Biserici din Chişinăul de altădată

de Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina

Poate că ar fi foarte multe de spus despre lăcaşurile de cult ortodoxe care mai dăinuie în Chişinău, dar oricine ar încerca să afle ceva pe această temă ar fi tentat să cerceteze mai ales despre bisericile care existau înainte de anexarea Basarabiei de către statul ţarist în anul 1812. Iar cel interesat ar fi surprins să vadă că acele biserici care mai există sunt cele mai vechi şi au fost construite încă înainte ca ţariştii să facă din Chişinău unul dintre cele mai importante oraşe din Basarabia.

Majoritatea bisericilor au fost ridicate în secolul al XVIII-lea, în jurul târgului Chişinău, care cunoştea o dezvoltare tot mai mare şi care se închega pe proprietăţile mai multor boieri moldoveni şi a unor mănăstiri de dincolo de Prut. Una dintre cele mai vechi este Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“ ridicată pe la 1739-1741 de Vasile Mazarachi, pârcălabul Chişinăului, fiind zidită în oraşul vechi, pe un promontoriu de pe malul râului Bâc (astăzi strada Mazarache 3). La refacerea din 1812, biserica a primit hramul pe care îl poartă astăzi, cel vechi fiind „Sf. Ioachim şi Ana“. Biserica are un plan triconc, cu un pronaos pătrat la vest, naos alungit şi cu abside semicirculare, clopotniţa fiind situată deasupra pronaosului. În 1838, pereţii bisericii au fost întăriţi prin adăugarea unor contraforţi, iar în 1856 s-au schimbat catapeteasma şi podelele.

O altă biserică veche este Râşcanu, a fostului sat Vistirniceni (astăzi strada Circului 6), cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“, ridicată pe la 1777 de spătarul Constantin Râşcanu din Iaşi. Are un plan format dintr-un naos circular, cu absida altarului semicirculară şi un pronaos pătrat, deasupra căruia a fost înălţată camera clopotelor cu deschideri în arc, acoperită piramidal, pe patru muchii.

Biserici ameninţate cu demolarea

Biserica „Sfântul Ilie“

La 1808, pe locul altei biserici de lemn, era ridicată Biserica „Sfântul Ilie“, în stilul celor moldoveneşti, în formă de navă, cu absidă semicirculară şi clopotniţă pe pronaos. A fost una dintre cele mai reprezentative biserici din Chişinău. În apropierea acesteia se afla Piaţa „Sf. Ilie“. După 1958, biserica a fost ameninţată cu demolarea, pentru a face loc noilor amenajări urbanistice din Chişinău. Deşi episcopul Chişinăului din acea vreme a intervenit la Patriarhia Moscovei pentru salvarea ei, conform unei hotărâri a Consiliului de Miniştri a RSS Moldoveneşti, în 1960, Biserica „Sfântul Ilie“ a fost demolată.

Pe locul unei alte biserici mai vechi aflate în ruină, în 1810 „căpitanul Terinte şi alţi iubitori de Hristos“ ridicau biserica cu hramul Bunei Vestiri (astăzi str. B. P. Haşdeu 10), într-un stil arhitectonic simplu, în formă de navă cu un altar semicircular şi clopotniţă pe pronaos, cu aspecte exterioare clasicizante.

Biserica „Schimbarea la Faţă“

De o frumuseţe aparte este Biserica „Schimbarea la Faţă“, construită între 1898-1902, pentru a servi ca paraclis al gimnaziului de băieţi, Liceul militar „Mihai Viteazul“ în perioada interbelică (astăzi str. Ştefan cel Mare 164A). Are un plan de tip cruce greacă înscrisă, cu un aspect exterior decorat în spiritul stilului ruso-bizantin, intrarea făcându-se printr-un pridvor cu coloane robuste.

În bisericile din centrul Chişinăului se oficia, pe la 1918, în limba rusă

Alături de băştinaşii moldoveni, în Chişinău exista comunitatea grecească deosebit de importantă şi prosperă. În anul 1857, fraţii Anastasie şi Mihail Ciufli, originari din Epir, negustori foarte bogaţi şi stabiliţi în Chişinău, au ridicat o frumoasă biserică în stil rusesc, cu hramul „Sf. Teodor Tiron“. Însă, în 1885, autorităţile ţariste, sub pretextul că o biserică atât de frumoasă nu poate să aparţină unei comunităţi străine, au preluat-o şi au transformat-o în biserică rusească. Astfel, comunitatea grecească din Chişinău rămânea fără biserică.

