Revista Cosmopolitan: „100% demodat” să aştepţi a doua întâlnire ca să faci sex

Domniţelor, nu v-aţi plictisit să mai fiţi atât de demodate în relaţiile personale? Cosmo vă sfătuieşte: combinaţi-vă de la prima întâlnire!

O ediţie recentă a revistei americane pentru femei Cosmopolitan se dezlănţuie de la bun început în articolul Sex on the First Date (Sex la prima întâlnire), zdrobind regulile care spun că ar trebui să amâni sexul „până vă cunoaşteţi mai bine“. „Pe lângă interdicţia de a mai purta pantofi albi începând din septembrie (pe buuune?) şi regula că ar trebui să-l aştepţi pe el să-ţi dea întâlnire (gata şi cu asta!), poţi scoate de pe lista de reguli 100% demodate şi pe cea care spune să nu faci sex la prima întâlnire.”

Cosmopolitan, care se autocaracaterizează drept „stilistul a milioane de femei haioase şi curajoase care vor să exceleze în toate domeniile vieţii lor”, a abordat subiectul într-o ediţie recentă, după ce a lansat un sondaj în care a întrebat 1.000 de persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani ce reacţie au la cuplările de la prima întâlnire. Rezultatele au fost trimise unui număr de trei milioane de abonaţi, conform Biroului American de Audit al Tirajelor.

Cosmo i-a cerut o opinie expertă lui Jeff Wilser, coautorul newyorkez al cărţii It's Okay to Sleep with Him on the First Date: And Every Other Rule of Dating, Debunked (E-n regulă să te culci cu el de la prima întâlnire: Şi alte mituri deconspirate despre întâlnirile amoroase). Sondajul realizat de revistă a ajuns la concluzia că, dacă te culci cu un tip de la prima întâlnire, aceasta nu va compromite perspectiva unei relaţii de durată cu el. Cu alte cuvinte, explică Wilser, „dacă există chimie, n-ai ce face, iar din punctul lui de vedere nu are nicio importanţă dacă te cuplezi de la prima întâlnire sau de la a şaptea”.

În numele anului 2013, declarat cel mai puţin sexist din istorie, Cosmo zdrobeşte „regulile prea rigide ale întâlnirilor amoroase” şi „expresiile demodate” care ne îndeamnă „să amânăm relaţia sexuală”, declarându-le „prăfuite şi nocive”, căci poluează relaţia cu „o anxietate inutilă şi o ruşine legată de un act normal şi natural”.

Şi dr. Justin Lehmiller, socio-psiholog la Harvard, citat de revistă, explică: „E important să stabilim compatibilitatea sexuală de la bun început, iar a face sex ar putea fi mişcarea corectă”.

Cosmo admite că „a da jos textila în faţa unuia pe care l-ai cunoscut cu vreo două ore înainte” nu-i tocmai o mişcare naturală pentru oricine. Wilser oferă şi câteva motive legitime pentru a aştepta înainte să faci sex cu tipul: dacă are răspunsuri monosilabice, zice că doar o viaţă are omul sau vorbeşte cu nemiluita despre Cincizeci de umbre ale lui Grey, romanul cu accente erotice sado-masochiste scris de E.L. James. Această nouă modă girată de experţii în relaţii amoroase nu e valabilă şi pentru virgini, persoane cu puternice convingeri morale şi religioase, precum şi pentru cele care au boli cu transmitere sexuală.

Wilser dă câteva exemple de relaţii formate după ce cuplurile au făcut sex de la prima întâlnire şi le sfătuieşte pe femei să se concentreze pe ele însele: „Nu aştepta doar pentru că ai tu impresia că-şi va pierde respectul sau interesul. Aşteaptă numai dacă asta te aranjează pe tine. Nu are nimic de a face cu el”.

Dacă un tip nu te mai sună după aceea, „poate că e prea mofturos, sau nu a simţit scânteia, poate are oroare de angajamente sau e pur şi simplu un nemernic care încearcă să se joace cu tine”, spune Wilser. Dacă însă e vorba strict de sex, „pe bărbaţi de obicei nu-i deranjează să le cazi în braţe de la prima întâlnire”.

