Film documentar "Pui de cerb" - importanța muzicii în dezvoltarea copilului

Cum poţi să nu pierzi contactul cu copilul (I) / Sfaturi pentru părinţi

Interviu cu părintele Pavel Humerov realizat de Farida Savelyeva

- Părinte Pavel, cât de mult, după părerea dumneavoastră, este importantă dezbaterea și interpretarea problemelor legate de păstrarea contactului cu copilul – atât în viața obișnuită, cât și în cea duhovnicească?

- Simțirea legăturii, a comuniunii cu copiii noștri – este cea mai importantă în relațiile cu ei. De aceea, neliniștea oricărui părinte normal de a nu pierde contactul cu copilul este de la sine înțeleasă. La acest lucru trebuie să ne gândim tot timpul, în fiecare zi, și nu numai la cum să-l hrănim, să-i dăm să bea, să-i oferim educație; toate acestea pentru ca pruncul nostru să nu fie mai prejos decât alți copii.

De fapt, dacă fiul sau fiica noastră vor fi mai prost tratați în plan material decât alți copii, acest lucru nu este cel mai rău: o oarecare constrângere îi este de folos omului. Și eu, ca preot care trebuie să răspund la întrebările oamenilor și ca tată și cap de familie, mă străduiesc să cuget la importanța păstrării legăturilor părinților cu copiii lor în mod permanent.

- De ce se pierde legătura cu copilul – el fiind trup din trupul nostru, drag, literalmente legat ombilical de noi?

- Ivan Alexandrovich Iljin, cunoscut filosof rus, a spus că „cea mai delicată, cea mai nobilă și cea mai responsabilă artă pe pământ - este arta educării copiilor”. Și așa și este. Să educi copilul – nu este un lucru simplu: nașterea lui nu înseamnă deloc că totul merge de la sine, automat în educarea lui. De exemplu, în țara noastră, generația a cărei copilărie și adolescență s-au desfășurat la începutul anilor 1990 a crescut, de fapt, ca iarba – am în vedere pe cei care au acum 20-25 de ani, pentru care este timpul să-și întemeieze familie și să nască copii. Dar, din păcate, mulți dintre ei sunt infantili, nu au de gând să-și întemeieze familie – nu înțeleg de ce este necesar acest lucru: părinții lor nu au fost capabili să le arate în ce constă importanța familiei.

De ce s-a întâmplat acest lucru? Pentru că părinții aproape că nu i-au educat: părinții nu au avut timpul și posibilitatea fizică să se ocupe de copii. Au muncit cât mai mult, având chiar mai multe slujbe, iar multe mame au fost singure. Exact în această perioadă, conform statisticilor, a fost cel mai mare număr de divorțuri și sinucideri. În acea mare tragedie de pierdere a statului, care cât de cât apăra omul, dădea un țel în viață și asigura stabilitatea, mulți și-au părăsit copiii, uneori în direct la televizor în programe de divertisment, - și au alergat să câștige bani: trebuiau să supraviețuiască. Pe acești părinți, desigur, poți să-i înțelegi, să le dai dreptate, dar fără comunicare cu copiii lor au pierdut contactul cu aceștia, iar, în consecință, acești copii nu au primit ce este mai bun, ce este mai important – și a rezultat ceea ce a rezultat. Acum problema părinților și copiilor a devenit foarte acută – această generație trăiește de sine stătătoare.

- Cum să faci să nu pierzi contactul?

- Când într-un grup determinat de oameni – la întreprindere, la firmă, în echipă sau în oricare altă societate – s-au stabilit relații calde, de prietenie, toți suferă pentru același lucru, comunică neformal, se susțin unul pe altul, spunem, de regulă: trăiesc ca într-o familie. Dar în familia din ziua de astăzi, din păcate, rar întâlnim asemenea relații. Mai degrabă, dimpotrivă: rudele trăiesc vieți separate. Ce vedem în familii, uneori chiar în cele cu mulți copii? Fiecare este închis în cercul propriilor interese: soția – prietene, cunoștințe, mama; bărbatul – de cele mai multe ori computerul și televizorul; copiii – același faimos computer, internetul, amicii, prietenii. Chiar și vremea prețioasă a concediilor și sfârșiturilor de săptămână, care ar putea fi petrecută împreună, în familia actuală fiecare se străduiește s-o petreacă separat: părinții vor să se odihnească separat unul de altul și de copii – cum le e mai confortabil.

În consecință se pierde contactul și așa destul de slab cu copiii – întrucât unitatea de interese se naște în contactul personal. Dacă nu comunici mult timp cu cineva se pierd legăturile atât sufletești cât și spirituale.

