Nu îmi voi învăţa copiii despre sexul fără riscuri pentru că aşa ceva nu există

foto: freedigitalphotos

deMatt Walsh

Fac câteodată greşeala de a acuza cultura noastră ca este “supra-sexualizată” sau “nebună după sex”, în special când aud povești despre districte şcolare în care se încearcă a se da prezervative celor din clasele a VI-a. Şi totuşi, în realitate, majoritatea oamenilor din această ţară sunt înspăimântaţi de sex. Simpla idee de sex îi îngrozeşte. Societatea modernă este gazda celei mai patetice colecţii de laşi, plictisiţi şi lipsiţi de orice interes (sexual). Am eliminat din acest act onestitatea, dragostea, pasiunea, frumuseţea şi puterea creatoare, şi le-am înlocuit cu ceva steril, reticent, frivol şi dezinteresat.

E un fel de ironie, pe bune!

În această naţiune suntem îngrijoraţi de integritatea legumelor şi a untului de arahide şi le cumpărăm numai dacă conţin pe ambalaj cuvinte precum “organic” şi “crud”. Dar când vine vorba despre sexualitatea umană înghiţim orice chimicale ar fi nevoie pentru a înlătura consecinţele fizice şi emoţionale ale comportamentului nostru. Imaginați-vă studenţii care trebuie sa “tragă” şase cocktailuri de rom şi 8 Natty Light (bere ieftină, cu conţinut caloric scăzut) înainte de a putea copula anonim în camera cuiva de cămin.

Dar ei au nevoie de mai mult decât de alcool: au nevoie şi de pastile, şi medicamente, şi explicaţii în dimineaţa următoare despre cum totul a fost numai o distracţie şi că nu a însemnat nimic.

De ce spunem că acestor oameni le face plăcere sexul? Pentru bărbatul care face dragoste cu soţia lui, cu care este căsătorit de douăzeci de ani, sexul este o plăcere. În schimb, aceşti indivizi se bucură numai de anumite senzaţii fizice. Se bucură de o masturbare asistată – dar sexul este exact ceea ce ei încearcă cu disperare să evite.

Probabil cel mai absurd în toată situația aceasta este faptul că numim “lipsite de risc” aceste şedinţe de călăreală infuzate cu alcool, atâta timp cât implică un strat de latex și o doză de steroizi. Le spunem tinerilor să folosească prezervative pentru a se proteja de boli precum hepatita sau SIDA. De fapt, ceea ce se insinuează în mod vădit, este că există o cale lipsită de risc de a avea relații sexuale cu un necunoscut bolnav.

Sexul la întâmplare, fără nume si fără implicare, nu este niciodată lipsit de riscuri. Niciodată lipsit de riscuri emoționale, spirituale, fizice. De fapt, nici un fel de relație sexuală nu este fără riscuri. Si nici nu trebuie să fie așa. Sexul nu trebuie să fie periculos din punct de vedere fizic, cum de multe ori este în zilele noastre, mulțumită, în primul rând, anilor de “educație sexuală” – ar trebui sa fie un act profund și plin de urmări. Sexul ar trebui sa fie deschis și expus. Ar trebui să scoată la iveală sentimente înfricoşătoare și misterioase de dorință și devotament.

Spuneți-i cum vreți, dar numai lipsit de riscuri nu îi puteți spune!

Sexul, în general, nu este fără riscuri. Pe de altă parte, relațiile bazate pe atașament reciproc, întărite de jurămintele căsătoriei si reafirmate zilnic de ambii soți, sunt fără risc – și numai în acest context vulnerabilitatea inerentă a relațiilor sexuale poate fi transformată în ceva confortabil si care oferă siguranță.