Numai sfaturi bune şi raţionamente impecabile, nu?

Sursă: Ştiri pentru viaţă 

Traducere: Ştefana Totorcea

 

Copiii din Scoția sunt numiți „naziști’’ pentru că se opun „căsătoriilor" gay, afirmă purtătorul de cuvânt al episcopilor

Deşi acest articol a fost scris cu un an în urmă, între timp „căsătoriile” homosexuale fiind legalizate în Marea Britanie, el este în continuare de actualitate, demonstrând, o dată în plus, că semnalele de alarmă legate de instaurarea noii dictaturi a homosexualităţii nu sunt doar simple speculaţii ale unor persoane habotnice. În Occident, mişcarea homosexuală practică de decenii un lobby mediatic, politic şi legislativ pentru impunerea publică a homosexualităţii ca firească. Unul dintre instrumentele folosite este incriminarea celor care consideră nefirească homosexualitatea şi „căsătoriile” homosexuale. Nu este de mirare că această atitudine se propagă chiar şi printre copii, din moment ce unul din scopurile mişcării homosexuale este reeducarea copiilor în spiritul aşa zisei „libertăţi sexuale”.

 

Bruxelles, 9 octombrie 2012, (LifeSiteNews.com) – John Deighan,  reprezentantul oficial în Parlament al Adunării Episcopilor din Scoția, a relatat, în cadrul unei conferințe desfășurate la Bruxelles, că până și copiii sunt etichetați drept „habotnici’’și „naziști’’ pentru că au îndrăznit să se opună fățiș căsătoriilor între persoanele de același sex.

John Deighan

„Cunosc, de exemplu, copii din Scoția, inclusiv fiul meu de 12 ani, cărora li s-a spus că sunt „naziști’’ și „bigoți’’ doar pentru că nu au fost de acord cu idea căsătoriilor între persoane de același sex’’, a afirmat Deighan.

Deighan a vorbit unor grupări parlamentare europene, în cadrul unui seminar desfășurat la Bruxelles, despre presiunea crescândă împotriva creștinilor din Europa ce se opun agendei „progresiste’’care ne presează spre acceptarea homosexualității şi redefinirea familiei.

Deighan a afirmat că susținători ai homosexualilor ca Stonewell și Equality Network au creat „intense nivele de ostilitate’’ împotriva oricui se opune agendei lor. „Din ce în ce mai mulți oameni sunt supuși manipulării de către ceea ce eu numesc propaganda egalității’’, a spus el.

„Aceasta este o încercare sfidătoare de a manipula ideile si părerile oamenilor, copiii de școală fiind incluși, încât aceștia să devină mai intoleranți față de mesajul catolic’’, a spus Deighan. El a mai adăugat ce este „foarte dificil’’ să convingi politicienii din Scoția să vorbescă deschis despre aceste evenimente.

’’Le este teamă ca nu cumva, făcând aceasta, să își pună în primejdie carierele’’, spune el.

În urma seminarului desfășurat pe parcursul a jumătate de zi, la care au participat reprezentanți ai grupărilor parlamentare și membri ai Parlamentului European, s-a ajuns la concluzia că creștinii „sunt din ce în ce mai ținuți la distanță, mai marginalizați, acest fapt datorându-se în parte ostilității sociale și restricțiilor guvernului’’. „Un efort semnificativ’’ este necesar pentru a combate această atmosferă ce pare a capăta amploare, în special pentru a riposta față de lipsa reportajelor presei, spun participanții.

Al doilea seminar, din octombrie, a fost  găzduit de către Comisia Conferințelor Episcopale pentru Comunitățile Europene, în cooperare cu Organizația Conservatorilor și Reformiștilor Europeni și Organizația Partidului Poporului European și s-a desfășurat la Parlamentul European, în Bruxelles.