Trebuie să avem în vedere că copiii noștri nu vor fi totdeauna alături de noi. Nu trebuie, în niciun caz, să economisim timpul petrecut pentru comunicarea cu copiii noștri! Nu trebuie să lăsăm să ne treacă momentul: numai până la începerea școlii ei sunt alături de noi toată ziua, după care stăm cu ei numai câteva ore pe zi iar, mai târziu, devin adulți, cu viețile lor, fără noi, și alții sunt oamenii care au influență puternică, nu totdeauna binefăcătoare, asupra lor. Dacă noi nu suntem interesați de viața copilului când el are 10 ani și nu știm cu cine este prieten, ce preocupări are, atunci când va face 15 ani nu vom avea despre ce discuta cu el, iar la 20 de ani nu va comunica de fel cu noi, poate doar la sărbători!

Trebuie să ne grăbim: să ne grăbim să-i facem bine, să ne grăbim să investim în ei, să ne grăbim să comunicăm cu copilul! Așa cum a spus Antoine de Saint-Exupery: „Luxul cel mai mare pe lume – este luxul comunicării umane”.

Pentru a nu pierde legăturile familiale trebuie să-ți amintești mereu: din momentul în care am intrat în viața familială, noi nu putem să ne mai percepem separat de familia noastră, de oamenii apropiați nouă. Fericirea și problemele lor, interesele lor – sunt comune cu ale noastre.

Cu copiii trebuie să comunicăm de la vârstă fragedă. Fără comunicare, fără o grijă permanentă de a ne găsi timp liber să facem acțiuni comune cu ei, noi nu vom fi interesanți pentru proprii copii. Ei vor „fugi” de la noi la prieteni, vor pleca din casă pentru că pe ei nu-i interesează propria familie, în care fiecare este pentru el, vor trăi numai cu propriile interese, vor fi ocupați cu treburile lor... În ziua de astăzi, pe membrii familiei chiar computerul îi interesează diferit – nici măcar aici interesele lor nu se intersectează: pe soție – site-urile pentru femei; soțul se cufundă în „Colegii”; copilul este interesat de jocurile on line.

Aș vrea să vă povestesc o parabolă, nu prea mare, destul de actuală. De fapt această istorioară s-ar fi putut întâmpla în orice familie. Odată tatăl, capul familiei, vine acasă de la slujbă – obosit, flămând, hărțuit. În ușă îl întâmpină fiul lui cel mic și-l întreabă: „Tată, spune-mi și mie cu cât ești plătit pe oră?” Tatăl, auzind aceasta, mirat și indignat, dar ținându-și firea, răspunde: „Trei sute de ruble”. „Poți să-mi dai două sute de ruble?” – a întrebat fiul. În acest moment tatăl nu se mai abține și țipă: „Marș în camera ta! Am obosit, vreau să mă odihnesc, iar ție, bineînțeles, îți trebuie bani pentru jucăriile tale prostești!” După un timp, tatăl, calmându-se puțin, se uită în camera copilului: „Fiule, iartă-mă, m-am enervat, ține două sute de ruble”. Imediat, copilul scoate de sub pernă încă o sută și-i spune tatălui mirat: „O, tată, mulțumesc mult! Iată acum am exact trei sute de ruble. Pot să cumpăr și eu o oră din timpul tău? Te rog, vino mâine cu o oră mai devreme și petrece-o cu mine”.

Despre ce este vorba în această parabolă? Despre aceea a cât de importantă este, în special pentru băiat – care va deveni bărbatul de mâine, comunicarea cu tatăl lui. Despre cât de importantă este pentru copii comunicarea cu părinții.

Majoritatea taților din ziua de astăzi (dar chiar și a mamelor), din păcate, consideră că grija lor de bază – este să câștigi bani; ei uită că prima grijă a lor este nu cea a îndestulării materiale a copiilor, ci cea a comunicării cu ei!

La preoți se vine adesea cu problemele adolescenților: copilul este obraznic, nu ascultă, stă tot timpul la calculator, pleacă la prieteni. Este clar că acest lucru este doar vârful aisbergului, este ceea ce s-a întâmplat cu el mult mai devreme: încă din copilărie au fost pierdute momentele importante de formare a relațiilor cu copilul. Mulți cred că atât timp cât copilul este mic nu înțelege nimic: deci lasă-l să crească și atunci o să încep să comunic cu el. Dar recuperarea acestei perioade este foarte dificilă. Atunci când copilul este mic, mama și tata – ambii părinți – trebuie să se ocupe cu sârguință de copil. Problemele adolescenților, de regulă, sunt legate de faptul că în copilărie au fost pierdute momente importante privind educația lor.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Nicoleta Macovei

CUM POT ADOPTA UN COPIL? - Ghid practic pentru persoane și familii interesate

foto: Vera Kratochvil [Public domain], via Wikimedia Commons

Pașii necesari pentru a adopta un copil

PASUL 1: INFORMAREA

Informarea și consilierea prealabilă asupra procedurii adopției la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din sectorul sau județul de domiciliu.

