In locul tau

marți, 16 februarie 2010

| | | 1 comments
Un frate, luptat fiind de multe ispite, s-a dus la duhovnicul său şi s-a plâns: "Părinte, rugaţi-vă pentru mine, fiindcă ispitele mă doboară!". Părintele, care a înţeles despre ce este vorba, l-a privit cu bunătate şi i-a zis: "Fiule,

Pot să mă rog pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să postesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă sacrific pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să îndur pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă ostenesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să plâng pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să priveghez pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să dăruiesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să suspin pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să caut pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să fiu treaz pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mor pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să rabd pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă străduiesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să plătesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă jertfesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să-mi schimb viaţa pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să construiesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să lupt pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă informez pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să cer iertare pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mulţumesc pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să sufăr pentru tine, dar nu în locul tău;

Pot să mă umilesc pentru tine, dar nu în locul tău.

Şi multe pot să fac pentru tine, dar nu în locul tău. Fă tot ce poţi pentru tine, fiule, şi te voi ajuta şi eu!

sursa

Asfintit la bordul unui vapor

vineri, 12 februarie 2010

| | | 0 comments

       Globul soarelui a carui stralucire nu putea fi privita de ochii nostri era gata sa se scufunde in valurile scanteietoare, revarsand lumina fara margini.Miscarile navei faceau ca orizontul sa se schimbe in permanenta,totul se colorase in lumina.Norii rataceau in dezordine de la rasarit iar luna incepea sa se arate.
La nord un curcubeu se ridica din mare ca o coloana de cristal sprijinind bolta cerului.

    Ar fi fost vrednic de plans acela care n-ar fi recunoscut in aceasta priveliste frumusetea Lui Dumnezeu.
Lacrimile curgeau fara voia mea atunci cand tovarasii cu palariile de catran venira sa intoneze cu vocea ragusita rugaciunea catre Sfanta Fecioara, ocrotitoarea marinarilor.
  Cat de miscatoare era rugaciunea acestor marinari care pe o podina slaba, in mijlocul oceanului priveau un soare adancindu-se in valuri!Aceasta rugaciune in fata Celui ce trimite furtunile si linistea.; aceasta constiinta a micimii noastre la vederea infinitului; cantece intinzandu-se departe pe valuri; minunea vasului nostru printre alte minuni.Dumnezeu aplecat asupra prapastiei, cu o mana tinand  soarele la portile apusului, cu cealalta inaltand luna la orizontul opus si ascultand vocea creaturii sale.

Iata ceva ce nimeni nu va sti sa picteze si toata inima omului de abia poate sa simta.

Rugaciune la revarsatul zorilor

joi, 11 februarie 2010

| | | 2 comments


Doamne Cel Vesnic si Facatorule a toate,
Care in bunatatea Ta cea nepatrunsa m-ai chemat in aceasta viata,
Care ai revarsat peste mine harul Botezului si pecetea Duhului Sfant,
Care ai sadit in mine dorinta de a Te cauta pe Tine, singurul adevaratul Dumnezeu, asculta rugaciunea mea.
N-am viata, nici lumina, nici bucurie, nici intelepciune, nici tarie fara numai in Tine, Dumnezeule.
Din pricina faradelegilor mele nu indraznesc sa-mi ridic ochii mei spre Tine.
Dar Tu ai spus ucenicilor Tai:
"Tot ce veti cere in rugaciune cu credinta, veti primi" si "Orice veti cere in numele Meu, voi face voua".
De aceea, indraznind sa Te chem:
Pazeste-ma de orice prihana a trupului si a duhului.
Invata-ma sa ma rog cum se cuvine.
Binecuvinteaza aceasta zi pe care ai dat-o slugii tale nevrednice.Cu puterea binecuvantarii Tale fa-ma in stare sa graiesc si sa lucrez toata vremea spre slava Ta, cu duh curat, cu smerenie, rabdare, dragoste, blandete, pace, curaj si intelepciune, dandu-mi de-a pururea seama de prezenta Ta.
Doamne Dumnezeule, in necuprinsa Ta bunatate, arata-mi calea voii Tale, si da-mi sa umblu in fata Ta fara pacat.
Tu Doamne, Tu stii cele de care am nevoie.
Cunosti orbirea si nestiinta mea, cunosti neputinta si stricaciunea sufletului meu, dar nici durerea si intristarea mea nu- Ti sunt ascunse Tie.
De aceea, Te rog, asculta rugaciunea mea si prin Duhul Tau Cel Sfant invata-ma calea pe care sa merg; iar atunci cand vointa mea ticaloasa ma va conduce pe alte carari nu ma cruta, Doamne, ci sileste-ma sa ma intorc la Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fa-ma sa ma tin cu tarie de ceea ce este bine.
Pazeste-ma de tot cuvantul sau fapta care strica sufletul.; de orice porniri care nu gasesc buna-placere inaintea Ta si-l ranesc pe semenul meu.
Invata-ma ce trebuie sa spun si cum trebuie sa vorbesc.
Daca e voia Ta sa nu raspund, fa-ma sa tac in duh de pace, sa nu intristez, nici sa-i ranesc pe semenii mei.
Aseaza-ma in calea poruncilor Tale si pana la ultima mea suflare sa nu ma lasi sa ratacesc departe de lumina indreptarilor Tale, ca poruncile Tale sa fie singura lege a fiintei mele pe acest pamant in veci.
Doamne, rogu-Te, ai mila de mine.
Pazeste-ma in intristarea si nenorocirea mea si nu ascunde calea mantuirii de la mine.
In nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe si mari.
Dar imi aduc pururea aminte de rautatea mea, de ticalosia si josnicia mea.
Miluieste-ma!
Nu ma departa de la Fata Ta din pricina nevredniciei mele.
Ci sporeste in mine constiinta acestei nevrednicii si da-mi mie, celui mai rau dintre oameni, sa Te iubesc pe Tine asa cum ai poruncit: din toata inima mea si din tot sufletul meu si din tot cugetul meu si cu toata taria mea: din toata fiinta mea.