Martin Kugler, reprezentant al ONG-ului austriac Observatorul pentru Intoleranță și Discriminare împotriva creștinilor în Europa face referire la rezultatul unui sondaj de opinie recent, în urma căruia 74% dintre cei intervievați cred că creștinii se confruntă cu „discriminarea negativă’’ comparativ cu oameni ce aparțin altor culte religioase. 60% spun că această discriminare este în creștere.

Kugler spunea: „Chiar și criticile prietenoase aduse homosexualității au condus la o anchetă judiciară’’.

Criticile lui John Deighan îndreptate împotriva lipsei de interes a politicienilor cu privire la prejudecățile anti-creștine, au fost ilustrate în comentarii făcute de către viceprim-ministrul, deputatul Nick Clegg, lider al Partidului Liberal Democrat, luna trecută, când acesta scria în ciorna unui discurs, că oamenii care se opun „căsătoriilor’’ gay sunt „bigoți’’. Biroul său a retras repede discursul-ciornă și a publicat o variantă rectificată, dar nu înainte ca Clegg să fie condamnat de către analiștii conservatori care spun că discursul era pur și simplu o reflectare a părerii elitei claselor conducătoare de la putere.

În iulie, au fost divulgate o serie de e-mailuri între oficialii Ministerului de Interne și Departamentul pentru Educație, ce arătau că școlile, inclusiv cele religioase, vor fi solicitate să îi învețe pe copii să privească drept un lucru normal legalizarea „căsătoriilor’’ homosexuale. Parlamentarul David Burrowes, care se opune planului guvernului, a scris că „profesorii trebuie sa fie capabili să acționeze din conștiință, potrivit valorilor proprii despre căsătorie, dar că aceștia pot fi, la fel de bine, constrânși de către aceste propuneri’’.

„În aceași măsură în care sunt sceptic că Guvernul va putea să excepteze bisericile de la oficierea căsătoriilor între persoane de același sex, sunt de asemenea sceptic că va fi posibil să se conceapă scutiri pentru profesori.’’

El a adăugat: ’’Este Guvernul cu adevărat hotărât să impună profesorilor din școlile primare să acționeze împotriva principiilor bisericilor pe care aceștia le urmează?’’

În ciuda entuziasmului arătat de către o parte din politicieni față de scopurile mișcării homosexuale, rezultate recente ale Biroului pentru Statistici Naționale din Marea Britanie, arată ca homosexualii reprezintă o minoritate chiar mai puțin numeroasă decât s-a afirmat.

Biroul pentru Statistici Naționale a arătat că doar 1,1% dintre britanici s-au auto-identificat drept homosexuali, și doar 0,4% au spus că sunt bisexuali. Aceste cifre au fost obținute în urma unui sondaj efectuat anul acesta pe un eșantion de 765.000 de oameni din toată țara, cifre ce contrastează puternic cu cele 6 procente prezentate anterior de către guvern. S-au mai găsit, de asemenea mici diferențe regionale în cifrele prezentate în urma rezultatelor, cu 2,4%  din numărul de adulți din Londra care se auto-identifică drept gay, lesbiene sau bisexuali.

Primul Ministru al Marii Britanii, David Cameron, a fost înștiințat că există o opoziție în creștere față de planul  partidului său de a redefini căsătoria. În urma unui sondaj s-a arătat că peste 70% dintre președinții circumscripţiilor Partidului Conservator din întreaga țară consideră că această idee constituie o amenințare pentru șansele de reușită ale partidului în viitoarea campanie electorală.

Traducere: Ana-Laura Mihăilă

Sursă: LifeSiteNews

Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

George Damian
Hotnews anunţă cu mândrie bezbojnică: „Încrederea în Biserica Ortodoxă Română este la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani”. Şi continuă să expună părerile lui Mirel Palada aka turambarr.blogspot.com despre evoluţia acestui fenomen. Nu pot să nu observ o mândrie ascunsă şi o mică bucurie răutăcioasă în modul în care Mirel Palada îşi articulează raţionamentul, se vede că ştirea îi provoacă plăcere. Până la urmă este vorba de încununarea unor eforturi, a unei campanii mincinoase în plină desfăşurare.