Scopul ı̂ntâlnirii de la DGASPC este de informare despre ceea ce înseamnă adopția din punct de vedere legislativ, administrativ și socio-psiho-medical.

PASUL 2: CEREREA

Depunerea cererii de evaluare ı̂n vederea obținerii atestatului de persoană/familie aptă să adopte ı̂nsoțită de o serie de documente prezentate ı̂n paginile care urmează.

PASUL 3: EVALUAREA

Evaluarea persoanei/familiei ı̂n vederea obținerii atestatului, evaluare care va dura aproximativ 120 de zile.

Această evaluare este realizată cu scopul de a determina abilitățile parentale, garanțiile morale și materiale ı̂n vederea creșterii și educării copilului. Verificări se pot face și asupra familiei extinse a adoptatorilor, respectiv părinți sau cei ce locuiesc cu adoptatorii.

Perioada de evaluarea cuprinde trei etape:

1. evaluarea socială, realizată de responsabilul de caz,

2. evaluarea psihologică elaborată de psihologul desemnat ca membru al echipei de evaluare, și

3. pregătirea pentru asumarea rolului de părinte.

În aceste patru luni, sunt organizate minimum șase ședințe de evaluare socială și materială și minimum patru întâlniri cu psihologul. În funcție de fiecare caz în parte, numărul ședințelor se poate suplimenta.

PASUL 4: ATESTATUL

Acest atestat este valabil un an, iar valabilitatea lui se prelungește automat ı̂n cazul ı̂n care data expirării sale este după introducerea pe rolul instanței judecătorești a cererii de ı̂ncredințare în vederea adopției. După ce adoptatorii primesc atestatul, ı̂ncepe o perioada de așteptare.

PASUL 5: POTRIVIREA COPIL-FAMILIE

Autoritatea Pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție transmite către DGASPC, o lista cu un număr de cel mult 10 adoptatori/familii adoptatoare pentru fiecare copil.

DGASPC, prin Compartimentul Adopții, sprijină ı̂ntâlnirile dintre copil și persoana sau familia adoptatoare atât ı̂n mediul de viață al copilului, cât și ı̂n afara acestuia.

Angajații DGASPC vor stabili compatibilitatea dintre copilul adoptabil și o persoană/familie și vor elabora un raport de potrivire.

PASUL 6: ÎNCREDINȚAREA ÎN VEDEREA ADOPȚIEI

Copilul va fi ı̂ncredințat familiei de către instanța judecătorească pentru 90 de zile și, ı̂n această perioadă, DGASPC va urmări evoluția copilului și relațiile dintre acesta și persoana sau familia adoptatoare, realizând, ı̂n acest sens, vizite bilunare.

La sfârșitul perioadei de ı̂ncredințare ı̂n vederea adopției, Compartimentul Adopții ı̂ntocmește un raport final, ı̂n care se evidențiază modul ı̂n care s-a adaptat copilul noului mediu de viață și face propunerea vizând ı̂ncuviințarea adopției.

În articolul 42 din legea 273 sunt specificate situațiile ı̂n care ı̂ncredințarea ı̂n vederea adopției nu este necesară, sărindu-se peste aceasta etapă.

PASUL 8: ÎNCUVIINȚAREA ADOPȚIEI

Raportul de potrivire, ı̂mpreună cu alte acte cuprinse ı̂n legea adopției, se transmite instanței judecătorești, care va ı̂ncuviința sau nu adopția.

PASUL 9: MONITORIZAREA ADOPȚIEI

După finalizarea adopției, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului are obligația de a monitoriza evoluția copilului ı̂n noul mediu de viață și a relațiilor dintre acesta și părinții adoptatori ı̂n vederea integrării depline a copilului ı̂n familie. Această perioadă durează minim 2 ani (Legea 273/2004, art. 81).

Ghidul este realizat de Asociaţia "Tzuby's Kids" în parteneriat cu Alianţa România Fără Orfani şi se modifică constant în funcţie de modificările legislative sau prin îmbunătăţiri de conţinut.