Este “amuzant” cum în lumea aventurilor de o noapte, atunci când cineva comite “crima” de a fi o ființă umană în care iau naștere sentimente naturale dureroase, de afecțiune şi apropiere emoțională, celeilalte persoane i se permite să o acuze ca este ciudat(ă) sau că se mișcă prea repede. Si când baricadele făcute de om cad, și în mod tragic apare o viață omenească, amândurora li se permite să declare cu fețele senine că a fost un accident. Asta este ca și cum ai planta o sămânţă în pământ și spui că ceea ce a răsărit este o greșeală pentru că tu ai crezut că pământul era infertil. Tu poate că ai crezut așa, dar sămânța tot face exact ceea ce semințele trebuie să facă, iar tu ai făcut exact ceea ce o persoană care vrea să planteze ar fi trebuit sa facă. Se poate ca tu să fii un prost, dar ăsta numai accident nu a fost. În continuare, tu tai răsadul și îl arunci în foc, iar apoi continui sa plantezi semințe. Și de fiecare dată te plângi că blestematele astea de plante sau copaci tot continuă să răsară din pământ. Când cineva vine și îți spune să te oprești și să nu mai plantezi până când nu ești pregătit să ai de-a face cu pădurea, tu te smiorcăi și acuzi persoana respectivă că te judecă și că este nemiloasă pentru simplul fapt ca articulează regulile de bază ale botanicii.

Bineînțeles, metafora aceasta nu are susținere dintr-un singur motiv: toată lumea este de acord că nu ar trebui să omori puieții de copaci. Același consens, însă, nu există atunci când vine vorba despre puii de oameni.

Nu vreau să-mi învăţ copiii despre sexul fără riscuri pentru că nu vreau să îi mint. De asemenea, nu vreau să sădesc în ei ceea ce văd atât de des în alți oameni: o vedere pesimistă și reducționistă a spiritualităţii umane.

Ce altceva te poți aștepta să găsești când îți petreci primii 18 ani din viața unui copil tocându-i mintea cu un asemenea mesaj nesemnificativ și patetic. În ziua de astăzi copiii nu aud niciodată ceva pozitiv despre relațiile sexuale, deoarece aspectele pozitive le-au fost prezentate ca fiind negative.

Pozitiv: în urma relațiilor sexuale sunt create viețile omenești. Acesta este un bine enorm, dar nu este un bine care ar trebui urmărit înainte de căsătorie și fără a fi pregătiți de a avea grijă de noua viață formată.

Pozitiv: relațiile sexuale sunt o formă de exprimare a dragostei. Acesta este aspectul primar care diferențiază relațiile sexuale dintre oameni de cele dintre animale. Este un bine profund, dar ca orice lucru bun, poate fi pervertit și transformat într-un rău foarte întunecat.

Acestea sunt două dintre aspectele cele mai frumoase legate de relațiile sexuale, dar noi am hotărât să ne învățăm copiii că este cu putință  și ar trebui să le înlăture pe amândouă, și că ar trebui să înceapă să își exploreze sexualitatea cu unul sau două decenii înainte ca ei sa fie capabili cu adevărat să îmbrăţişeze fiecare dimensiune magnifică a acestui act. Deci, pentru următorii zece sau cincisprezece ani ei vor învăţa să privească două dintre cele mai măreţe aspecte legate de relațiile sexuale ca fiind printre cele mai rele. Nesurprinzător, această atitudine va rămâne cu ei permanent.

Planul abstinenței-înainte-de-casătorie pictează o imagine afirmativă si înălţătoare. Mesajul acestei imagini este că acest “lucru” este atât de bun, de important și de plin de plăcere că ar trebui să îl lași deoparte până când vei crește și vei găsi o persoana specială cu care să îl împărtăşeşte.

Pe de altă parte, modelul “sexului fără riscuri” transmite un mesaj sterilizat si paranoic: “Acest lucru este atât de frivol și lipsit de plăcere că poți să îl faci cu oricine și din orice motiv, fie și numai pentru a alunga plictiseala. Și, fiindcă tot a venit vorba, deși este o activitate recreațională, ca și Parcheesi (joc pe planșa, cu zaruri) sau ca hocheiul în aer, poate duce la inimi frânte, gonoree, sarcină și SIDA. Deci, din punctul ăsta de vedere, este un pic diferit de un joc pe planșă. Hei, dar ce ai zice sa ne uităm la niște imagini super-magnifice cu negi genitali?!”