Puţină deontologie ştiinţifică

Când apare o bucurie de genul celei afişate de Mirel Palada nu pot să nu pun sub semnul întrebării probitatea profesională şi ştiinţifică. Sociologul nostru se grăbeşte să pareze un eventual reproş şi ne spune că întrebarea din sondajul lui nu se referă explicit la Biserica Ortodoxă Română, întrebarea e formulată referitor la biserică în general, însă intepretarea lui este ceva de genul: 89% sunt ortodocşi, deci răspunsurile cu scăderea încrederii se referă la Biserica Ortodoxă Română! Fruuumos! Mă întreb ce părere au alţi sociologi de metodologia asta inovatoare. De unde ştie Mirel Palada la ce s-au gândit numeroşii respondenţi când au răspuns la întrebare?!?!? Cu o astfel de putere de pătrundere în minţile oamenilor eu cred că nici nu ar mai avea nevoie să cheltuiască bani pe sondaje, ne spune el direct cum stă treaba. (Şmecheria asta „noi am cercetat în general, dar dacă 89% sunt ortodocşi atunci sigur este vorba de Biserica Ortodoxă Română” o găsim şi la Remus Cernea, dar ajungem şi acolo). Pe scurt: nu se face aşa ceva, să pui în sondaj o întrebare şi să scoţi ştirea bombă dintr-o interpretare din burtă, e pură bătaie de joc.

Alta: nu pot să nu fac legătura între ce spune Mirel Palada referitor la erodarea încrederii în Biserică pe măsura schimbării generaţionale şi un studiu al Fundaţiei Soros din 2011 care ajungea la aceleaşi concluzii, respectiv vedea erodarea încrederii în Biserică drept un fenomen cu desfăşurare în timp. Şi ne mai spune ceva Mirel Palada: scăderea încrederii în Biserică s-a produs în urma campaniei de presă care s-a referit la banii Bisericii Ortodoxe Române. O campanie ridicată pe minciuni şi dezinformări.

Minciuni în serie şi gornişti de presă

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte” băieţi, multe cifre!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului etc. Momentul şi metoda au fost alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim.

Apoi vin gorniştii de presă, printre care s-au strecurat destui bezbojnici gata să ia parte la această mizerie. Nu pot să uit mesajul Ramonei Ursu pe când era redactor şef adjunct la Adevărul de seară, mesaj făcut public de Victor Ciutacu:

"Vă propun să facem toţi, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri în care au fost implicaţi preoţi. Ideal este să fie scandaluri sexuale, dar putem băga şi altfel de lucruri: bătăi între popi, înjurături, tâlhării, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, înregistrări audio…ce aveţi voi… şi vă linkuiţi toţi la materialele făcute de ADS Bucureşti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie - popa Irineu."

Laser, frate! Hai să-i băgăm în hazna pe burtoşii şi bărboşii de popi! Dar să facem un scurt inventar al dezinformărilor propagate împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani.

În 20 de ani s-au construit mai multe biserici decât şcoli şi spitale

Aici îmi permit un mic comentariu. Într-adevăr, s-au construit foarte multe biserici după anul 1990. Dar să ne uităm puţin la istorie: în 1948, la instalarea regimului comunist în România trăiau 15 milioane de români, în 1990 erau 23 milioane de români. În perioada regimului comunist nu au fost construite biserici, dimpotrivă, au fost demolate foarte multe. Eu am crescut întro localitate fără biserică şi am mai cunoscut multe alte localităţi în care nu au existat biserici înainte de 1990. Cei aproape 8 milioane de români apăruţi în perioada comunistă aveau şi ei nevoie de biserici, de aici a apărut şi frenezia edilitară. Ca să nu mai vorbesc de giganticele cartiere muncitoreşti din toate oraşele care au fost ridicate fără biserici şi care au fost creştinate în ultimii 20 de ani.