Între 1887-1891, pe cheltuiala fraţilor Ivan şi Victor Sinadino, se construia o biserică cu hramul „Sfântul Pantelimon“, într-un stil de cruce greacă, neobizantin. Aceasta a fost una dintre cele mai apreciate monumente de spiritualitate din Imperiul ţarist, atât pentru monumentalitatea ei, dar mai ales prin frumuseţea şi stilul inedit pentru spaţiul rusesc. Pe lângă biserică a funcţionat o şcoală care servea comunităţii greceşti, întreţinută de familia Ciufli. Pentru ca biserica să nu mai fie preluată de autorităţile ruseşti, aceasta fost închinată Patriarhiei Ecumenice. În anii 60, biserica a fost închisă, fiind transformată în sală de degustare a vinurilor.

În perioada reconstruirii Chişinăului după planurile autorităţilor ţariste au mai fost ridicate o serie de biserici, mai ales în centrul oraşului, în care se slujea în limba rusă, faţă de cele din zonele mărginaşe, unde spre 1918 se mai liturghisea în limba română. Cel mai important lăcaş de cult ridicat în centrul oraşului este catedrala episcopală, cu clopotniţa şi arcul de triumf, ridicată între 1834-1836, în stil clasicizant şi în spiritul rusesc din acea vreme. Totuşi, cele mai importante lăcaşuri de rugăciune rămân cele din secolul al XVIII-lea, drept mărturie a unei culturi moldoveneşti bine închegate înainte de perioada ocupaţiei ţariste.

Moscopole - faimoasa cetate a vlahilor sud-dunăreni

de Gheorghiţă Ciocioi, 23 ianuarie 2005

Pare de necrezut astăzi că Moscopole, o comună de 800 de suflete (dintre care 600 sunt aromâni iar 200 albanezi), a fost în a doua jumătate a sec. al 18-lea cea mai vestită cetate din Balcani după Istanbul.

Mărturisesc însă despre aceasta ambasadorii occidentali acreditaţi în imperiul turcesc din veacul al 18-lea, învăţaţii timpului, călătorii străini, corespondenţa comercială a negustorilor vlahi ori documentele unor procese ale acestora cu veneţienii. Moscopole avea 60-70 000 de locuitori în 1760, în timp ce Atena număra doar 10 000 de loc. (dintre care doar 3 000 erau greci). 

Aromânii trăiau în acea perioadă şi în alte aşezări mari din împrejurimile Moscopolei care ajungeau la rândul lor la zeci de mii de locuitori, precum: Gramostea, Nicea, Linca etc. Zona era compact aromânească. Aceste oraşe mari aromâneşti erau aşezate la peste 1100 m înălţime. Lacul Ohrid era un fel de mare vlahă, fiind înconjurat de nenumărate localităţi aromâne. Cetăţi înfloritoare atunci, astăzi simple comune pline de ruine şi de legende. Cântecele lor de jale răzbat până la noi, românii nord-dunăreni, ce se pare că uităm rapid istoria neamului. Mulţi dintre vecinii ori prietenii noştri poate că sunt aromâni, dar nu se mai interesează aproape nimeni de trecutul lor. Câţi nu se vor fi răspândit prin Europa de Vest ori Statele Unite?

În anul 1831, Cousinery, şeful misiunii consulare franceze la Salonic, scrie despre aromâni, într-o lucrare apărută la Paris, referitoare la o călătorie a sa în Macedonia, următoarele: "Ei sunt recunoscuţi datorită limbii lor. Vorbesc şi acum latina, şi dacă îi întrebi: <<Ce naţiune sunteţi voi?>> Îţi răspund cu mândrie: <<Suntem români>>".

Despre Moscopole se spune că avea 12 000 de case din piatră placată cu marmură, 40 de biserici, o Academie, o mare tipografie, mai multe sute de ateliere şi prăvălii. Şcolile Moscopolei erau nenumărate. Într-o perioadă şi-a avut reşedinţa aici mitropolitul de Berat care purta titlul de "al Belgradului şi al Ianinei".