Ultima actualizare: 16 noiembrie 2015

Click aici pentru a descărca gratuit ultima versiune!

Sursa: România fără orfani

CUM POT LUA UN COPIL ÎN PLASAMENT? - Ghid practic pentru persoane și familii interesate

Pașii necesari pentru a lua un copil în plasament

PASUL 1: INTERVIUL LA DGASPC

Familia care dorește să ia ı̂n plasament un copil trebuie să se adreseze Serviciului de Tip Familial din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului din sectorul sau județul în care își are domiciliul.

PASUL 2: CEREREA

Familia depune o cerere adresată conducerii instituției prin care ı̂și face cunoscută dorința de a lua spre creștere și ı̂ngrijire un copil separat de familie.

PASUL 3: EVALUAREA

Asistentul social desemnat, va avea sarcina de a realiza o evaluare a garanțiilor materiale și morale ale familiei. Această evaluare presupune interviul cu familia, ancheta socială și evaluare psihologică, evaluarea medicală, juridică și materială pentru a vedea dacă familia întrunește cerințele legale pentru creșterea și îngrijirea unui copil lipsit temporar de grija părintească.

PASUL 4: PROFILUL COPILULUI

Asistentul social, împreună cu familia, vor identifica caracteristicile copilului care ar fi cel mai potrivit pentru a fi luat în plasament de familia respectivă, în funcție de vârstă, sex, stare de sănătate, nevoi etc.

PASUL 5: AȘTEPTAREA

Familia care are un raport favorabil ı̂n ceea ce privește garanțiile materiale și morale cerute de lege va intra pe o listă de așteptare până ce va fi identificat un copil pentru care acea familie oferă mediul cel mai potrivit de dezvoltare.

Dacă, în anumite circumstanțe, o persoană sau familie a intrat în contact cu un copil aflat într-un serviciu de tip rezidențial (centru de plasament, apartament social etc) și dorește să ia în plasament familial acel copil, trebuie să depună, în acest sens, cerere scrisă la serviciul rezidențial sau DGASPC de care aparține copilul.

PASUL 6: ACOMODAREA

Perioada de acomodare a copilului cu familia și mediul de viață al acesteia este planificată de către echipa de specialiști care urmăresc evoluția copilului. Această perioadă presupune ı̂ntâlniri atât ı̂n mediul de viață al copilului cât și ı̂n mediul de viată al familiei.

Vizitele la familia de plasament vor fi atât vizite de zi cât și vizite peste noapte, planificate și aprobate de responsabilul de caz al copilului și conducerea instituției unde se află acesta.

În cazul în care pentru un copil este instituit plasament în regim de urgență, această perioadă de acomodare nu mai poate avea loc.

Plasamentul copilului ı̂n regim de urgență, este o măsură de protecție specială, cu caracter temporar, care se stabilește în situația copilului abuzat sau neglijat, precum și în situația copilului găsit sau a celui abandonat în unități sanitare. În acest caz, plasamentul se face imediat după luarea deciziei de plasament, fără o perioadă de acomodare.

PASUL 7: DECIZIA

Hotărârea prin care se dispune plasamentul copilului este de competența Comisiei pentru Protectia Copilului (CPC), sau de competența instanței, după caz.

Dacă părinții naturali ai copilului ı̂și dau consimțământul pentru plasament la o familie, decizia prin care se dispune plasamentul este luată de Comisia pentru Protecția Copilului, de pe raza sectorului Municipiului București sau a județului în care se află domiciliul copilului, iar dacă părinții nu sunt găsiți sau nu sunt de acord să-și dea consimțământul pentru plasament la familie atunci decizia este luată de Tribunalul de la domiciliul copilului, dacă această măsură este în interesul superior al copilului.

PASUL 8: MUTAREA

Mutarea propriu-zisă a copilului ı̂n familie se poate face după emiterea hotărârii de către CPC sau instanță.

Ghidul este realizat de Asociaţia "Tzuby's Kids" în parteneriat cu Alianţa România Fără Orfani şi se modifică constant în funcţie de modificările legislative sau prin îmbunătăţiri de conţinut.

Ultima actualizare: 16 noiembrie 2015. 

Click aici pentru a descărca gratuit ultima versiune!

Sursa: România fără orfani

Cum să te apropii mai mult de copilul tău / Sfaturi pentru părinţi

foto: www.freedigitalphotos.net

Fiecare om își construiește viața, ghidându-se după anumite valori și principii pe care el însuși le alege. Când devenim părinți, astfel de lucruri se dovedesc a avea o deosebită influență asupra comunicării noastre cu copiii. Ce fel de principii sunt acestea, cum ne influențează viața și cum acționează în relația cu copilul? 