Aceasta ar fi explicaţia, dar să vedem dezinformările bezbojnice. Oricare dintre Martorii lui Remus Cernea poate să bolborosească indignat, printre dinţi şi cu ochii daţi peste cap: în România sunt 18.300 de biserici, 4.700 şcoli generale şi 425 spitale! (cu corolarul subînţeles „dacă ortodocşii sunt majoritari, atunci bisericile sunt ortodoxe”)

Stai aşa, că nu-i aşa! Conform unei numărători din 2009 ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Dă mai bine „18.300 de biserici”, nu ne încurcăm cu detalii de genul sunt doar 10.580 biserici parohiale ortodoxe (restul până la 14.574 sunt capele, mănăstiri, biserici filiale etc.)

Dar să ne uităm puţin şi la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. Deci nu există o biserică în fiecare localitate, mai avem de construit.

În 2011 Remus Cernea striga tare şi cu forţă că în 20 de ani în România s-au construit 4.000 de biserici, una la două zile. Am demontat aici această dezinformare: afirmaţiile lui Cernea se bazau pe un studiu făcut după ureche, în anul 2005, remestecat în 2010 şi pus pe tapet drept marfă de calitate de toţi rătăciţii de pe internetul românesc. Nu vă mai spun că cercetarea lui Cernea vorbeşte de toată suprafaţa României, dar de fapt a fost făcută în 5 municipii, şi în acelea incomplet. Deci avem un studiu mincinos, vechi – dar scos permanent de la naftalină.

Adevăratele probleme ale şcolilor şi spitalelor, fără legătură cu Biserica

Şcolile şi spitalele sunt instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sunt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare o mârşăvie să legi aceste probleme de Biserică, însă în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează.

Bugetele pentru Ministerul Sănătăţii au fost în jurul a un miliard de euro în ultimii ani (pentru 2013 au primit 2 miliarde euro aici), bugetele Casei Naţionale de Asigurări de sănătate au crescut continuu din 1999 încoace, ajungând la 4 miliarde de euro anual în ultima perioadă (aici). Părerea mea este că borcanul de miere este prea mare şi paznicii sunt mânjiţi din cap până-n picioare – dar Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!

La fel şi cu educaţia: Ministerul Educaţiei a primit în ultimii ani între 3 şi 4 miliarde de euro anual, cum i-au administrat nu ţine de Biserica Ortodoxă Română. Iar despre închiderea şcolilor nu pot să spun decât atât: înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. Este un fenomen absolut normal închiderea şcolilor, fenomen de care sunt responsabili toţi miniştrii Educaţiei (aici), mai ales după ce masiva „generaţie a decreţeilor” a început să părăsească şcolile şi au fost înlocuiţi de copii scăpaţi de valul avorturilor de după 1990.

Catedrala Mântuirii Neamului va costa 600 milioane euro de la buget

Sursa minciunii este tot Remus Cernea. A zăpăcit cifrele astea de mi-a venit şi mie ameţeală. La un moment dat zicea de un miliard de euro, apoi 400 de milioane de euro, până la urmă s-a fixat la 600 milioane euro. Calculele şi cifrele nu au nici o legătură cu realitatea (am demonstrat asta aici şi aici). În plus s-a pus în mişcare şi o morişcă internaţională a dezinformării, cifrele au fost fluturate prin presa internaţională în 2011 de nu a mai înţeles nimeni de unde a pornit informaţia. De la buget au plecat pentru Catedrala Mântuirii Neamului câteva milioane de euro, nici vorbă de sutele de milioane şi miliardele vehiculate prin presă (detalii aici, chiar dacă articolul este tendenţios).

