cu această problemă”, a spus el. „Li se spune pe multiple canale că s-au născut homosexuali, că nu se pot schimba, dar acest lucru este pur şi simplu incorect din punct de vedere științific”.

El a adăugat că “din păcate, biserica, în trecut, nu a fost un foarte bun aliat cu cei care s-au luptat cu această problemă şi care încercau să găsească soluţii. S-au folosit noţiuni simpliste, ca „păcat” şi „izbăvire”, lucruri care chiar nu au funcţionat. Și aceasta nu pentru că Dumnezeu nu ar putea ajuta, ci pentru că Dumnezeu folosește și psihologia, terapia şi consilieri pentru a ajuta oamenii să înțeleagă cauza atracţiei faţă de persoanele de același sex şi să îi îndrume spre locurile în care pot găsi rezolvarea acestei probleme şi vindecare. Aşa că, biserica trebuie să ni se alăture, nu doar să spună: „ei bine, v-aţi născut aşa, dar noi vă vom iubi şi accepta aşa cum sunteţi”.

Doyle a declarat pentru Christian Post că s-au făcut invitații pentru organizații pro-familie și pentru oameni politici la recepția pe care VoV o va organiza pe 31 iulie la Washington DC pentru a recunoaște lupta și împlinirile unor lideri ale persoanelor care au fost homosexuale.

Am invitat pe membrii Camerei Reprezentanților, Bachmann (Republican, Minnesotta) și Tim Huelskamp (Republican, Kansas), pe fostul senator Jim DeMint, care acum este președintele fundației Heritage, și pe Matthew Staver de la Liberty Counsel. Vor fi făcute mai multe prezentări, inclusiv eu voi vorbi, despre istoriile vieților noastre și despre lupta pentru drepturile foștilor homosexuali.

                        

Pentru a crește interesul pentru evenimentului din 31 iulie, VoV organizează și un concurs de clipuri video despre lupta și reușitele foștilor homosexuali.

                                                                                                                                 Sursă: Christian Post