Și totuși, această imagine este cea pretins pozitivă si încurajatoare. Singurul confort pe care îl oferă este acela că sexul poate fi distractiv, dar în loc să introducă moralitatea, responsabilitatea și satisfacția întârziată în conversație, acest model ghidează comportamentul copilului obsedându-l în legătură cu păduchii pubieni și sarcină la vârsta adolescenței.

Lecția abstinenței înainte de căsătorie oferă un confort mai mare: vorbește despre distracția actului sexual, dar și despre dragoste și puterea ei creatoare. Și, abstinența înainte de căsătorie are o cale mai bună de a trata cu aspectele negative: vorbește despre gonoree, herpes și sarcină în afara căsătoriei, dar oferă siguranța că nu trebuie să trăiești cu frica acestor întâmplări dacă pur și simplu aștepți până la momentul potrivit.

“Sexul fără riscuri” oferă bucurii neînsemnate și temeri profunde, abstinența oferă bucurii profunde și temeri ce pot fi evitate.

Este calea mai bună. Este mesajul mai bun. Este pur și simplu mai bine așa.

Știu că îmi veți spune că trebuie sa fim realiști. Copiii vor avea relații sexuale oricum, deci nu ar fi mai bine sa fim siguri ca măcar sunt pregătiţi pentru treaba asta?

Pentru a răspunde la întrebare o să adresez și eu câteva întrebări:

Nu vrei ca după ce a băut copilul tău să se urce la volan, dar dacă ar face-o, ai prefera să poarte centura de siguranță, corect? Pai, i-ai spune vreodată:”Juniorule, știu că o să bei și o să conduci. Nu ar trebui, dar toată lumea o face. Aşa că, să îți pui centura de siguranță!”?

De ce nu?

Pentru că o asemenea declarație diluează considerabil mesajul tău împotriva băutului la volan, acordând acestui tip de comportament o aprobare tacită și presupune tot ce e mai rău în fiul tău mai înainte ca acesta să fi avut măcar ocazia să ia propriile decizii.

Exact.

De asemenea, care e îndatorirea ta ca părinte? Să dai copilului tău sarcini ușoare, țeluri ușor de atins, și ștachete ridicate la înălţime mică? Sau scopul tău este să îți îndrepți copilul către ceea ce este corect și bine, și apoi să îi dai uneltele necesare pentru a atinge acest scop?

În plus, de când majoritatea părinților merg după logica “păi, copiii mei vor avea relații sexuale oricum”? Decenii, probabil? Și în tot acest timp, incidența cazurilor de relații sexuale în rândul persoanelor necăsătorite a crescut sau a scăzut? A crescut, corect? Și atunci, nu cumva avem aici de-a face cu un caz de auto-profeție?

De asemenea, în orice altă situație, îți îndrumi copilul să aleagă locul doi, substitui a face ceea ce este bine și corect cu ceea ce este numai parțial bine și corect? Îi spui vreodată copilului tău să învețe la matematică pentru nota 8? Îi spui vreodată să se asigure că ia parte numai la un nivel rezonabil la bârfe si hărţuiri de colegi? Îi spui vreodată fiului tău să vandalizeze numai proprietăți abandonate? Îi spui vreodată fiicei tale să te mintă numai o dată pe săptămână? Îi spui vreodată fiului tău să-ţi falsifice semnătura în carnetul de note numai dacă este foarte sigur că va arata perfect cu originalul?

Păi de ce nu? Până la urmă, probabil că oricum copiii nu vor excela la școală, vor minții, se vor lega de alții și vor comite tot felul de acte juvenile prostești. După logica ta, nu ar trebui să le spui să nu facă lucrurile pe care probabil le vor face oricum și în schimb sa îi ajuți să facă lucrurile pe care nu ar trebui sa le facă, dar într-un fel care să minimalizeze riscurile și consecințele, corect?

Nu?

Și atunci de ce foloseşti tactica asta când vine vorba despre sex?

Iată ceva care cel puțin ar trebui sa îți dea de gândit!

Deocamdată eu îi voi învăţa pe ai mei să aleagă binele și să evite răul, chiar și în acele situații în care alții au eșuat, și chiar și în acele situații în care eu am eșuat. De fapt, în special în situațiile în care eu am eșuat, având în vedere că am fost un așa eșec prolific într-un sortiment atât de mare de categorii. 

