Evanghelia
Matei
2, 13-23
După
plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui
Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa, fugi în Egipt
şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod va căuta
Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat noaptea Pruncul
şi pe Mama Sa şi au plecat în Egipt. Şi au stat acolo până la
moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul
prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu». Iar când Irod a
văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare şi,
trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în
toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care
îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin
Ieremia Prorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire
multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie
mângâiată, pentru că ei nu mai sunt». După moartea lui Irod,
iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt,
şi i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa şi mergi în
pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa
Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Sa şi au
venit în pământul lui Israel. Dar auzind că domneşte Arhelau în
Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să meargă
acolo şi, luând poruncă în vis, s-a dus în părţile Galileei.
Şi, venind, a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se
împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va
chema.
Pr.
Cleopa Ilie - Despre
visuri, vedenii, minuni și prooroci mincinoși
Iubiți
credincioși,
Dumnezeiasca
Evanghelie de azi ne vorbește de visul Sfântului și dreptului
Iosif și de porunca îngerului lui Dumnezeu care i S-a arătat și
i-a zis: “Sculându-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în
Egipt și stai acolo până ce îți voi spune ție” (Matei 2, 13).
Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre visuri și vedenii și
despre deosebirea lor. Trebuie să știm că visurile sunt deosebite.
Că sunt visuri de la Dumnezeu, sunt și de la diavoli, sunt visuri
de la fire și de alte multe pricini. Și dacă le-am crede așa
repede, fără să știm deosebirea lor, ușor ne putem rătăci.
Noi,
fiii Bisericii ortodoxe, știm că toate visurile și vedeniile care
sunt scrise în Sfânta Scriptură au fost recunoscute de Biserica
Universală-Ortodoxă și sunt bune și de la Dumnezeu. Dumnezeu S-a
arătat lui Noe și i-a poruncit să facă corabia (Facere 6, 14).
Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de trei îngeri la stejarul
Mamvri (Facere 18, 1-3). Iacov a avut vedenie dumnezeiască în drum
spre Mesopotamia (Facere 21, 12). Iosif a avut vis de la Dumnezeu
(Facere 37, 6). Tot așa Moise a avut descoperiri și vedenii de la
Dumnezeu (Ieșire 3, 2). La fel, Sfinții Prooroci au avut vedenii de
la Dumnezeu (Isaia 6, 15; Ieremia 24, 1; Iezechiel 10, 9). Mai multe
vedenii au avut Sfântul Prooroc Daniil (Daniil 7, 11) și Sfântul
Prooroc Zaharia (Zaharia 2, 7).
Despre
visuri și vedenii vorbește și dreptul Iov, zicând: “Dumnezeu îi
vorbește prin vis și prin vedenii nopții când somnul se lasă
peste oameni și când ei dorm în așternuturile lor” (Iov 33,
15). În alt loc, același sfânt și dumnezeiesc Iov, zice: “Tu mă
spăimântezi prin visuri și cu vedenii mă îngrozești” (Iov 7,
14). În altă parte a Sfintei Scripturi, Dumnezeu zice: “De va fi
întru voi prooroc Domnului, Mă voi arăta lui în vedenii și în
somn îi voi grăi lui” (Numerii 12, 6).
Despre
vedenii și visuri vorbește Dumnezeu prin gura proorocului Ioil,
zicând: “După aceea voi turna din Duhul Meu peste tot trupul și
vor prooroci feciorii voștri și fetele voastre, iar bătrânii
voștri, visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii vor avea”
(Ioil 3, 1). În Legea Darului au avut vedenii de la Dumnezeu Sfântul
Apostol Petru (Fapte 11, 5), precum și Sfântul Apostol Pavel (Fapte
9, 3). Vedenii și descoperiri cu totul dumnezeiești a avut și
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan de Dumnezeu Cuvântătorul
(Apocalipsa 1, 10). Vise de la Dumnezeu a avut și Sfântul și
Dreptul Iosif, logodnicul prea Sfintei Fecioare Maria (Matei 1,
20-24; 2, 13; 2, 19-20). Vedenie de la Dumnezeu a avut și Sfântul
Apostol și întâiul mucenic și Arhidiacon Ștefan (Fapte 7, 55).
