www.kolybel-ekb.ru
, 23 aprilie 2014
Odată,
încercând să-mi omor vremea în timp ce stăteam la coadă la bancă, am citit o
însemnare a unui psiholog într-un ziar local distribuit gratis. Autorul scria
că străduindu-ne să ajutăm copilul, noi “îi omorâm” orice inițiativă. Trebuie,
din contră, să-l susținem iar copilul va deveni repede un ajutor adevărat,
învăţându-se în acelaşi timp să devină independența. Acest articol mi s-a
întipărit în minte și am hotărât cu tărie că așa trebuie să procedez.
Băiatul
cel mare împlinise un an, vârstă la care copilului îi trebuie tot și
dintr-odată, iar inițiativa lui este ca o fântână. Am îndrăznit și i-am dat
cerealele să le mănânce singur cu lingurița și… minunea nu s-a întâmplat. El nu
a mâncat cerealele și nu a spus “mulțumesc”. Toată mâncarea era împrăștiată pe
scaun, pe podea și pe îmbrăcăminte. După ce am curățat totul în jur și am
spălat lucrurile de pe el, dorința de a învăța copilul să fie independent mi-a
cam pierit: cât timp o să treacă până când el o să învețe?
Cuvintele
psihologului nu mi-au ieșit din cap, fapt pentru care am hotărât să acționez în
continuare și să aștept rezultatele, căutând metode care să mă ajute să nu
înnăbuș inițiativa copilului iar mie să-mi fac viața mai ușoară. La început am
pus în farfurie numai două linguri de cereale sau altă mâncare și atunci el a
risipit mai puțin și a mâncat mai mult; legumele i le-am dat fierte ca să poată
fi mâncate cu mâna; am găsit o ceașcă mică din care să verse mai puțin; înainte
de masă am dezbrăcat copilul, iar podeaua am acoperit-o cu o mușama care putea
fi spălată ușor sub duș.
Curățenia
a devenit mai ușoară. În primele două luni mi s-a părut că nu a făcut progrese,
dar apoi s-a produs saltul. Copilul a devenit mai curat cu fiecare zi. În final,
după o jumătate de an, am putut să-i dau copilului cu curaj să mănânce când
eram în vizită și el era îmbrăcat frumos. Și aceasta a fost doar prima
victorie; în continuare am tăiat cu el legume și fructe fierte pentru salate,
am întins untul și brânza topită pe pâine, am măturat podeaua, am șters praful,
am spălat șosete și multe altele.
Nu
este greu de ghicit că și cu ceilalți copii am procedat la fel. Și știți,
inițiativa lor crește cu fiecare an, fiind încântați să realizeze lucruri care
nu sunt încredințate altor copii de vârsta lor. Astfel, ei au situații de
succes, care sunt importante pentru motivarea interioară a oricărui om, chiar
și adult fiind.
La
3-4 ani deja gătim prânzul împreună, la 6 ani copilul își gătește singur
prânzul și vrea să facă asta folosind cărți cu rețete, preșcolarii mari își
strâng singuri lucrurile și jucăriile fără a aştepta să li se amintească acest
lucru. Elevii nu numai că-și fac singuri lecțiile şi îi ajută pe cei mai mici,
dar își caută permanent preocupări folositoare: își însușesc programe noi,
învață să programeze, caută și găsesc rețete noi de mâncăruri de complexități
diferite și le și execută. Nu numai că își fac curat în cameră, dar caută
variante de optimizare a spațiului. Și toate acestea constituie inițiativa lor
personală, pe care trebuie s-o încurajăm încă din fragedă copilărie. Și, de
fapt, elevii noștri nu sunt atât de mari. Au 7-8 ani.
Cum
să încurajezi inițiativa copilului de 1-3 ani, în siguranță pentru el și fără
să afectezi psihicul mamei?
Cumpărați
cuțite din plastic nepericuloase. Cu ele copilul poate să taie banane, legume
fierte, fructe moi, să întindă unt și brânză topită. Când el învață să facă
acestea, îi poți da un cuțit adevărat neascuțit și se va trece la o altă etapă.
Acolo unde copilul taie, curăță, mănâncă sau gătește puneți o mușama. Acesta se
spală mai ușor decât podeaua. Lasă-l pe copil să învețe să gătească și să
mănânce numai în chiloți sau pamperși, pentru a nu fi nevoie să speli munți de
îmbrăcăminte.
Dați-i
copilului cârpă de șters praf, burete şi aspirator cu care să curețe, la
început, suprafețe destul de curate, urmând ca apoi să mărești gradul de
murdărie ce urmează s-o îndepărteze. Atunci copilul se învață treptat să
folosească cârpa și buretele și să nu împrăștie mai rău mizeria și praful.
Începeți
și hrăniți copilul cu mâncare care poate fi “apucată”, alegeți linguri
confortabile, iar cănuțele cu margini subțiri.
Cumpărați
un aspirator manual care este ușor și cu care și un copil de 2 ani se poate
descurca.
Dați-i
copilului să spele vasele, la început incasabile.
Puneți
cutii de plastic pentru îmbrăcăminte și jucării direct pe podea, pentru ca
micuțul să poată să-și strângă singur lucrurile.
Sfaturile
par destul de simple, dar ele aduc foarte mult în planul dezvoltării inițiativei
și independenței copilului!
Traducere:
Nicoleta Macovei
Preluare
de pe Știri pentru viață
Dacă
doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză,
spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne
scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com.
De
asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.
0 comments:
Trimiteți un comentariu