Nu îmi voi învăţa copiii despre sexul fără riscuri. Prefer sa fiu sincer cu ei.

Traducere: Adrian Naghel

 Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne  scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Statele Unite: Răspunsul pro-viață al unui congresman în legătură cu sarcina fiicei sale de 17 ani

FOTO: LifeSiteNews

Congresmanul pro-viață Bill Cassidy a anunțat că va fi în curând bunic, fiica sa necăsătorită de 17 ani fiind însărcinată, iar bebelușul urmând să se nască la sfârșitul verii.

Cassidy a  făcut anunțul în presă la începutul lunii iulie:

“La începutul anului, Laura și cu mine am aflat că vom deveni bunici în această vară. Copiii noștri au fost cea mai mare binecuvântare a vieții noastre și îl așteptăm pe nepot cu bucurie ca nou membru al familiei noastre. Fiica noastră se confruntă acum cu un viitor mai provocator decât colegii săi. Ea se bucură de dragostea și suportul nostru în mod necondiționat.”

Cassidy, medic și membru al Bipartisan Pro-Life Caucus (organizaţie bipartizană a Camerei Reprezentanților a Statelor Unite care furnizează informații către membrii Congresului privind legislația și aspecte legate de preocupările pro-viață) a fost pentru mult timp un promotor al adopțiilor. În ianuarie, el a vorbit la Marșul pentru Viață din Louisiana pe tema “Adopția: Puterea posibilității”. Totuși, din declaraţiile făcute presei, reiese că fiica sa, elevă de liceu, intenționează să își crească bebelușul.

Apelul făcut la biroul de campanie al lui Cassidy pentru a clarifica planurile pe termen lung ale familiei sale nu a primit un răspuns imediat.

Unii dintre criticii liberali ai lui Cassidy au considerat sarcina fiicei lui ca pe o “probă” a faptului că abordarea preferată a candidatului “doar abstinență” în privința sexului este un eșec. Ei i-au cerut membrului Congresului să renunțe la suportul său pentru Actul de Realocare a Educației pentru Abstinență (Abstinence Education Reallocation Act) – care ar oferi fonduri federale pentru programele de educație pro-abstinență – și, în schimb, să susțină ideea finanțării contraceptivelor din banii contribuabililor pentru adolescenți.

“Finanțarea guvernamentală a educației bazate exclusiv pe abstinență în școlile publice este o politică bazată pe doctrina religioasă și este neconstituțională”, scrie Ronald DeGrove pentru Firebrand Progressive. “Această idee de a a-ți păstra virginitatea până la căsătorie este o noțiune religioasă și nu e bazată pe știință.”

“Abstinența este un alt exemplu de eșec al politicii republicane pe spinarea contribuabililor”, a adăugat DeGrove. “Legile care tind să controleze comportamentul sexual, deopotrivă cu legile care se preocupă de drepturile de reproducere ale femeilor sunt toate bazate pe premiza că sexul este  într-un anume fel murdar și nelalocul lui dacă este făcut în afara cadrului căsătoriei.”

Un alt autor al blogului liberal Daily Kos scrie: “Republicanul Cassidy ar trebui să pledeze împotriva politicii ‘doar abstinență’ și să se alăture lumii realității actuale în care tinerii au nevoie să fie învățați despre alte metode contraceptive. Nu știu dacă fiica lui Cassidy dorea să rămână însărcinată și nici nu îmi pasă. Dar, sunt o mulțime de sarcinii nedorite care ar putea să fie evitate dacă tinerele fete ar fi educate în privința celorlalte metode contraceptive ce reduc numărul sarcinilor nedorite și dacă le-ar fi oferit acces gratuit sau la cost redus la metode contraceptive…ambelor măsuri republicanul Bill Cassidy li se opune.”

În timp ce progresiștii continuă să promoveze contraceptivele ca pe un mod nevătămător de a preveni sarcinile nedorite și avortul, studii recente au dovedit opusul.