În multe locuri ale Sfintei Scripturi găsim multe mărturii despre
vise, vedenii și descoperiri arătate de Dumnezeu patriarhilor,
proorocilor, apostolilor, oamenilor sfinți și cuvioșilor părinți
aleși de Dumnezeu, prin care El a binevoit să-Și arate slava, voia
și poruncile Sale spre folosul de obște al neamului omenesc.
Iubiți
credincioși,
Să
ne întrebăm: este bine ca noi creștinii să credem orice vis și
orice vedenie fără nici o cercetare? Nu! Pentru că sunt nenumărate
vedenii și visuri de la diavoli, prin care omul neiscusit, de le
crede, se duce în pierzare și el și toți care vor cădea în
mreaja vedenilor, a visurilor și a nălucirilor aduse de Satana și
de slugile lui. Tocmai de aceea Iisus Hristos, prin gura sfinților
Săi prooroci, ne face atenți să nu credem și să nu ascultăm de
proorocii mincinoși și de vedeniile lor cele înșelătoare. Iată
ce zice Dumnezeu prin gura marelui Prooroc Ieremia, în această
privință: “Așa zice Domnul Savaot: Nu ascultați cuvintele
proorocilor, că în deșert își fac vedenii, din gura lor grăiesc
și nu din gura Domnului” (Ieremia 23, 16). Și iarăși zice:
“N-am trimis Eu pe acești prooroci, ci ei alergau. Nici am grăit
către ei, ci ei prooroceau” (Ieremia 23, 21). Și iarăși zice:
“Auzit-am cele ce grăiesc proorocii. Căci ei proorocesc în
numele Meu minciuni, zicând că vis au visat” (Ieremia 23, 25). Și
iarăși zice: “Pentru aceea, iată, Eu am necaz pe proorociii ce
grăiesc vise și povestindu-le, înșeală pe poporul Meu cu
minciunile lor și cu înșelăciunile lor, dar Eu nu i-am trimis pe
ei și Eu nu le-am poruncit lor și nu vor fi de nici un folos
poporului acestuia” (Ieremia 23, 32).
Iată
acum după ce semne se pot cunoaște adevăratele proorocii. Întâi
ele trebuie să împlinească aceleași condiții ca și minunile
Mântuitorului, ale Sfinților Apostoli și ale Sfinților Părinți.
Al doilea ele trebuie să predice un singur Dumnezeu. Adevăratele
proorocii nu aduc nebunie și mândrie celor ce le vorbesc; nu sunt
înșelătoare, iar cel ce le vorbește nu umblă după câștig,
după averi, nu se grijește de cele necesare vieții, ci se
mulțumește cu întreținerea pe care i-o trimite Dumnezeu.
Adevăratele proorocii se împlinesc întotdeauna, iar cel ce le
vorbește din partea lui Dumnezeu este gata să sufere pentru ele,
chiar până la moarte.
Dar
e nevoie să vorbim ce sunt minunile. "Minunile sunt fapte
dumnezeiești mai presus de minte și de puterea omenească. Ele sunt
fapte săvârșite în firea văzută, numai cu puterea lui Dumnezeu,
ce întrec legile minții și ale firii. Ele se fac în momente
extraordinare, hotărâte de Ziditor, și urmăresc luminarea și
îndreptarea noastră în vederea mântuirii. Minunile arată voința
lui Dumnezeu și tâlcuiesc căile Sale cele necunoscute. Dumnezeu
este cel dintâi și cel mai mare făcător de minuni ca Unul ce este
Însuși izvorul lor".
