Shinya Yamanaka
Premiul Nobel pentru Medicină a fost
acordat în anul 2012 cercetătorului Shinya Yamanaka, pentru descoperirea
celulelor stem pluripotente, motivația fiind că ”au descoperit modul în care
celulele mature pot fi reprogramate pentru a deveni pluripotente”. Alături de
el a primit acest premiu cercetătorul John Gordon, care în 1962 a descoperit că
specializarea celulelor este reversibilă.
Descoperirea lui John Gordon, utilă în
perspectiva regenerării unor organe alterate, a deschis însă drumul uciderii a
milioane de embrioni umani, căci celulele care erau folosite în cercetări erau
luate de la embrioni.
Shinya Yamanaka s-a născut în 1962,
exact anul acestei descoperiri. Contribuția lui în este deosebit de importantă, nu
doar din punct de vedere tehnic, ci mai ales datorită motivației. Shinya
Yamanaka a încercat, și
a reușit, să obțină celule
pluripotente din celule adulte pentru a nu distruge embrioni. El a luat în
considerare faptul că viața umană începe în momentul concepției și distrugerea
ei, în orice stadiu, reprezintă uciderea unei ființe umane.
Succesul lui, dincolo de controversele
despre care puteți
citi în articolul de mai jos, datorat utilizării în cursul cercetării a unor
celule provenite dintr-un lanț de celule inițiat din rinichii unui
copil avortat în 1971, este deosebit de important. El arată că un om de știință poate avea
succes și dacă ține cont de
criteriul etic, mai ales atunci când este o viață de om în joc.
Shinya Yamanaka a
avertizat și asupra modei tratamentelor cu celule stem, în stadiul actual al cercetărilor multe dintre
ele nefiind fundamentate și putând fi deosebit de riscante pentru
pacienți. Inclusiv
cercetările sale reprezintă un început, ele nefiind încă suficiente pentru
tratamentul pacienților.
Împreună cu soția, a doua zi după
anunțarea primirii
Nobelului
A doua zi după aflarea veștii, a susținut o
conferință de presă
alături de soția
sa, Chika, cu care a fost coleg în școala generală și la liceu, în care a
mulțumit soției și celor două
fete ale lor pentru sprijinul acordat. ”M-a întărit mereu zâmbetul fiicelor
mele atunci când mă întorceam acasă”.
Centrul de cercetare în care lucrează,
Center for iPS Cell Research and Application al Univesrității Kyoto, este unul
mic și cu o finanțare modestă.
La început nu era decât el și trei studenți. dar motivația e fost
deosebit de importantă.
Lumea apărătorilor
vieții copiilor
nenăscuți dezbate
vestea acordării premiul Nobel pentru celulele stem adulte
de Hilary White
22 octombrie 2012 (LifeSiteNews.com) – apărătorii vieţii dezbat
acordarea premiului Nobel pentru medicină doctorului Shinya Yamanaka, cel care
a descoperit celulele stem pluripotente induse (celule iPS), unii dezaprobându-i
făţiş munca, iar alţii văzându-o ca pe un factor favorizant dezvoltării
tehnologiei medicale etice.
În
2007, Yamanaka, un cercetător al Universităţii din Kyoto, a publicat un
studiu în revistele „Nature” şi „Stem Cell”, anunțând că echipa sa de
cercetători a creat celule stem asemănătoare celor embrionare din celule
epiteliale prelevate de la şoareci. Metoda pe care a dezvoltat-o, folosind o serie
de patru gene ca să reprogrameze celulele, a fost aclamată în întreaga lume ca
o posibilă soluţie la practica lipsită de etică de a folosi embrioni umani vii
ca să se obţină celule stem pluripotente, adică celule care pot fi reprogramate
să devină orice tip de ţesut în organism.