Printre oamenii de seamă pe care i-a dat Moscopolea amintim pe Ioan Halchiu - doctor în filozofie şi teologie, pe Dimitrie Procopie Pamperi- secretar al lui Nicolae Mavrocordat, Dimitrie Darvari- filosof şi matematician, pe Constantin Ucuta- protopop de Poznan… iar lista ar putea continua cu multe alte nume celebre.

Bandele criminale ale paşei de Ianina vor începe însă o campanie de jafuri timp de aproape 20 de ani asupra Moscopolei. Imperiul turcesc nu privea cu ochi buni cum din teascurile tipografiei moscopolene ies atâtea cărţi creştineşti, cum negustorii aromâni ridică în cetăţile lor zeci de biserici şi nu moschei, cum casele aromânilor întrec pe cele ale înalţilor demnitari ai Porţii. Bogăţiile şi aurul vlahilor erau deasemenea o tentaţie permanentă.

Nesiguranţa aromânilor în locul lor natal şi neînţelegerile dintre locuitorii cetăţii fac ca aceasta să nu mai suporte presiunile turceşti, greceşti şi albaneze şi să dispară în cele din urmă. În 1769, după cum mărturiseşte Valeriu Papahagi în scrierile sale consacrate Moscopolei, are loc primul jaf turco-albanez asupra cetăţii. În 1788, se desfăşoară ultimul asalt asupra acestui faimos oraş. Întreaga Moscopole cade pradă flăcărilor şi va arde zile în şir. Faimoasele biblioteci ale aromânilor, de care se minunau mulţi învăţaţi şi călători străini ai timpului, sunt distruse- asemenea şi bisericile. Aromânii se îndreaptă către Ţările Române, Salonic, Viena ori Veneţia într-o pribegie parcă fără de sfârşit. Puţini mai rămân la vatră.

Bisericile Moscopolei de astăzi precum: Sfântul Ilie, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, Sfântul Ioan Botezătorul ori Sfântul Athanasie îşi aşteaptă ora redeschiderii. Au mai rămas doar 6. La biserica Sfântul Nicolae (singura care funcţionează) slujeşte un preot aromân, însă slujba se desfăşoară în limba albaneză. Mănăstirea Prodromu, de la marginea actualei comune, va fi reactivată în cursul anului 2005. Acum ea nu are nici un monah. Albania, declarată în perioada comunistă ca primul stat ateu din lume, a ieşit în democraţie cu doar 20 de preoţi ortodocşi. Numai 10 dintre aceştia mai erau în stare să slujească. Restul preoţimii albaneze a căzut pradă unui martiriu inimaginabil. Renaşterea Bisericii ortodoxe din Albania nu a adus deocamdată pentru aromânii de aici bucuria liturghiei în limba maternă. Singurul loc în care se slujeşte în dialectul aromân (dar şi în româneşte), în întreaga Albanie, este o biserică din oraşul Corcea.

Nu există aromân care să nu cunoască de la bunici ori părinţi legende despre fabuloasa Moscopole. Moscopolenii mai ajung şi astăzi la fraţii lor nord-dunăreni. Thanas Nicea este student la Facultatea de Medicină din Bucureşti. La Bitola, dincolo de lacul Ohrid- în Macedonia, s-a deschis de curând o altă biserică ortodoxă aromânească . Preotul din Bitola a studiat la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Este greu de crezut că cei aproximativ 500 000 de aromâni care au mai rămas răspândiţi prin Balcani vor reuşi să-şi menţină identitatea lor culturală după zeci de ani de deznaţionalizare. Poate că Bunul Dumnezeu, la acest început de mileniu, nu va lăsa pe aceşti fraţi ai noştri, cuminţi dar dârji, pradă asimilării. Martiriul aromânilor, precum şi rugăciunile lor fierbinţi (aproape că nu este aromân care să nu frecventeze biserica duminica ori în sărbători) vor face ca aceştia să nu dispară. De la Corcea (în Albania, în aproprierea graniţei cu Grecia) până la Moscopole, drumul durează doar câteva minute. Aceste minute pot recupera o parte din fiinţa noastră românească şi creştină.