După
ce se cunosc adevăratele minuni? Minunile adevărate se deosebesc de
cele mincinoase prin mai multe condiții din care însemnăm:
-
Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu și mai ales să fie cuprinse
în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție;
-
Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se opună unele
altora;
-
Să nu contrazică Sfânta Scriptură sau Sfânta Tradiție;
-
Să urmărească mântuirea sufletelor omenești;
-
Să aducă folos și spor vieții sufletești;
-
Săvârșitorul minunii să grăiască numai adevărul, să ducă o
viață fără pată și să nu urmărească interese personale sau
scopuri egoiste;
-
Să îndrepte viața celor ce văd minunea;
-
Să poarte în ele siguranța și puterea Duhului lui Dumnezeu;
-
Să dovedească lucrarea proniei dumnezeiești. (Învățătura de
Credință Creștină Ortodoxă, M-rea Neamț, 1965, p. 14-15)
Ce
sunt vedeniile? Vedeniile sunt arătări pricepute de ochii minții,
fie în stare de funcționare normală a organismului, fie în somn
complet sau pe jumătate, fie în extaz.
Cum
se cunosc adevăratele vedenii? Vedeniile care lasă în suflet
liniște, pace, umilință și dragoste multă pentru Dumnezeu și
oameni pot fi considerate bune, după ce s-au verificat, precum cea
de pe drumul Emausului: “Au nu era inima noastră arzând întru
noi?” (Luca 24, 32) (Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila
Bisericească, 1940, p. 319-321).
Mai
luminat arată Sfântul Maxim Capsocalivitul care sunt semnele
adevăratelor vedenii, în convorbirea sa cu Sfântul Grigorie
Sinaitul, zicând: "Iar semnele Harului, în vremea vedeniilor
adevărate, când se apropie de om darul Sfântului Duh, sunt
acestea: îi adună mintea; îl face să fie cu luare aminte și
smerit; îi aduce aminte pomenirea morții, a păcatelor, a Judecății
de apoi și a muncilor veșnice; îi face sufletul umilit și ochii
blânzi și plini de lacrimi. Cu cât se apropie darul de om cu atât
îl îmblânzește în suflet și-l mângâie prin sfintele patimi
ale Domnului nostru Iisus Hristos și prin nemărginita Lui iubire de
oameni îi pricinuiește în minte vedenii înalte și adevărate".
Să
arătăm și ce sunt visurile. "Visul este o mișcare a minții
în nemișcarea trupului", spune Sfântul Ioan Scărarul. Cum se
cunoaște un vis dacă este adevărat? Același Sfânt Ioan Scărarul
zice așa: "Visele care ne vestesc muncă și judecată, sunt de
la Bunul Dumnezeu. Iar dacă vor veni cu deznădejde, acelea sunt de
la diavolul" (Filocalia IX, Cuvântul 3, p. 14). Încă și
Sfântul Diadoh al Foticeei zice: "Visurile trimise sufletului
din iubirea de oameni a lui Dumnezeu sunt mărturiile neînșelătoare
ale unui suflet sănătos".
Dar
să vedem ce sunt proorocii mincinoși (sectanții). Proorocii
mincinoși sunt "lupi răpitori" (Matei 7, 15). Proorocii
mincinoși sunt "fii ai celui viclean" (Matei 13, 38).
Proorocii mincinoși sunt neghinele țarinei lui Hristos care este
lumea creștină (Matei 13, 27). Proorocii mincinoși sunt "vase
ale mâniei lui Dumnezeu" (Romani 9, 22). Proorocii mincinoși
sunt "fii ai gheenei" (Matei 23, 15). Toate sectele rupte
de Trupul lui Hristos care este Biserica ortodoxă (Romani 12, 5;
Efeseni 4, 14), sunt numiți "prooroci mincinoși și fii ai
celui viclean" (Matei 13, 28).