Un studiu din 2010 asupra a 660 de adolescente vulnerabile africane și americane a arătat că educația pentru abstinență i-a făcut pe copii semnificativ mai puțin predispuși să facă sex decât pe cei care au primit o educație sexuală vastă incluzând și informații despre controlul nașterilor. În același timp, pentru cei care au ales să facă sex, educația pentru abstinență nu i-a făcut să utilizeze mai puțin contracepția. Ea i-a făcut să fie mai puțin dispuși să se culce cu mai mulți parteneri.

“Știm de mai mulți ani că încurajarea abstinenței prin educație schimbă vieți,” Leslee Unruh, fondatoarea National Abstinece Clearinghouse, a spus pentru LifeSiteNews cu ocazia publicării studiului. “Educația pentru abstinență tratează întreaga ființă, învățându-i pe tineri să se respecte, să își seteze ținte, să evite comportamentele riscante pentru a avea un viitor sănătos.”

Între timp, un studiu recent făcut de cel mai mare furnizor de avorturi din Anglia a dezvăluit faptul că două treimi dintre femeile care au făcut avort în cadrul clinicilor lor foloseau metode contraceptive când au rămas însărcinate.

“În cele din urmă, femeile nu-și pot controla fertilitatea doar prin contracepție,” a mărturisit Ann Furedi, CEO al afacerii cu avorturi a British Pregnancy Advisory Service (BPAS). “[Ele] au nevoie de servicii accesibile de avort ca o variantă de rezervă pentru cazul în care metoda lor contraceptivă le joacă feste.”

Sursă: Știri pentru viață

Traducere: Alexandra Maria Vieru

Să vorbim despre sexualitate cu copiii noştri / Sfaturi pentru părinți

 

Mulţi adolescenţi se dăruiesc relaţiilor sexuale premature, căutând dragostea pe care nu au primit-o de la taţii şi mamele lor.

Sunt multe tinere care rămân însărcinate pentru că, inconştient, căutau dragostea taţilor lor în braţele vreunui băiat. Altele sunt atât de „flămânde de dragoste” încât iluzia unor momente de afecţiune este suficientă pentru a le convinge să se dăruiască unui bărbat. Acelaşi lucru se întâmplă cu băieţii care încep să experimenteze relaţii homosexuale. Să nu subestimăm importanţa dragostei paterne. Este fundamentală pentru buna dezvoltare sexuală a fiilor şi a fiicelor noastre.

În ziua de astăzi a vorbi despre această temă nu este o opţiune: este absolut esenţial.

Poate că unul dintre subiectele cele mai dificile de discutat cu copiii noştri este tema sexualităţii. Mulţi taţi şi multe mame văd că fiii şi fiicele lor devin adolescenţi și încep să tremure gândindu-se că trebuie să discute «anumite lucruri» cu ei, şi nu ştiu cum. În ziua de astăzi,  a vorbi despre această temă nu este o opţiune: este absolut esenţial. Toată lumea discută despre sex şi noi, pentru că suntem creştini, trebuie să vorbim cu claritate şi fermitate din perspectiva biblică.

Ce putem face pentru a facilita dialogul?

Adevărul este că dacă ne aşteptăm copii să ajungă la pubertate pentru ca să le vorbim despre sexualitate, vom avea vreo zece ani întârziere. Sexualitatea nu înseamnă doar relaţii sexuale. Are legătură cu toată dezvoltarea umană, din copilărie până la vârsta a treia. Nu ne «facem fiinţe sexuale» odată ce ajungem la pubertate. Ne naştem fiinţe sexuale. În plus, Dumnezeu nu S-a înşelat făcându-ne în acest fel. Nu a spus: „Vai, am greșit”. El ne-a creat aşa intenţionat. Este intenţia Sa să fim fiinţe sexuale.

Atunci, ce face să fie atât de dificile discuțiile despre acest subiect?

În primul rând, cel mai probabil este că, de asemenea, părinţii noştri ne-au vorbit puţin despre această problemă. Într-o anumită formă ne-au făcut să simţim sau să gândim că este ceva ruşinos în sexualitate. Poate în şcoală sau în liceu ceilalţi au râs de noi. Motivele sunt numeroase, dar cert este că atunci când vorbim cu copiii noştri despre sex trebuie să ţinem cont de propria noastră sexualitate, care de multe ori este prost rezolvată. Dăm numai ceea ce avem şi trebuie să căutăm să avem ce-i mai bun posibil.