Sursă: rostonline

Prin cele ce se văd- Marin Gherasim: "Absida"

În anii în care la noi se dărâmau biserici, pictorul Marin Gherasim a avut curajul să le reconstruiască în tablourile sale. Simbolic, prin abside, cetăţi, tronuri, scuturi, porţi.

Egipt: islamiştii au incendiat peste 20 de biserici ale creştinilor, pe care-i acuză pentru căderea regimului Frăţiei Musulmane

de Elena Dumitru, 15 august, adevărul.ro

Biserica din Beni Suef a fost arsă ieri de musulmani. (foto: „Daily News Egypt”)

Decizia armatei de a împrăştia violent taberele de susţinători ai preşedintelui demis Mohamed Morsi din Cairo a avut consecinţe asupra creştinilor din Egipt. În provincie, unde Frăţia este mult mai puternică, iar armata nu şi-a concentrat forţe, islamiştii au demarat o campanie de discriminare pe motive religioase a creştinilor, marcându-le casele cu cruci tăiate şi incendiind zeci de biserici.

De la demiterea lui Morsi, în mai multe oraşe mari sau mici din Egipt, islamiştii au demarat o campanie de terorizare a creştinilor copţi (denumirea dată creştinilor egipteni), pe care-i acuză că ar fi orchestrat căderea regimului Frăţiei Musulmane.

În momentul de faţă există informaţii despre incendierea a până la 20 de biserici doar în noaptea de miercuri spre joi, ca urmare a intervenţiei militare de la Cairo, potrivit publicaţiei „Jerusalem Post”.

Pe lângă arderea bisericilor, au fost semnalate zeci de cazuri în care musulmanii au distrus casele sau alte proprietăţi precum magazine deţinute de creştini. Deocamdată, agenţia publică de ştiri din Egipt, Mena, a confirmat trei incendii pornite de islamişti asupra unor biserici creştine.         

Potrivit AFP, una dintre biserici este din Sohag, un oraş aflat pe malul vestic al Nilului, în care trăieşte o comunitate numeroasă de creştini copţi, iar celelalte două sunt din El-Menia, unde se află un important complex monahal creştin. Toate cele trei atacuri ar fi fost săvârşite cu ajutorul cocktailurilor Molotov.

Episcopul Bisericii Ortodoxe Copte din Melbourne, Anba Suriel, a scris pe Twitter că „peste 20 de atacuri separate au avut loc în tot Egiptul asupra bisericilor şi asupra altor instituţii creştine”. Episcopul a adăugat că „aceste atacuri la adresa creştinilor sunt fără precedent în era modernă”, cerând acţiuni din partea comunităţii internaţionale

Biserica Sfânta Maria de la Fayoum a fost incendiată de musulmani. (foto: Twitter)

16 grupuri pentru drepturile omului din Egipt s-au coalizat şi au cerut miercuri autorităţilor să-i protejeze pe creştini, care reprezintă 10% din populaţia totală a Egiptului, avertizând că violenţele se vor intensifica. Totodată, organizaţiile au atras atenţia asupra „discriminării cronice” îndreptate împotriva creştinilor din Egipt.    Au existat informaţii conform cărora biserica Fecioarei Maria din Minya, o biserică ridicată în secolul IV, ar fi fost cuprinsă de flăcări, însă deocamdată nu au fost confirmate de autorităţi.    Potrivit bloggerului egiptean The Big Pharaoh, au fost arse şi bisericile Sfânta Ana din Assiut, mănăstirea Sfântul Ion şi şcoala călugăriţelor iezuite din Meniah. Totodată, au fost arse biserici şi în Arish şi Ezber el-Nakhl, potrivit aceleiaşi surse. 

La Sohag, unii musulmani s-au solidarizat cu creştinii şi i-au ajutat să-şi apere biserica de extremişti. (foto: Twitter)

De la lovitura de stat prin care a fost înlăturat de la putere preşedintele islamist Mohamed Morsi, şapte creştini egipteni au fost ucişi din motive religioase.