Săptămâna trecută, într-o zi oarecare, Yael, mama Lenorei, o fetiță de 5 ani și jumătate, muncea din greu la desertul pe care se gândise să-l ofere oaspeților. În timp ce gătea, i-a dat fiicei sale să guste o prăjiturică. Peste câteva minute, Yael a observat că mai dispăruse încă o prăjiturică din tavă. A întrebat-o pe Lenora dacă nu cumva a luat ea acea prăjitură. Fata a răspuns că nu. Supărându-se de-ndată, Yael a certat-o foarte tare și i-a spus că ceea ce a făcut a dezamăgit-o foarte rău, deoarece a mințit. Lenora s-a supărat și ea și, plângând, a fugit în camera ei. 

După ceva timp de la acest incident, Yael îi povestea unei prietene că, din punctul ei de vedere, în educația copiilor, cele mai importante două lucruri sunt: sinceritatea și respectul. Iar ca urmare a combinării lor reiese că un comportament sincer e acela prin care fiecare îl respectă pe celălalt. 

Să fii părinte e o sarcină destul de grea, care implică multe lucruri, fiind o sarcină mereu în schimbare, mereu mai solicitantă. Copiii cresc, iar odată cu ei cresc și problemele noastre. Adesea, părinții simt că se pierd în căutările căii celei mai bune pentru educația copilului, mai ales când vine vorba despre copiii cu probleme de învățare sau cu sindromul atenției deficitare. 

În multe dintre situații, când părinților le e greu să ia o decizie, cauza constă în conflictul dintre principiile si valorile pe care ei le consideră importante, așa cum am văzut în cazul relației dintre Yael si Lenora. De asemenea, în multe alte situații, părinții acționează fără să-și măsoare propriile intenții. 

Sistemul nostru de valori depinde de cultura în care trăim: fiecare societate este bazată pe idei și norme de comportament, valabile pentru toți și care se transmit din generație în generație. Valorile înrădăcinate într-o anumită cultură stabilesc ceea ce este moral sau imoral, ceea ce se cuvine și ce nu, ceea ce este corect și ce nu este corect. Aceste principii ne conduc modul în care ne comportăm și ne ajută să alegem modul în care să acționăm în diferite situații.

Când alegem între două variante de comportament, provocate de două sisteme de valori diferite, oricare dintre variante pe care am refuza-o va fi strâns legată de refuzul unuia dintre aceste sisteme. 

Nevoia de a alege o singură variantă din două, știind că acestea au la bază aceleași principii, îi creează părintelui un conflict interior. De exemplu, când mama îi spune fiului să meargă să-și facă temele imediat după ce se întoarce de la școala, provoacă un conflict. Pe de o parte, ea se gândește la responsabilitatea ei de părinte și la viitorul copilului ei. Pentru ea e foarte important ca el să aibă rezultate bune, să deprindă abilități și calități, care să îl ajute în viață. Dar pe de altă parte, ea nu se gândește la empatia cu fiul său și la libertatea acestuia de a alege. 

Una dintre mame povestește: „Când îi dau voie fiicei mele să meargă la culcare când vrea ea, îmi arăt răbdarea, înțelegerea și o atitudine calmă față de ea, îi recunosc libertatea de a alege. Cu toate astea, înțeleg destul de bine că încalcă ora de culcare și că nu va mai dormi cât trebuie ca să se trezească devreme pentru școală și să fie astfel atentă și receptivă la ore. În plus, simt că pun prea mult accent pe autoritatea mea de părinte.” 

Pentru a ajunge la o înțelegere între ceea ce e important pentru părinți și ceea ce e important pentru copii e nevoie să creăm condițiile unui dialog deschis. Prin discuțiile cu copilul, părinții vor putea să înțeleagă ce lucruri și ce idei consideră el ca fiind utile pentru el și cum se reflectă asupra comportamentului său. Trebuie să se lămurească și după ce principii se ghidează ei, ca părinți, și de ce le consideră importante. Într-o astfel de discuție se poate da dovadă, prin exemplul propriilor părinți, de respect reciproc și de o iubire sinceră, care să construiască poduri peste toate neînțelegerile și să stabilească un contact puternic și pozitiv între părinți și copil. 

Sursa: www.matrony.ru 

Preluare de pe Ştiri pentru viaţă

Traducere: Emanuel Vârdol 

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com 

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici. 

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.