Pe de altă parte, este firesc  să ne simţim nesiguri când vorbim pe acest subiect, pentru că nu avem toată informaţia adecvată. Prin urmare, este neapărat să căutăm în diferite surse. În plus, informaţia ne ajută în propriile noastre vieţi. De asemenea, este fundamental să cunoaştem ce zice Biblia despre sexualitatea noastră şi nu ce credem noi că zice Biblia.

Poate că aceasta să fie o bună regulă: să facem astfel încât comunicarea cu copiii noştri să fie atât de fluidă, pentru ca atunci când au întrebări, inclusiv despre problemele de sexualitate, să aibă încredere și să vină cu ele la noi.

Trebuie să începem să vorbim cu copiii noştri încă de la o vârstă fragedă. De mici să le vorbim de corpurile lor: că Dumnezeu le-a creat şi că sunt bune toate (toate membrele lor, inclusiv „părţile intime”) şi despre diferenţele dintre bărbat şi femeie. Nu uit că odată, când fiica mea avea trei ani, a întrebat pe toţi invitaţii mei la intrare „dacă aveau pipi”. Atunci mi-am cerut scuze și am luat-o deoparte pentru a discuta. Întrebarea sa era justificată de faptul că era curioasă să ştie cine avea penis şi cine nu, dar a trebuit să-i spun că sunt întrebări pe care trebuie să le punem în privat. Cel mai important a fost că a învăţat că poate să vină să mă întrebe ceea ce voia să ştie.

Nu trebuie să ne facem iluzii că atunci când ei vor ajunge la adolescenţă comunicarea se va stabili instant. Dacă nu lucrăm la comunicare cu ei de mici, va fi cel puţin dificil (chiar dacă nu imposibil) să o facem când ajung la pubertate.

Cu siguranţă, comunicarea este o linie de viaţă, un canal, şi prin el putem transmite conţinuturile pe care le considerăm importante, inclusiv despre sexualitate. Poate mai întâi trebuie să ne îngrijim să dezvoltăm o capacitate solidă  de comunicare cu copiii noştri. După aceea, toată informaţia va circula cu uşurinţă.

Alt aspect care ar trebui să ne alerteze despre importanţa discuțiilor cu fiii şi fiicele noastre despre sexualitate este acela că trăim într-o lume de pericole sexuale enorme, de libertinaj şi promiscuitate, de abuz sexual în proporţii epidemice şi cu o Biserică în cea mai mare parte tăcută pe această temă. De câte ori am auzit o predică  despre abuzul sexual şi cum să ne ferim? Despre cum să ne învăţăm fiii şi fiicele să se ferească? Despre transmiterea bolii SIDA? Despre homosexualitate (care nu constă doar în condamnare)? Despre violenţa domestică? Despre cum să ne comportăm în toate aceste circumstanţe? Cum am spus şi în alte ocazii, lumea vorbeşte şi vorbeşte mult despre această temă, dar nu din perspectivă biblică. Dacă rămânem tăcuţi, permitem ca lumea să formeze valorile copiilor noştri.

Am un prieten medic, doctorul Apolos Landa, care spune: „fereastra oportunităţii pentru a vorbi despre SIDA cu copiii este între 5 şi 12 ani.” Dacă nu-i educăm înainte de pubertate, este târziu. Vedem tineri de 20 până la 25 de ani, infectaţi şi murind de SIDA, pentru că au început o viaţă sexuală activă cu zece ani înainte.

Poate că un motiv în plus pentru care este dificil să vorbeşti despre sexualitate este acela că noi, fiind creştini, avem un mesaj contrar celui pe care-l proclama medicii. Spunem că relaţiile sexuale sunt pentru căsătorie, că trebuie – şi putem – să aşteptăm până atunci, că trebuie să păstrăm fidelitatea reciprocă pe viaţă cu soţul nostru sau soţia noastră. Din contră, lumea ne învaţă că tinerii nu pot/ nu ştiu să aştepte, că trebuie să aibă relaţii sexuale „protejate”, că pot să se culce cu cei de care se simt atrași, la orice vârstă şi cu orice nivel de compromis. Lumea spune că nu trebuie să ne privăm de plăcerile sexului; în schimb, de multe ori mesajul creştin a fost că trebuie să te supui „datoriei conjugale”. Pe bună dreptate tinerii preferă mesajul lumii !