Într-un oraş ridicat pe vremea faraonilor, prin care au trecut Fecioara Maria, Sfântul Iosif şi Iisus în fuga de Irod, situaţia este critică: casele creştinilor sunt însemnate cu vopsea, iar aceştia se tem să mai iasă pe străzi.   

UPDATE: Al-Arabiya confirmă incendierea bisericii din Assiut. Al Jazeera confirmă incendierea unei biserici din provincia Suez.

Sursă: adevărul.ro

Biserica Ortodoxă Română sub asediu. O campanie bazată pe minciuni şi dezinformări

George Damian
Hotnews anunţă cu mândrie bezbojnică: „Încrederea în Biserica Ortodoxă Română este la cel mai scăzut nivel din ultimii 4 ani”. Şi continuă să expună părerile lui Mirel Palada aka turambarr.blogspot.com despre evoluţia acestui fenomen. Nu pot să nu observ o mândrie ascunsă şi o mică bucurie răutăcioasă în modul în care Mirel Palada îşi articulează raţionamentul, se vede că ştirea îi provoacă plăcere. Până la urmă este vorba de încununarea unor eforturi, a unei campanii mincinoase în plină desfăşurare.

Puţină deontologie ştiinţifică

Când apare o bucurie de genul celei afişate de Mirel Palada nu pot să nu pun sub semnul întrebării probitatea profesională şi ştiinţifică. Sociologul nostru se grăbeşte să pareze un eventual reproş şi ne spune că întrebarea din sondajul lui nu se referă explicit la Biserica Ortodoxă Română, întrebarea e formulată referitor la biserică în general, însă intepretarea lui este ceva de genul: 89% sunt ortodocşi, deci răspunsurile cu scăderea încrederii se referă la Biserica Ortodoxă Română! Fruuumos! Mă întreb ce părere au alţi sociologi de metodologia asta inovatoare. De unde ştie Mirel Palada la ce s-au gândit numeroşii respondenţi când au răspuns la întrebare?!?!? Cu o astfel de putere de pătrundere în minţile oamenilor eu cred că nici nu ar mai avea nevoie să cheltuiască bani pe sondaje, ne spune el direct cum stă treaba. (Şmecheria asta „noi am cercetat în general, dar dacă 89% sunt ortodocşi atunci sigur este vorba de Biserica Ortodoxă Română” o găsim şi la Remus Cernea, dar ajungem şi acolo). Pe scurt: nu se face aşa ceva, să pui în sondaj o întrebare şi să scoţi ştirea bombă dintr-o interpretare din burtă, e pură bătaie de joc.

Alta: nu pot să nu fac legătura între ce spune Mirel Palada referitor la erodarea încrederii în Biserică pe măsura schimbării generaţionale şi un studiu al Fundaţiei Soros din 2011 care ajungea la aceleaşi concluzii, respectiv vedea erodarea încrederii în Biserică drept un fenomen cu desfăşurare în timp. Şi ne mai spune ceva Mirel Palada: scăderea încrederii în Biserică s-a produs în urma campaniei de presă care s-a referit la banii Bisericii Ortodoxe Române. O campanie ridicată pe minciuni şi dezinformări.

Minciuni în serie şi gornişti de presă

Mecanismul dezinformării puse pe picioare împotriva Bisericii Ortodoxe Române este cel clasic: minciuni şi jumătăţi de adevăr îmbrăcate în forme credibile (multe cifre „exacte” băieţi, multe cifre!) plasate unor gornişti de presă cu acoperire naţională. Apoi toată lumea citează acele cifre mincinoase, toţi ştiu că preoţii primesc salarii de 540 milioane euro, că Biserica a primit 600 milioane euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului etc. Momentul şi metoda au fost alese bine: este criză, toată lumea este atentă la bani – efect maxim.

Apoi vin gorniştii de presă, printre care s-au strecurat destui bezbojnici gata să ia parte la această mizerie. Nu pot să uit mesajul Ramonei Ursu pe când era redactor şef adjunct la Adevărul de seară, mesaj făcut public de Victor Ciutacu:

"Vă propun să facem toţi, acolo unde avem cazuri similare, materiale cu scandaluri în care au fost implicaţi preoţi. Ideal este să fie scandaluri sexuale, dar putem băga şi altfel de lucruri: bătăi între popi, înjurături, tâlhării, etc.