În
ce vreme se vor arăta cei mai mulți prooroci mincinoși? După
cuvântul Mântuitorului cei mai mulți “prooroci mincinoși și
hristoși mincinoși se vor arăta în vremile cele de apoi și vor
înșela pe mulți” (Matei 24, 11; Marcu 13, 6). Cum se pot
cunoaște proorocii mincinoși? Să știți și să țineți minte că
proorocii mincinoși se pot cunoaște după aceste semne:
-
Se cunosc după faptele lor (Matei 7, 16-20; Luca 6, 44);
-
Învață pentru bani (Iezechiel 13, 19; Miheia 3, 11);
-
Proorociile lor nu se împlinesc niciodată (Deuteronom 18, 22);
-
Vestesc pace celor răi (Iezechiel 13, 10; Ieremia 6, 14; 8, 11; 14,
13);
-
Sânt iubiți de cei răi (Ieremia 5, 21; Miheia 2, 11);
-
Proorocesc vedenii mincinoase și năluciri ale inimii lor (Ieremia
14, 14; 23, 15; Plângerile lui Ieremia 12, 14);
-
Nu ascultă și nu spun profeții drepte și adevărate (Neemia 9,
30; Ieremia 7, 24-26);
-
Îndrăznesc a vorbi minciuni în numele Domnului (Ieremia 14, 14;
23, 26; 27, 15; 29, 9);
-
Sânt urâciune înaintea Domnului (Deuteronom 18, 10-12; Ieremia 23,
30-32; Iezechiel 13, 8);
-
Sânt trimiși ca pedeapsă de la Dumnezeu (III Regi 21, 22-25; II
Paralipomena 18, 1; 11, 21).
Iar
minunile false și mincinoase se cunosc după aceste semne:
-
Nu sunt vrednice de numele lui Dumnezeu, nefiind cunoscute în Sfânta
Scriptură și Sfânta Tradiție;
-
Nu se săvârșesc cu mijloace cu care au fost făcute minunile
Mântuitorului și ale Sfinților;
-
Contrazic Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție;
-
Se contrazic una pe alta și se opun unele altora;
-
Nu urmăresc mântuirea sufletului omenesc, ci mândria și lauda;
-
Nu aduc folos și spor vieții sufletești, ci păcatului și morții;
-
Săvârșitorul este mincinos, trufaș, nesupus, plin de păcate și
lucrează cu scopuri personale și egoiste;
-
Minunile mincinoase niciodată n-au putere și har de a îndrepta
patimile celor ce văd minunile;
-
Minunile mincinoase nu poartă în ele siguranța și puterea Duhului
Sfânt;
-
Minunile mincinoase nu dovedesc lucrarea proniei lui Dumnezeu;
-
Minunile mincinoase pot amăgi repede pe cei nelegiuiți și pe fiii
pierzării care n-au primit iubirea adevărului (II Tesaloniceni 2,
9-11);
-
Minunile cele mincinoase și minunile cele viclene și înșelătoare
pe care le vor face antihriștii și slugile lui, numai pe aceia îi
vor putea înșela ale căror nume nu sunt scrise în cartea Vieții.
Cum
se cunosc vedeniile înșelătoare ale proorocilor mincinoși?
Vedeniile înșelătoare ale proorocilor mincinoși sunt acelea ce le
săvârșește diavolul, prin îngăduința lui Dumnezeu, din pricina
nesincerității omului și a păcatelor lui tăinuite. Diavolul
angajează starea sufletelor bolnave, nesincere, neascultătoare și
cuprinse de ură față de tot ce este pe placul lor, indiferent de
binele în sine. Celor înșelați, diavolul le dă chiar imbold de
efort ascetic, de credință și de fapte bune, mai ales celor ce
dispun de un firesc potolit, înfăptuind astfel o evlavie
diavolească cu care se silește să înșele chiar și pe cei aleși.
Vedeniile
care lasă în suflet tulburare sub orice formă sunt de la diavolul.
Acest lucru îl adeverește Sfântul Maxim Capsocalivitul în
convorbirea cu Grigorie Sinaitul din Sfântul Munte al Athosului:
"Când duhul cel rău al înșelăciunii se apropie de om, îi
tulbură mintea și îl sălbăticește, îi face inima aspră și
întunecată, îi pricinuiește temere și trufie, îi slăbănogește
ochii, îi tulbură creierii, îi înfiorează tot trupul. Îi arată
cu nălucire înaintea ochilor lumină nu strălucită și curată;
îi face mintea tulburată și demonizată și îl îndeamnă să
zică cu gura lui cuvintele necuviincioase și hulitoare. Acela care
vede pe duhul înșelăciunii de multe ori se iuțește și este plin
de mânie și totdeauna se fălește cu faptele sale. Smerenia cu
desăvârșire nu o știe, nici plânsul cel adevărat și lacrimile.
