Părintele Zaharia Zaharou de la Essex (Marea Britanie) conferențiază la Iași, 21 - 22 octombrie 2015

Pentru iubitorii de intelepciune si viată monahală, sectorul Exarhat al Arhiepiscopiei Iaşilor şi Editura Doxologia au pregătit o intâlnire cu Părintele Zaharia Zaharou (Mănăstirea Sf Ioan Botezătorul, Essex), ucenic al Fericitului Sofronie Saharov, în ziua de 21 octombrie 2015, ora 18, la Centrul de conferinţe Providenţa.

Scurtă întâlnire cu Maica Magdalena de la mănăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” din Essex / Sfaturi pentru părinţi

Maica Magdalena de la Essex

Ucenică a Părintelui Sofronie, la rândul său ucenic al Sfântului Siluan Athonitul, Maica admiră şi respectă mult părinţii, iar prin cărţile sale („Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă” şi „Sfaturi pentru o educaţie ortodoxă a copiilor de azi”) încearcă să-i indrume pe uneori anevoiosul drum de a creşte copii creştineşte. Maica spune că tot ce a avut de spus important lumii e deja în aceste două cărţi ale ei, din care prima a fost scrisă mai mult ca „dictare” după Pr. Sofronie.

Maica dă câteva exemple de întâmplări adevărate, cu iz pedagogic, cu care s-a confruntat:

·     Când un copil vine la părinţi şi le spune ceva drăgălaş, părinţii se întorc unul spre celălalt şi schimbă priviri înduioşate, uitând să interacţioneze propriu-zis cu copilul. O fac, bineînţeles, din dragoste şi bucurie, însă aceasta îi poate îndepărta în timp de copil, fiindcă omuleţul nu se simte luat în seamă, valorizat, tratat cu seriozitate, ci doar ca sursă de „uimire şi încântare”.

·     O fetiţă iese din biserică ţinând strâns la piept o păpuşă Barbie. Maica Magdalena o vede şi-i spune: „Ce drăguţă e rochiţa păpuşii tale! Barbie s-a îmbrăcat aşa de frumos la biserică.” Îndată intervine mama fetiţei, cu reproş în glas: „Spuneţi-i, Maică, că nu trebuie să iubească păpuşa asta atât, ci pe Hristos!”. În afara greşelii evidente de a vorbi astfel de faţă cu copilul, Maica Magdalena explică sfâşierea interioară pe care o asemenea reacţie a mamei o produce în inima copilului. Fetiţa nu are capacitatea, încă, de a înlocui o dragoste „superficială” pentru păpuşă cu cea desărvârşită pentru Dumnezeu, dar nu trebuie să îi dăm impresia că Dumnezeu e în contradicţie cu tot ceea ce ei îi place sau iubeşte. Rugându-se, Maica a primit de la Dumnezeu un răspuns frumos, care a aşternut pacea în sufletul fetiţei: „Inima fetei dumneavoastră e aşa de mare, încât încape în ea şi dragostea pentru păpuşă şi pentru Hristos”.

Maica ne mai sfătuieşte să nu forţăm copiii să se roage, să stea la slujbă nemişcaţi etc. Şi pe noi ne îngăduie Dumnezeu când căscăm, ne uităm pe pereţi în timpul slujbelor, nu-i aşa? Copiii trebuie să simtă că dragostea noastră e necondiţionată, că nu depinde de câte rugăciuni turuie sau alte lucruri care ne-ar place nouă să le facă. Altfel, treptat, ei se vor îndepărta de noi şi vor căuta alte surse de iubire... „necondiţionată” în viziunea lor.

Copiii vor simţi dacă în casă există un spirit autentic de rugăciune, nu unul ”de faţadă”. Ei nu trebuie împovăraţi cu rugăciuni lungi şi complicate, cât încă nu pot duce, ci trebuie învăţaţi să se roage sincer, să vorbească cu Dumnezeu cu inima curată, fără ascunzişuri (de exemplu, să spună Domnului: „Uite, Doamne, stau în faţa Ta, dar nu prea am chef să mă rog...”). Până la urmă, dacă copiii tot nu cooperează, cel mai sănătos e să vorbim lui Dumnezeu despre copii, nu invers. Să ne rugăm Domnului să le atingă inimile şi să-i cheme la El cu delicateţea pe care doar El o are.

În încheiere, Maica Magdalena ne spunea să nu ne simţim împovăraţi că avem de crescut copii în vremuri aşa tulburi, căci Dumnezeu zămisleşte şi botează copii tocmai fiindcă şi astăzi se pot ridica dintre aceştia sfinţi.

Sursă: blogul Mănăstirii Acoperământul Maicii Domnul din Namur, Belgia

“Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă”, Maica Magdalena (Maldon, Essex) / recenzie

Citind recent cartea “Cum să comunicăm copiilor credinţa ortodoxă”, scrisă de maica Magdalena de la Mănăstirea “Sfântul Ioan Botezătorul” din Essex-Anglia, am selectat cateva reflecţii şi convorbiri:

 - mândria e chiar mai periculoasă decât un complex de inferioritate

- gândul că nu eşti bun de nimic e un obstacol în calea mântuirii numai dacă te duce la deznădejde

- smerenia e singurul temei al sănătaţii mentale şi emoţionale

- lucrul de care are nevoie copilul e nădejdea întemeiată pe o credinţă vie în Dumnezeu şi în iubirea celor din jurul lui, indiferent de lipsurile abilităţilor şi calitaţilor sale.

- un copil care se simte iubit va fi în stare sa suporte un mare grad de smerenie duhovnicească.

 - când mă pregăteam pentru examene, un părinte duhovnicesc mi-a spus: “Munceşte ca şi cum totul ar depinde de tine, şi roagă-te ca şi cum totul ar depinde de Dumnezeu”.

 Întrebarea unui tânar: ”Profesorii mei au fost de genul celor care te fac întotdeauna să-ţi spui: Pot să fac aceasta. A fost un şoc pentru mine să descopăr că Iisus spune: ”Fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5). Cum să înţeleg acest lucru?

Răspuns: “Totul e un dar de la Dumnezeu, chiar şi energia de a face ceva. O parte din dar este libertatea de a folosi sau abuza de abilităţile noastre. Răspundem de însuşirea voinţei lui Dumnezeu ca de propria noastră voinţă. Acelaşi Hristos ne spune că cel care se sileşte ia cu sila Împărăţia cerurilor (Matei 11,12). Sfântul Pavel ne îndeamnă să lucrăm pentru mântuirea noastră şi apoi ne spune că Dumnezeu este Cel care lucrează în noi (Filipeni 2,12). De unde rezultă că trebuie să lucrăm cu Dumnezeu recunoscând întotdeauna darul vieţii pe care ni l-a făcut şi să nu ne lăudăm cu talentele noastre folosindu-le spre propria noastră slavă. Recunoaştem cu onestitate nepriceperile şi eşecurile noastre.

O carte despre tineri dedicată tuturor acelora care iubesc tinerii şi tinereţea din sufletele lor. Lucrarea poate fi comandată de pe internet la preţul de 13 lei accesând următorul link al Editurii Deisis din Sibiu.

Prof. Claudia Indrei (Grup Şcolar “Nicolaus Olahus” Orăştie)