Punem materialele pe site, cu fotogalerii, video, înregistrări audio…ce aveţi voi… şi vă linkuiţi toţi la materialele făcute de ADS Bucureşti despre scandalul homosexual cu minori de la Patriarhie - popa Irineu."

Laser, frate! Hai să-i băgăm în hazna pe burtoşii şi bărboşii de popi! Dar să facem un scurt inventar al dezinformărilor propagate împotriva Bisericii Ortodoxe Române în ultimii ani.

În 20 de ani s-au construit mai multe biserici decât şcoli şi spitale

Aici îmi permit un mic comentariu. Într-adevăr, s-au construit foarte multe biserici după anul 1990. Dar să ne uităm puţin la istorie: în 1948, la instalarea regimului comunist în România trăiau 15 milioane de români, în 1990 erau 23 milioane de români. În perioada regimului comunist nu au fost construite biserici, dimpotrivă, au fost demolate foarte multe. Eu am crescut întro localitate fără biserică şi am mai cunoscut multe alte localităţi în care nu au existat biserici înainte de 1990. Cei aproape 8 milioane de români apăruţi în perioada comunistă aveau şi ei nevoie de biserici, de aici a apărut şi frenezia edilitară. Ca să nu mai vorbesc de giganticele cartiere muncitoreşti din toate oraşele care au fost ridicate fără biserici şi care au fost creştinate în ultimii 20 de ani.

Aceasta ar fi explicaţia, dar să vedem dezinformările bezbojnice. Oricare dintre Martorii lui Remus Cernea poate să bolborosească indignat, printre dinţi şi cu ochii daţi peste cap: în România sunt 18.300 de biserici, 4.700 şcoli generale şi 425 spitale! (cu corolarul subînţeles „dacă ortodocşii sunt majoritari, atunci bisericile sunt ortodoxe”)

Stai aşa, că nu-i aşa! Conform unei numărători din 2009 ortodocşii au 14.574 locaşuri de cult, restul până la 18.300 aparţin altor culte. Dă mai bine „18.300 de biserici”, nu ne încurcăm cu detalii de genul sunt doar 10.580 biserici parohiale ortodoxe (restul până la 14.574 sunt capele, mănăstiri, biserici filiale etc.)

Dar să ne uităm puţin şi la numărul de localităţi din România: 13.285 de sate, 320 oraşe, 103 municipii plus Bucureşti (2,19 milioane locuitori, peste 10% din populaţia României). Şi acum să numărăm din nou: 13.709 localităţi şi 10.580 biserici parohiale ortodoxe. Deci nu există o biserică în fiecare localitate, mai avem de construit.

În 2011 Remus Cernea striga tare şi cu forţă că în 20 de ani în România s-au construit 4.000 de biserici, una la două zile. Am demontat aici această dezinformare: afirmaţiile lui Cernea se bazau pe un studiu făcut după ureche, în anul 2005, remestecat în 2010 şi pus pe tapet drept marfă de calitate de toţi rătăciţii de pe internetul românesc. Nu vă mai spun că cercetarea lui Cernea vorbeşte de toată suprafaţa României, dar de fapt a fost făcută în 5 municipii, şi în acelea incomplet. Deci avem un studiu mincinos, vechi – dar scos permanent de la naftalină.

Adevăratele probleme ale şcolilor şi spitalelor, fără legătură cu Biserica

Şcolile şi spitalele sunt instituţii foarte legate de soarta oamenilor, care sunt extrem de sensibili la aceste chestiuni. Mie unuia mi se pare o mârşăvie să legi aceste probleme de Biserică, însă în acest război total împotriva creştinilor ortodocşi mijloacele nu mai contează.

Bugetele pentru Ministerul Sănătăţii au fost în jurul a un miliard de euro în ultimii ani (pentru 2013 au primit 2 miliarde euro aici), bugetele Casei Naţionale de Asigurări de sănătate au crescut continuu din 1999 încoace, ajungând la 4 miliarde de euro anual în ultima perioadă (aici). Părerea mea este că borcanul de miere este prea mare şi paznicii sunt mânjiţi din cap până-n picioare – dar Biserica Ortodoxă Română chiar nu are nici o vină pentru jaful din domeniul sănătăţii!