Pentru asta, ne întoarcem de unde am început: cu noi. „Ce cred despre sexualitate?” „A fost păcatul originar?” Este o pedeapsă pentru femei „să suporte” dorinţele soţilor lor, cel puţin până la menopauză? „Relaţiile sexuale sunt  numai pentru a avea copii?” „Numai bărbaţii pot/trebuie să se bucure de plăcerea sexului?” Asta nu este ce ne învaţă Domnul. Și trebuie să fim atenți că exact ceea ce crede cineva în lăuntrul inimii sale despre sexualitate îl va transmite fiilor şi fiicelor sale. 

Pentru a finaliza, să revizuim ce avem de făcut pentru a putea vorbi cu copiii noştri despre sexualitate:

1.Să ne rezolvăm propriile noastre probleme. Putem să începem prin a admite în faţa lui Dumnezeu că sexualitatea noastră are nevoie de sănătate. Lui Dumnezeu nu îi este ruşine când insistăm pe vreo temă sexuală!

2.Să căutăm informaţii adecvate. Probabil că aici avem provocarea de a căuta cărţi şi manuale solide din punct de vedere ştiinţific şi din punct de vedere biblic, adecvate pentru educaţia sexuală în Biserică. Nu este nicio ruşine în a şti. Îngrozitor este să persişti în ignoranţa care poate să ne omoare pe noi şi pe copiii noştri, dacă nu înţelegem ce este cu SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. Nu ajunge pur şi simplu să spunem copiilor noştri că nu trebuie să aibă relaţii sexuale înainte de căsătorie. Trebuie să le dăm motiv, să îi informăm despre consecinţele unei sexualităţi instabile şi binecuvântarea unei sexualităţi trăite între sfinţii lui Dumnezeu.

3.Bărbaţilor, nu lăsați creşterea copiilor voştri doar pe seama soţiilor voastre! Ele nu pot îndeplini funcţiile masculine atât de necesare pentru buna dezvoltare psihosexuală a tinerilor.

4.Să dezvoltăm bune canale de comunicare cu copiii noştri de când sunt mici.

5.Să înfruntăm cu luciditate mesajul lumii. Suntem creştini și credem că Biblia dă mărturie despre adevăr, că în ea sunt cuvinte din veșnicie și pentru veșnicie; trebuie să aducem o mărturie profetică, adică limpede și cu tărie, depre adevăr şi să înfruntăm mesajul hedonist al societăţii care ne înconjoară. Trăim într-o lume de provocări enorme, dar mereu a fost aşa. Niciodată nu a fost uşor să fii creştin. Cu tot ce se întâmplă în lume, putem căuta ca următoarea generaţie să crească mai sănătoasă, în privința sexualității, decât noi.

 

Sursă: Desarrollo Cristiano.com

„Aspiră!” - primul manual românesc de educație sexuală creștină

Timișoara, mai 2013 - A apărut ediția în limba română a ghidului-manual „Aspiră. Traiește-ți viața! Fii liber!”, primul manual de educație sexuală din perspectivă creștină publicat în România.

Lucrarea, editată prin efortul Asociației „Darul Vieții” (Timișoara), este o resursă valoroasă, indispensabilă pentru educatorii și formatorii creștini în vederea „educației pentru castitate” - o replică demnă la „educația sexuală” modernă, bazată pe aspectele exclusiv „mecanice” ale contracepției și actului sexual.

Ideea acestui manual scris de autorul și oratorul american Scott Phelps a pornit de la premisa, verificată deja în SUA și alte țări, că este important ca elevilor să li se ofere mesaje clare despre consecințele negative ale relațiilor sexuale la vârste mici și să li se vorbească despre beneficiile abstinenței (castitații). Intimitatea sexuală nu trebuie văzută ca o gratificare personală, ci ca o exprimare a dragostei și angajamentului adulților într-o relație de durată, prin căsătorie. Așezarea relațiilor sexuale în acest cadru îi va incuraja pe adolescenți să se abțină și să reziste presiunii conformiste a colegilor.