Până la această descoperire, lumea
ştiinţifică era ferm convinsă în marea ei majoritate că celulele stem adulte
prezentau limitări, numai celulele stem provenite din embrioni umani fiind
suficient de versatile încât să producă toate tipurile de ţesut necesar în
tratamentele medicale.
La auzul anunţului acordării premiului
Nobel făcut public de comitetul suedez la data de 8 octombrie, American Life
League (Liga Americană pentru Viaţă, ALL) s-a grăbit să conteste acordarea
premiului în presă. ONG-ul american pro-viaţă a lăudat virtuţile celulelor stem
adulte, dar în acelaşi timp şi-a manifestat îngrijorarea privind sursa care este
folosită pentru a produce genele destinate să reprogrameze celulele. Unii
dintre contestatari au observat că echipa doctorului Yamanaka a folosit în
cercetările ei infama serie celulară HEK 293, care a fost obţinută din celule
prelevate din rinichii unui copil avortat în anul 1971.
„În faţa unui subiect de discuţie atât
de complicat trebuie să fim vigilenţi” a spus ALL. „Jargonul ştiinţific şi
premiile de prestigiu nu vor putea ascunde adevărul. Este un gest criminal şi
profund lipsit de etică să încurajăm omorârea de fiinţe omeneşti nenăscute cu
scopul de a înlesni cercetarea ştiinţifică.”
Totuşi părerile celor carre promovează
viaţa rămân împărţite, iar de vreme ce descoperirea doctorului Yamanaka este
revoluţionară în momentul de faţă, este foarte probabil ca părerile să rămână
aşa încă mult timp de acum înainte.
În timp ce American Life League condamna
descoperirea, E. Christian Brugger, titularul catedrei de Teologie morală a Școlii Teologic
„St. John Vianney” din Denver, a scris în revista „National Catholic Register”:
„Majoritatea descoperirilor ştiinţifice pot fi folosite spre rău, mai ales când
sunt folosite în moduri care vatămă sau distrug viaţa omenească, dar atât timp
cât obţinerea de celule stem pluripotente din celule somatice prin procedeul
reprogramării nu implică producerea, distrugerea sau experimentarea pe embrioni
umani, cercetarea privind celulele iPS îmi pare a fi lipsită de orice
controversă morală.”
Doctorul David Prentice, cercetător
marcant al Family Research Council şi
fost profesor de ştiinţe ale naturii la Indiana State University, a intervenit
să susţină cercetările doctorului Yamanaka, subliniind că cercetarea cu celule
stem adult este încă „etalonul aur” în domeniu şi că celule stem adult deja
sunt folosite într-o varietate de tratamente medicale.
O serie de bloggeri susţinători ai
vieţii l-au criticat pe Yamanaka pentru că a folosit HEK 293, o linie de celule
vândută de furnizorii de tehnologii biomedicale şi folosită în mod curent în
cercetările din domeniul biotehnologiei. Deşi utilizarea acestor celule este
dezaprobată de către majoritatea celor care promovează viaţa ca fiind lipsită
de etică, alţii au susţinut că principiul „pactizării de la distanţă cu răul”
poate fi aplicat şi folosirii de tratamente şi vaccinuri obţinute din celule
HEK 293. În februarie 2009, Robert Vasa, un episcop romano-catolic din Oregon,
puternic promotor al vieţii, a declarat că vaccinurile create din celule HEK 293 pot fi folosite de catolici cu
o intenţie bună, având în vedere
distanţa în timp şi spaţiu dintre producerea acestor vaccinuri şi avortarea
copilului.
Rebecca Taylor, un expert în biotehnologie
moleculară, autorul pro-viaţă al blogului de bioetică „Mary meets Dolly”, a
condamnat faptul că doctorul Yamanaka a folosit în cercetările sale celule HEK
293, dar a precizat că „celulele iPS nu sunt imorale în sine”.De asemenea, a
mai adăugat că de vreme ce „linii celulare cu origine ilicită au fost folosite
în procesul dezvoltării acestei tehnologii (şi, din păcate, încă sunt folosite
în multe alte arii de cercetare) ar trebuie să dezaprobăm folosirea acestor
linii celulare, iar nu celulele iPS în sine”.