La fel şi cu educaţia: Ministerul Educaţiei a primit în ultimii ani între 3 şi 4 miliarde de euro anual, cum i-au administrat nu ţine de Biserica Ortodoxă Română. Iar despre închiderea şcolilor nu pot să spun decât atât: înainte de 1989 se năşteau în România în medie 360.000 de copii pe an, după 1989 media a scăzut la 200.000 de copii pe an. Este un fenomen absolut normal închiderea şcolilor, fenomen de care sunt responsabili toţi miniştrii Educaţiei (aici), mai ales după ce masiva „generaţie a decreţeilor” a început să părăsească şcolile şi au fost înlocuiţi de copii scăpaţi de valul avorturilor de după 1990.

Catedrala Mântuirii Neamului va costa 600 milioane euro de la buget

Sursa minciunii este tot Remus Cernea. A zăpăcit cifrele astea de mi-a venit şi mie ameţeală. La un moment dat zicea de un miliard de euro, apoi 400 de milioane de euro, până la urmă s-a fixat la 600 milioane euro. Calculele şi cifrele nu au nici o legătură cu realitatea (am demonstrat asta aici şi aici). În plus s-a pus în mişcare şi o morişcă internaţională a dezinformării, cifrele au fost fluturate prin presa internaţională în 2011 de nu a mai înţeles nimeni de unde a pornit informaţia. De la buget au plecat pentru Catedrala Mântuirii Neamului câteva milioane de euro, nici vorbă de sutele de milioane şi miliardele vehiculate prin presă (detalii aici, chiar dacă articolul este tendenţios).

Biserica Ortodoxă Română pune monopol pe cimitire

Asta este cea mai frumoasă. Chestiunea stă aşa: mai mulţi investitori au început să îşi facă cimitire private, Biserica Ortodoxă Română i-a oprit pe preoţii săi să slujească la înmormântările din aceste cimitire. Şi aşa au apărut zbieretele: Biserica Ortodoxă Română vrea monopol pe cimitire! Biserica n-are nici o treabă cu cimitirele private, dacă legea le permite investitorii n-au decât să le facă şi să se bucure de ele. Problema este alta: dacă preoţii ortodocşi nu vor sluji la înmormântările din cimitirele private, atunci acestea cam rămân fără clienţi. Aici e buba şi zbieretele vin de la investitori. Băieţii se şi vedeau cu conturile umflate, doar că s-au văzut daţi peste cap şi au început să strige. Până la urmă este dreptul Bisericii să le spună preoţilor unde şi cum să slujească, însă gorniştii de presă din campania bezbojnicilor au prins urma şi au umflat gogoaşa. Nu mai contează că Biserica nu are nici o treabă cu monopolul pe cimitire, important este să fie scandal.

Apoi a mai picat şi pleaşca incinerării lui Sergiu Nicolaescu. La fel, Biserica are dreptul să le spună preoţilor unde şi cum să slujească – doar că şi acest caz a fost instrumentat împotriva Bisericii Ortodoxe Române, la mijloc fiind şi o confuzie pe care am explicat-o aici.

Cea mai recentă (nu ultima!) dezinformare: 540 milioane euro pentru BOR, de la buget carevasăzică

Cea mai recentă lovitură a încasat-o Biserica Ortodoxă Română de la Moise Guran, care a plasat pe circuit naţional o altă minciună cu sursa Remus Cernea. Bezbojnicii au emis un comunicat prin care spuneau că Biserica va primi 540 milioane euro de la buget în 2013, o cifră fără nici o legătură cu realitatea. Am demontat aici acest caz, care trebuie băgat în manualul dezinformatorului de presă.

Bani de la buget pentru Biserică?

Până la urmă este vorba de o dezbatere care ar trebui purtată, doar că nu pe baza unor minciuni. Criticii mei de la comentarii, după ce le demonstrez că dezbaterea se poartă cu cifre mincinoase, îmi spun cu furie „nu contează dacă e vorba de 500 de milioane sau 10 milioane, eu nu vreau să se dea nici un ban de la buget pentru Biserică”. Acesta este unul din efectele campaniei de dezinformare, care întunecă orice urmă de raţiune. Bani de la buget se dau pentru toate bisericile din Europa (vezi aici unul din puţinele articole oneste asupra acestui subiect ).