Manualul „Aspiră!” nu este unul religios, argumentația fiind intemeiată pe argumente psihologice, de sănatate, educaționale, relaționale, sociale și de comunicare, folosind metoda inductiv-obiectivă, adică elevii analizează ei înșiși avantajele abstinenței, dar și pierderile în urma activității sexuale premaritale.

După cum adolescenților nu le plac concluziile gata confecționate de către educatori, vrând să le descopere ei inșiși, ei sunt invitați să analizeze implicațiile și consecințele stilului de viață „cast” respectiv cele implicate de viața sexuală pre-maritală, pe marginea unor cazuri/situații concrete de viață. După principiul „Spune-mi, uit; arată-mi, îmi amintesc; implică-mă, înțeleg”, adolescenții au la dispoziție metode didactice diverse, precum povestirea, brainstorming-ul, interviul, activitățile kinestezice, discuția, jocurile de rol, satira, căsuța de întrebări, mima ș.a.

Capitolele au obiective specifice, precum:

1. A trăi viata cu un scop. Întelegerea importantei de a avea un plan/un scop în viață. Cum îl putem menține, cum îl putem pierde?

2. A fi ferm. Învață și practică rezistența față de presiunile negative din jur.

3. Gândește mai departe. Învață să gandești în perspectivă și să evaluezi consecințele unei vieți sexuale premature. Incidența bolilor venerice.

4. Protejează-ți mintea. Cum să te protejezi față de influențele/manipularile mass media.

5. Puterea auto-controlului. Avantajele auto-controlului. Libertatea de a decide care le sunt instrumentele ce le vor modela viața.

6. Fundamente pentru căsătorie. Recunoașterea elementelor sănătoase și a celor distructive pentru o căsătorie.

7. A începe din nou. Importanța de a ne debarasa de greșelile din trecut, pentru a ne concentra la un nou început.

8. Imaginea de ansamblu. Legatura dintre abstinență, realizările școlare/academice și oportunitățile de viitor. Recompensele abstinentei.

„Aspiră” a fost folosit cu succes în învățămantul din SUA, contribuind la reducerea ratelor de sarcini și avorturi adolescentine - totul fiind documentat statistic dintr-o serie de resurse.

Manualul „Aspiră” apare la scurt timp după ce, în contextul discuțiilor despre introducerea unor ore obligatorii de „educație sexuală”, peste 70 de organizații non-guvernamentale creștine au trimis Ministerului Educației un memoriu în care solicită „oficializarea” programelor de educație pentru viață intimă bazate pe principiile moral-creștine. Aceste programe, la baza cărora stau manuale și ghiduri precum „Aspiră”, tratează tema sexualitații în contextul unei concepții integratoare asupra persoanei umane, vazută ca un complex trup-suflet unitar, ca garanție a împlinirii individului și a prosperității societații.

Prin contrast, apreciază organizațiile petiționare, liberalizarea fără limite a sexualitații este corelată negativ cu problemele sociale, iar programele și orele de „educație sexuală” comprehensivă și explicită, care nu așază intimitatea într-un context moral clar și se concentrează în special pe oferirea de contracepție vor duce, inevitabil, la încurajarea relațiilor sexuale precoce.

Tinerii din ziua de azi tânjesc după o imagine a unei relații autentice. „Aspiră” le oferă informațiile de care au cea mai mare nevoie în deciziile lor cu privire la relații și la viața intimă, cu viziunea că taina căsătoriei completează imaginea iubirii, angajamentului și sexualității autentice.

Părinții îl pot darui diriginților și profesorilor de religie ai copiilor lor. Un minunat cadou de sfarșit de an școlar!

Pentru alte detalii despre manual și pentru comenzi, contactați:

•        Asociația Darul Vieții

•        Timisoara, Str. Ghe. Doja Nr.25A

•        Tel. 0356-445040, e-mail: darulvietii@yahoo.com

•        www.darulvietii.ro