Dacă nu ai uter taci din gură!

De Danny Burton 

Imaginaţi-vă scena aceasta:

Un grup de studente stau pe jos şi fac ceea ce fetelor le place cel mai mult: să stea de vorbă. Două dintre ele sunt însărcinate şi discută despre opţiunile pe care le au, inclusiv despre avort. Dinspre televizorul din cealaltă parte a camerei se aude deodată o voce pătrunzătoare: un bărbat chel anunţă arogant:

“Şi acum, comitetul nostru format exclusiv din bărbaţi, va discuta despre viitorul drepturilor femeii la reproducere”.

Am văzut situaţia de mai sus într-un desen, deasupra biroului unei colege de serviciu. El reflectă o atitudine des întâlnită şi anume că bărbaţii ar trebui să nu se amestece în discuţie atunci când vine vorba despre avorturi. Ideea lor este că avortul este o problemă care aparţine strict femeilor şi, prin urmare, bărbaţii nu au nici un cuvânt de spus. Hai să vorbim puţin despre asta.

Dreptul meu de a-mi exprima o opinie nu ar trebui să fie bazat pe organul de mai sus (sau pe lipsa acestuia).

În calitate de tată a doi copii (dintre care unul este pe drum), cunosc destul de multe despre procreere. Vă pot spune cu siguranţă că femeile nu concep singure copiii. Copiii sunt creaţi împreună cu... bărbaţii. Pe lângă această, aproximativ 50% din bebeluşii avortaţi sunt de sex masculin (cel puţin în SUA). Consider că aceste lucruri ne califică pe noi bărbaţii să avem un punct de vedere asupra acestui subiect. Vedeţi, contrar părerii larg răspândite, avortul nu este o chestiune care ţine exclusiv de drepturile femeii, ci ţine de drepturile omului.

Cu toate acestea, chiar şi unii susţinători pro-viaţă sunt cuprinşi de fiori când bărbaţii îndrăznesc să facă apel la dovezile ştiinţifice incontestabile şi la bunul simţ care susţin dreptul la viaţă. Gândiţi-vă: oare sexul unui vorbitor afectează adevărul spuselor lui? Sau faptele nu mai sunt fapte doar pentru că sunt prezentate de un nebun? Cu siguranţă că nu.

Dacă un cimpanzeu roşu v-ar spune că pământul este rotund, pământul ar rămâne totuşi rotund. (Menţiune: în cazul în care un cimpanzeu roşu chiar vă vorbeşte, ar fi sănătos să o luaţi imediat la fugă. Eventual, aruncaţi-i câteva alune peste umăr, ca să-i distrageţi atenţia).

Ştim cu toţii că susţinătorii înverşunaţi ai avortului nu au nici o problemă cu politicienii bărbaţi care sprijină avorturile, sau cu bărbaţii care fac lobby pentru obţinerea unor fonduri de stat pentru Planned Parenthood, sau cu doctorii bărbaţi care fac avorturi. Dar, în momentul în care un bărbat apără dreptul la viaţă, are parte de “Hei, dacă nu ai uter taci din gură!”

Domnilor, nu ştiu ce părere aveţi voi, dar, eu unul sunt sătul să mi se spună că doar pentru că nu voi putea vreodată să dau naştere unui copil, nu mă pot ridica în apărarea lui. Este timpul să trecem peste prejudecăţi. Este timpul să fim bărbaţi.

În concluzie, celor care se înfurie când noi, bărbaţii, avem curajul să luăm atitudine şi să apărăm dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi, le ofer aceste scuză umilă: vă rog să ne scuzaţi că ne-am născut bărbaţi. Oare ce-o fi fost în capul nostru?

Traducere de Ilinca Lavric

Sursă: http://liveactionnews.org