Campania de presă aflată în plină desfăşurare nu este în realitate îndreptată spre declanşarea unei dezbateri – modul în care este purtată discuţia seamănă mai mult cu o execuţie a Bisericii Ortodoxe Române. Nu poţi avea pretenţia să construieşti o dezbatere raţională peste un morman de minciuni.

Discriminare?

Şi aici mai apare o problemă: corolarul utilizat de Mirel Palada şi Remus Cernea „ortodocşii sunt majoritari, deci noi ne luăm de ortodocşi”. Remus Cernea scria în 2005: „În clipa de faţă, doar Biserica Ortodoxă Română pune în pericol libertatea de conştiinţă şi graniţa firească dintre religios şi secular. Din motivele enumerate anterior, Raportul de faţă se va referi cu precumpănire la BOR.” I-auzi Franţ! Ceva nu este în regulă în amestecul acesta nediferenţiat: când ne convine amestecăm toate cultele la grămadă (vezi mai sus cazul cu numărul bisericilor), dar de fapt noi avem ce-avem cu ortodocşii. Asta nu e bine deloc! Ori eşti bezbojnic adevărat şi te iei de toate cultele (au! aici cam frige…) ori încetezi să mai vorbeşti de principii generale şi generoase, gen libertatea de conştiinţă şi libertatea de exprimare. Plus că mie îmi miroase a discriminare gravă să duci o campanie de presă atât de dură şi pe termen lung împotriva unei singure confesiuni. Poate ar fi cazul de o petiţie către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (sau mai bine nu, dacă îmi amintesc cine sunt şi ce au făcut oamenii de acolo în ultima perioadă, există riscul să se folosească şi ei de corolarul Cernea&Palada “ortodocşii sunt mulţi, deci sunt vinovaţi”).

Şi totuşi, cine plăteşte?

Am împlinit 11 ani de presă în România. Nu am nici un fel de dovezi, însă din experienţă vă spun că o campanie de anvergura celei desfăşurate împotriva Bisericii Ortodoxe Române nu reprezintă un fenomen spontan. Modul de compunere a mesajelor, direcţionarea lor, alegerea releelor de transmitere, coordonările temporale, sursele mesajelor – toate acestea mă fac să cred că este vorba de o campanie coordonată, cel puţin parţial. Insistenţa apariţiilor în presă, cercetările sociologice pseudo-ştiinţifice paralele sunt chestiuni care mă fac să mă gândesc că există o sursă de finanţare, cineva plăteşte pentru tot circul ăsta. Sigur, există şi mulţi „idioţi utili” cum le spunea Lenin, însă nodul de origine al campaniei pare să fie unul coordonat.

De ce?

Haideţi să ne uităm pe două hărţi făcute în baza Eurobarometrului din anul 2005. Prima hartă indică procentul celor care cred în Dumnezeu din fiecare ţară. În Uniunea Europeană, România este pe primul loc ca număr de credincioşi. Doar că băieţii care fac aceste hărţi nu sunt tâmpiţi, transmit şi un mesaj dincolo de mesaj. De ce au ales culoarea neagră (sau apropiată de negru) pentru ţările cu mulţi credincioşi?

Şi acum harta cu procentul ateilor, în baza aceluiaşi Eurobarometru. Din nou, meta-mesajul: galbenul este o culoare iritantă, nu veţi vedea nicăieri în lume vreun poliţist îmbrăcat în galben, pentru uniformele poliţiştilor sunt alese culori neutre, albastru sau verde. Ateismul stă bine în Franţa, semnalul de alarmă este pentru România, Grecia, Polonia şi Irlanda.

Mie îmi este clar de ce. Biserica Ortodoxă Română trebuie să găsească metode pentru a face faţă acestei ofensive. Am întâlnit credincioşi care au început să-mi reproducă raţionamentele propagate cu atâta insistenţă în campania bezbojnicilor, lumea virtuală a început să aibă efecte în lumea reală.

Sursă: george-damian.ro