Se află fără de sfială și fără frică de Dumnezeu zace în
patimi și în cele din urmă își iese cu totul din minte și vine
la pierzarea cea desăvârșită" (Filocalia, vol. I, Sibiu
1940, p. 353-359).
Iar
visurile înșelătoare se cunosc după următoarele semne: ele nu
rămân întru aceeași înfățișare, nici nu arată multă vreme o
formă netulburată. Căci ceea ce nu au diavolii din voie liberă,
ci împrumută din dorința de a amăgi, nu poate să-i îndestuleze
pentru multă vreme. De aceea spun lucruri mari și amenință
cumplit, luând uneori chipuri de ostași, iar uneori cântă în
suflete cu strigare. Dar mintea, recunoscându-i din aceasta, când
este curată, trezește trupul. Iar uneori se bucură că a cunoscut
viclenia lor. De aceea, vădindu-i adeseori, chiar în vis îi
înfurie groaznic. Dar se întâmplă uneori că și visele cele bune
nu aduc bucurie sufletului, ci așează în el ca într-o stare dulce
și lacrimi fără de durere. Iar aceasta se întâmplă celor ce au
înaintat mult în smerita cugetare (Ibidem).
Sfântul
Ioan Scărarul zice: "Diavolii slavei deșarte și mândriei, pe
cei slabi la minte, în visuri și în vedenii înșelătoare, îi
fac prooroci". Și iar zice: "Când vom începe în a ne
pleca diavolilor și a cugeta visurile lor, apoi și deștepți fiind
noi, ne batjocoresc". Și iarăși zice: "Cela ce viselor
se încrede, cu totul este neiscusit. Iar cela ce nu crede în vise,
filosof este" (Scara, Cuvântul 3, p. 14).
Să
arătăm și mărturia Sfintei Scripturi care zice: “Deșarte
nădejdi și mincinoase sunt omului neînțelegător să prindă
umbra și să alerge după vânt. Așa este cel ce crede viselor; și
iarăși: Vrăjile și descântecele și visele deșarte sunt, și
iarăși zice: Căci pe mulți i-au înșelat și au căzut cei ce au
nădăjduit în ele” (Isus Sirah 34, 1-70).
Iubiți
credincioși,
Aceasta
este ultima Duminică a anului, închinată Nașterii Domnului. Am
vorbit în această Duminică despre adevăratele și falsele vise,
vedenii și profeții, pornind de la visele Sfântului și dreptului
Iosif, căruia îi poruncea Dumnezeu prin arhanghelul Gavriil să
fugă cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus Hristos din fața mâniei
lui Irod.
În
această privință vă îndemn ca să luați aminte, că s-au
înmulțit la noi și în lume tot felul de secte și de "profeți
mincinoși" care se declară că sunt "trimișii" lui
Dumnezeu și învață lucruri străine de credința și trăirea
noastră ortodoxă. Vă rugăm să nu-i ascultați, că sunt de la
cel rău. Sânt unii care cred în vise și așa zise "vedenii"
sau "descoperiri" și învață pe credincioși practici
străine de Biserica și cultul ortodox. Feriți-vă de toți aceștia
și ascultați numai de Biserică, de sfinții ei, de preoți și
slujitori. Când aveți vreo nedumerire, alergați la preoți și la
sfintele mănăstiri și întrebați ce trebuie să faceți și cum
să credeți ca să vă mântuiți.
Acum
la sfârșit de an, să ne rugăm Bunului și Atotmilostivului nostru
Mântuitor, Cel născut din Fecioara Maria pentru mântuirea noastră,
să ne ierte păcatele făcute în anul trecut și să ne
binecuvânteze începutul și curgerea anului viitor, să-l trecem cu
pocăință și folos după voia lui Dumnezeu.
Să-L
rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să întărească dreapta
credință și Biserica cea dreptmăritoare în lume, să ne dea
păstori și părinți duhovnicești buni, iar peste oameni să-și
reverse din belșug, bucuria și lumina Duhului Sfânt. Amin.
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu