Azil politic: Va fi Europa invadată de persoane ce se declară homosexuale?

 de J.C. von Krempach,J.D, 7 noiembrie 2013

Corectitudinea politică are preţul său: ori de câte ori este vorba de probleme legate de homosexualitate, instanţele de judecată parcă îşi pierd raţiunea. Rezultatul este uneori ridicol, uneori pur şi simplu periculos.

Hotărârea din 7 noiembrie 2013 a Curţii de Justiţie a UE (CJEU) se încadrează în această ultimă categorie. Se afirmă că „a fi homosexual” este un motiv pentru care se poate obţine azil în UE, în cazul în care actele homosexuale sunt pedepsite în ţara de origine a persoanei care cere azil politic. Hotărârea este răspunsul CJEU la o întrebare preliminară adresată de Dutch Raad van State, având în vedere trei solicitări de azil politic din Sierra Leone, Uganda şi Senegal, în care persoanele interesate declarau că sunt homosexuale.

Deficienţa acestei hotărâri constă în aceea că nu reuşeşte să facă o distincţie între, pe de o parte, atracţia faţă de o persoană de acelaşi sex şi, pe de altă parte, săvârşirea de acte homosexuale. În multe ţări, comiterea actelor homosexuale este supusă urmăririi penale, ca act de indecenţă, în schimb, nimeni nu a auzit de vreo tară în care „a fi homosexual” este considerat a fi o infracţiune.

Dar cum poate „fi“ cineva homosexual? Curtea pare să adere la mitul complet neştiinţific şi nedemonstrat că homosexualitatea este o trăsătură înnăscută a persoanei în cauză, ca şi cum ar fi genetic predeterminată. Acest lucru este în întregime fals şi este de ajuns pentru a pune în discuţie validitatea concluziilor Curţii. Hotărârea este susţinută de o interpretare stângace şi neglijentă a verbului auxiliar „a fi”: o persoană nu „este” homosexuală în acelaşi sens în care se spune că cineva este bărbat, femeie, bătrân său persoană cu handicap. Şi dacă e suficient să obţii azil politic doar aparţinând unui “anumit grup social” aflat în atenţia legilor criminale, nu s-ar putea spune acelaşi lucru despre pedofili, hoţi, jefuitori de bănci sau chiar mafia siciliană?

Comiterea actelor homosexuale este o alegere deliberată de la care cineva se poate abţine. Prin urmare, întrebare nu este dacă homosexualii alcătuiesc „un anumit grup social”, ci dacă e normal ca  legiuitorii din ţările din lumea a treia să incrimineze actele homosexuale şi dacă dorinţa de a avea contacte homosexuale fără riscul de a fi pedepsit poate fi considerată un motiv suficient pentru a cere azil politic.

Aceasta ridică, de asemenea, câteva întrebări practice importante pe care se pare că CJEU nu le-a luat în considerare până acum. În special, trebuie remarcat faptul că Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), într-un raport emis în urmă cu câţiva ani, a susţinut că supunerea la teste, cu scopul de a verifica veridicitatea afirmaţiei unei persoane care cere azil politic şi s-a declarat homosexual, este „un tratament inuman şi degradant” şi deci inadmisibil. Desigur, s-ar putea obiecta că FRA are o reputaţie dubioasă şi că opiniile ei juridice nu sunt obligatorii. Şi, într-adevăr, lăsând de o parte întrebarea dacă sunt sau nu tratamente inumane şi umilitoare, sunt şi alte motive serioase pentru care se poate pune în discuţie tipul de teste pe care FRA le aplică pentru a demonstra homosexualitatea unei persoane. Cert este că actuala hotărâre a CJEU nu oferă nicio soluţie prin care se poate demonstra  homosexualitatea unei persoane care cere azil. Se pare că este suficient ca o persoană să se declare homosexuală şi orice încercare din partea autorităţilor statelor membre UE de a verifica această afirmaţie devine „inumană”.

Prin urmare, cu această hotărâre, CJEU pare să fi creat un mod 100% sigur de a obţine azil în UE, ilustrând încă o dată, riscul sistemic care se creează atunci când se dă prea multă putere unui sistem judiciar deconectat şi distant, care nu îşi pune problema impactului potenţial al deciziilor sale. Mă întreb ce se va întâmpla când această nouă aberaţie judiciară se va răspândi, ceea ce este posibil peste câteva zile, dincolo de zona Sahel. Va fi invadată Europa de imitatori homosexuali?

 Sursă: Ştiri pentru viaţă

                                                                         Traducere: Dacia Anamaria Velicu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

O lecție despre adevăr și frumusețe de la „Americanii au talent”

 de John Stonestreet, 15 august 2013

 

O recentă audiţie pentru „Americanii au talent 2013” (America’s Got Talent 2013) nu prevestea nimic neobișnuit: oameni suficient de talentați pentru a-şi dori să devină staruri pop. Dar apoi a intrat pe scenă „Forte”, un trio de băieți.

Potrivit celebrului membru al juriului, Howard Stern, cei trei arătau ca nişte „prostuţi”. Mai mult, s-au întâlnit față în faţă cu doar câteva zile înainte de competiţie. Înainte de asta, s-au cunoscut şi au păstrat legătura doar online. Era prima dată când interpretau în faţa unei audienţe.

Juriul era oarecum sceptic şi amuzat de acest trio.

Dar totul s-a schimbat după primele 10 secunde ale interpretării, când Josh Page din New York a început să cânte „Pie Jesu” a lui Andrew Lloyd Webber, fragment din Recviem.

Tonul de operă al lui Page a uimit juriul. Când Fernando Varela, director al unei biserici din Puerto Rico/Orlando s-a alăturat, privirea mirată a juriului a fost de nepreţuit. În sfârşit, când sud coreeanul Hana Ryu a transformat duetul într-un trio, juriului și-a ridicat mâinile.

În timp ce juriul era şocat de interpretarea a ceea ce Varela numeşte „o trupă de băieţi de operă”, audiența era în extaz. Oamenii plângeau, o reacție ce nu este întâlnită prea des în concursurile de talente.

 

Oare când a mai venit cineva la audiţii la un astfel de concurs pentru a interpreta o rugăciune în latină, mai ales o rugăciune care se traduce prin: „Iisuse, odihneşte-i. Iisuse, odihneşte-i pe vecie. Iisuse, care alungi păcatele lumii, odihneşte-i. Mielul Domnului, care alungi păcatele lumii, dă-le odihna veşnică.”

În cartea sa, „Un simplu creştin” (Simply Christian), N.T. Wright  spune că frumuseţea naturală sau făcută de om „este, uneori, atât de puternică, încât ne trezeşte cele mai adânci sentimente de veneraţie, admiraţie, recunoştinţă şi respect.” Ea „ne trezeşte din noi înşine” şi „face apel la sentimente adânc îngropate în noi.”

Audiţia celor de la Forte s-a răspândit rapid pe internet. Această poveste ar trebui să ne amintească că există o alternativă la superficial și că, în ciuda distracţiilor, minciunilor şi confuziei, aceasta este încă lumea lui Dumnezeu şi fiecare persoană a fost făcută după chipul Său.

Sursa: LifeSiteNews

Traducere: Diana Lois

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com