Biserica Ortodoxă Română pune monopol pe cimitire

Asta este cea mai frumoasă. Chestiunea stă aşa: mai mulţi investitori au început să îşi facă cimitire private, Biserica Ortodoxă Română i-a oprit pe preoţii săi să slujească la înmormântările din aceste cimitire. Şi aşa au apărut zbieretele: Biserica Ortodoxă Română vrea monopol pe cimitire! Biserica n-are nici o treabă cu cimitirele private, dacă legea le permite investitorii n-au decât să le facă şi să se bucure de ele. Problema este alta: dacă preoţii ortodocşi nu vor sluji la înmormântările din cimitirele private, atunci acestea cam rămân fără clienţi. Aici e buba şi zbieretele vin de la investitori. Băieţii se şi vedeau cu conturile umflate, doar că s-au văzut daţi peste cap şi au început să strige. Până la urmă este dreptul Bisericii să le spună preoţilor unde şi cum să slujească, însă gorniştii de presă din campania bezbojnicilor au prins urma şi au umflat gogoaşa. Nu mai contează că Biserica nu are nici o treabă cu monopolul pe cimitire, important este să fie scandal.

Apoi a mai picat şi pleaşca incinerării lui Sergiu Nicolaescu. La fel, Biserica are dreptul să le spună preoţilor unde şi cum să slujească – doar că şi acest caz a fost instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, la mijloc fiind şi o confuzie pe care am explicat-o aici.

Cea mai recentă (nu ultima!) dezinformare: 540 milioane euro pentru BOR, de la buget carevasăzică

Cea mai recentă lovitură a încasat-o Biserica Ortodoxă Română de la Moise Guran, care a plasat pe circuit naţional o altă minciună cu sursa Remus Cernea. Bezbojnicii au emis un comunicat prin care spuneau că Biserica va primi 540 milioane euro de la buget în 2013, o cifră fără nici o legătură cu realitatea. Am demontat aici acest caz, care trebuie băgat în manualul dezinformatorului de presă.

Bani de la buget pentru Biserică?

Până la urmă este vorba de o dezbatere care ar trebui purtată, doar că nu pe baza unor minciuni. Criticii mei de la comentarii, după ce le demonstrez că dezbaterea se poartă cu cifre mincinoase, îmi spun cu furie „nu contează dacă e vorba de 500 de milioane sau 10 milioane, eu nu vreau să se dea nici un ban de la buget pentru Biserică”. Acesta este unul din efectele campaniei de dezinformare, care întunecă orice urmă de raţiune. Bani de la buget se dau pentru toate bisericile din Europa (vezi aici unul din puţinele articole oneste asupra acestui subiect ).

Campania de presă aflată în plină desfăşurare nu este în realitate îndreptată spre declanşarea unei dezbateri – modul în care este purtată discuţia seamănă mai mult cu o execuţie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi avea pretenţia să construieşti o dezbatere raţională peste un morman de minciuni.

Discriminare?

Şi aici mai apare o problemă: corolarul utilizat de Mirel Palada şi Remus Cernea „ortodocşii sunt majoritari, deci noi ne luăm de ortodocşi”. Remus Cernea scria în 2005: „În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.” I-auzi Franţ! Ceva nu este în regulă în amestecul acesta nediferenţiat: când ne convine amestecăm toate cultele la grămadă (vezi mai sus cazul cu numărul bisericilor), dar de fapt noi avem ce-avem cu ortodocşii. Asta nu e bine deloc! Ori eşti bezbojnic adevărat şi te iei de toate cultele (au! aici cam frige…) ori încetezi să mai vorbeşti de principii generale şi generoase, gen libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare. Plus că mie îmi miroase a discriminare gravă să duci o campanie de presă atât de dură şi pe termen lung împotriva unei singure confesiuni. Poate ar fi cazul de o petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (sau mai bine nu, dacă îmi amintesc cine sunt şi ce au făcut oamenii de acolo în ultima perioadă, există riscul să se folosească şi ei de corolarul Cernea&Palada “ortodocşii sunt mulţi, deci sunt vinovaţi”).

Şi totuşi, cine plăteşte?