În urmă cu mai mult timp, cercetările
doctorului Yamanaka s-au bucurat de o primire călduroasă în comunitatea
ştiinţifică ca fiind atât un mare progres ştiinţific cât şi o soluţie la
controversa privind celulele stem embrionare. Doctorul Ian Wilmut, expertul
care a creat-o pe Dolly, prima oaie clonată, a declarat mass-mediei britanice
în anul 2007 că descoperirea doctorului japonez va pune capăt încercărilor de a
clona embrioni cu scopul de a obţine celule stem, subiect problematic atât din
punct de vedere moral, cât şi practic. Dr. Wilmut a declarat că va renunţa la
experimentele cu clone şi se va alătura în schimb muncii doctorului Yamanaka.
La acea dată unii dintre experţii din
domeniu susţinători ai vieţii au fost reticenţi în a aproba fără rezerve munca
doctorului Yamanaka, motivând că au nevoie să monitorizeze mai mult timp metodele
acestuia pentru a fi siguri că nu vor apărea probleme neprevăzute. În 2009,
doctorul Dianne Irving, expert în bioetică la Georgetown University, a declarat
pentru LifeSiteNews.com: „Dacă se poate demonstra că cercetarea este
într-adevăr efectuată cu o înaltă acurateţe şi că nu implică folosirea de DNA
embrionar sau de material fetal în orice stadiu s-ar afla, atunci ar trebui
să-i acordăm cel puţin o şansă”.
A mai adăugat că este nevoie de o
verificare suplimentară a procedurilor folosite pentru a ne asigura că
folosirea de celule iPS nu degenerează în crearea de celule stem totipotente,
adică acele celule care se pot dezvolta într-un embrion. Doctorul Irving s-a
arătat reticentă şi cu privire la folosirea celulelor HEK.
Chiar explicaţiile date de doctorul
Yamanaka privind propriile motivaţii au fost echivoce. La vremea când
descoperirea sa era tipărită în revistele „Nature” şi „Cell Stem”, Yamanaka îi
îndemna pe ceilalţi cercetători să nu renunţe la folosirea de embrioni umani în
cercetări. Totuşi, în acelaşi timp, a declarat într-un interviu pentru ziarul „The
London Times” că „Nu sunt necesare nici ovule, nici embrioni. Şi nu le-am
folosit niciodată în cercetările mele”.
În 2007, într-un interviu pentru „The New
York Times” a spus referitor la momentul în care a privit un embrion la
microscop într-o clinică de fertilizare:
„Când am văzut embrionul, mi-am dat seama brusc ce mică diferenţă era
între acesta şi fetele mele. M-am gândit că nu mai putem să continuăm să
distrugem embrioni în cercetările noastre, că trebuie să existe o altă cale”.
În 2006, profesorul Yamanaka a spus că
problematica etică l-a motivat să descopere secretul obţinerii de celule stem
pluripotente din celule diferenţiate provenite de la un pacient, o metodă care
a rezolvat şi problema răspunsului imunitar.
Realizarea sa a fost salutată luna
aceasta de către Julian Săvulescu, directorul Centrului Uehiro pentru Etică
aplicată a Facultăţii de Filosofie a Universităţii Oxford şi un
bioetician utilitarist care a încurajat în mod repetat folosirea de embrioni
umani în cercetare. Săvulescu a spus pentru postul naţional de radio din S.U.A.
că: „Doctorul Yamanaka a luat în serios neliniştile oamenilor privind
moralitatea cercetărilor cu embrioni şi a deviat traiectoria cercetării pe o
cale care este acceptabilă pentru toată lumea”.
”El merită nu numai premiul Nobel
pentru Medicină, ci și
premiul Nobel pentru Etică.”