Da Doamne, prin Duhul Tau Cel Sfant, invata-ma dreapta judecata si cunostinta.
Da-mi sa cunosc adevarul Tau Cel Sfant, inainte de a intra in mormant.
Tine-ma in viata in aceasta lume ca sa-Ti pot aduce pocainta dupa vrednicie.
Nu ma lua la jumatatea zilelor mele, nici cand mintea mea e oarba inca.
Cand iti va bineplacea sa pui capat vietii mele, da-mi de veste dinainte ca sa-mi pot pregati sufletul sa vina inaintea Ta.
Fii cu mine, Doamne, in acel ceas infricosator si da-mi bucuria mantuirii Tale.
Curateste-ma de toate gandurile tainice, de toata rautatea ascunsa in mine; si da-mi raspuns la scaunul Tau de judecata.


Doamne, in mare mila Ta
si necuprinsa Ta dragoste pe oameni,
asculta rugaciunea mea!


Arhimandritul Sofronie

Constructorul de poduri

joi, 4 februarie 2010

| | | 0 comments

Doi fraţi care trăiau în gospodării alăturate, au avut un conflict. A început cu o mică neînţelegere şi a luat amploare până când s-a produs dezbinarea între cei doi. Totul a culminat cu un schimb de cuvinte dure, urmate de săptămâni de linişte...


Într-o dimineaţă, cineva a bătut la uşa fratelui mai mare. Când a deschis uşa, a văzut un bărbat cu unelte de tâmplărie.

"Caut de lucru pentru câteva zile, a zis străinul. Poate aveţi nevoie de mici reparaţii aici, în gospodărie, eu v-aş putea ajuta". "Da, a zis fratele mai mare. Am ceva de lucru pentru dumneata. Vezi acolo, pe partea cealaltă a râului, locuieşte vecinul meu. Mă rog, de fapt este fratele meu mai mic. Vreau să construiesc un gard de doi metri înălţime, nu vreau să-l mai văd. Eu plec la câmp, la treburile mele, dar aş vrea ca până mă întorc diseară, dacă se poate, să fie gata".

Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vede, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată. Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care unea cele două gospodării peste râu.

Tocmai în acel moment, vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vede, şi-a îmbrăţişat fratele mai mare, şi i-a spus: "Eşti un om deosebit, să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!" Şi s-au iertat.

Tâmplarul, văzându-şi treaba terminată, începu să-şi adune uneltele, ca să plece întru ale sale. "Aşteaptă, stai, i-a zis fratele cel mare. Mai stai câteva zile. Am mult de lucru pentru dumneata". "Mi-ar plăcea să mai rămân, a spus tâmplarul, dar mai am multe poduri de construit…"



Ce "meserie" frumoasă, să construieşti "poduri"! Iar dacă nu ne pricepem să construim "poduri", măcar să nu le stricăm pe celelalte construite cu migală de ALŢII...

sursa