Am împlinit 11 ani de presă în România. Nu am nici un fel de dovezi, însă din experienţă vă spun că o campanie de anvergura celei desfăşurate împotriva Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă un fenomen spontan. Modul de compunere a mesajelor, direcţionarea lor, alegerea releelor de transmitere, coordonările temporale, sursele mesajelor – toate acestea mă fac să cred că este vorba de o campanie coordonată, cel puţin parţial. Insistenţa apariţiilor în presă, cercetările sociologice pseudo-ştiinţifice paralele sunt chestiuni care mă fac să mă gândesc că există o sursă de finanţare, cineva plăteşte pentru tot circul ăsta. Sigur, există şi mulţi „idioţi utili” cum le spunea Lenin, însă nodul de origine al campaniei pare să fie unul coordonat.

De ce?

Haideţi să ne uităm pe două hărţi făcute în baza Eurobarometrului din anul 2005. Prima hartă indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară. În Uniunea Europeană, România este pe primul loc ca număr de credincioşi. Doar că băieţii care fac aceste hărţi nu sunt tâmpiţi, transmit şi un mesaj dincolo de mesaj. De ce au ales culoarea neagră (sau apropiată de negru) pentru ţările cu mulţi credincioşi?

Şi acum harta cu procentul ateilor, în baza aceluiaşi Eurobarometru. Din nou, meta-mesajul: galbenul este o culoare iritantă, nu veţi vedea nicăieri în lume vreun poliţist îmbrăcat în galben, pentru uniformele poliţiştilor sunt alese culori neutre, albastru sau verde. Ateismul stă bine în Franţa, semnalul de alarmă este pentru România, Grecia, Polonia şi Irlanda.

Mie îmi este clar de ce. Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Am întâlnit credincioşi care au început să-mi reproducă raţionamentele propagate cu atâta insistenţă în campania bezbojnicilor, lumea virtuală a început să aibă efecte în lumea reală.

Sursă: george-damian.ro

Cea mai mare organizatie studențească pentru viață din SUA a lansat în universitățile americane campania “În primul rând votez pentru viaţă”

În Statele Unite subiectul protecției vieții copiilor nenăscuți este unul care contează pentru alegători și politicieni, deopotrivă. Studenţii celei mai mari organizaţii de tineret din America, Students for Life of America (SFLA), au anunţat pe 13 septembrie 2012 (LifeSiteNews.com), că vor încerca în această toamnă, prin intermediul campaniei "În primul rând votez pentru viaţă", să educe 300.000 de alegători şi să recruteze 1.200 de tineri voluntari care îndemne oamenii să voteze (Get-Out-The-Vote (GOTV)).

Iniţiativa solicită fiecărui american, în special tinerilor, să semneze un angajament conform căruia poziţia unui candidat faţă de problema vieții va fi cel mai important aspect pe care îl va evalua atunci când votează, începând de la cel mai mic nivel, şi anume Comisia şcolară, până la preşedintele Statelor Unite ale Americii.

"În cazul în care un candidat nu respectă dreptul fundamental la viaţă, credem că nu poate rezolva o altă problemă, economică sau socială, cu onoare şi demnitate", a spus Kristan Hawkins, preşedinta Students for Life of America. ”Dorim să educăm votanții, să recrutăm voluntari și să stimulăm oamenii să voteze pe acei candidați care respectă viața umană în toate stadiile ei”.

SFLA va lansa pe 17 septembrie campania universitară "În primul rând votez pentru viaţă", care va include universităţi din Michigan, Ohio, Indiana şi Pennsylvania. Fosta asistentă medicală, Jill Stanek, activist pentru viaţă şi blogger va începe acest tur.

Campania a fost iniţiată în urma rezultatelor unui sondaj naţional al SFLA din iunie, efectuat pe un eşantion de 805 persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani, care a arătat că studenţii vor vota în număr mare iar părerile lor în ceea ce priveşte problema avortului legal sunt împărţite. Students for Life of America vor folosi filialele locale ale organizației lor pentru a recruta peste 1.200 de tineri voluntari GOTV în luna octombrie a acestui an care vor vorbi față către față sau la telefon cu 300.000 de familii, înainte de ziua alegerilor.

Traducere după LifeSiteNews

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Dacă doriţi să traduceţi articole care apără viaţa copiilor nenăscuţi, scrieţi un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com.