Evanghelia
Luca
24, 36-53
În
vremea aceea, după ce a înviat din morţi, Iisus a stat în
mijlocul ucenicilor Săi şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei,
înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd un
duh. Și Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi
se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Vedeți mâinile
Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi
vedeţi, că duhul nu are carne şi oase precum Mă vedeţi pe Mine
că am. Şi, zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele
Sale. Deci, încă necrezând ei de bucurie şi minunându-se, El
le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei I-au dat o bucată de
peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi, luând, a mâncat
înaintea lor. Apoi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am
grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se
împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în
proroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă
Scripturile. Şi le-a spus: Aşa este scris, şi aşa trebuia să
pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi, și să
se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea
păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi
sunteţi martorii acestora. Şi, iată, Eu trimit peste voi
făgăduinţa Tatălui Meu; însă voi să şedeţi în cetatea
Ierusalimului până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus. Și i-a
dus afară până spre Betania şi, ridicându-Și mâinile, i-a
binecuvântat. Şi, pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei
şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors
în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu,
lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
Sfântul
Luca al Crimeii - Predică
la Înălțarea Domnului – „Eu sunt
cu voi”
Nu
voi predica mult astăzi din cauza neputințelor mele, mă voi
strădui numai să vă explic condacul sărbătorii de astăzi, atât
de bogat în înțelesuri.
Ascultați,
ascultați cu mare atenție condacul acesta (corul cântă): „Plinind
rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu
cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul
nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând
nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi
nimeni împotriva voastră”.
Ce
înseamnă: Plinind rânduiala cea pentru noi?
Iată
la ce se referă lucrul acesta: Când Domnul Iisus Hristos, prin
toate lucrările vieții Sale pământești și prin moartea Sa pe
cruce, a împlinit ceea ce ne-a fost rânduit de Dumnezeu în Sfatul
veșnic, când a unit cele de pe pământ cu cele cerești, când a
unit oamenii de pe pământ cu îngerii din ceruri.
El
ne-a unit cu îngerii Săi. Ne-a dat posibilitatea de a fi părtași
vieții cerești. Și au fost o mulțime de oameni care au devenit
încă de pe pământ îngeri în trup. Știți bine că marele Ioan
Botezătorul în Sfânta Scriptură este numit înger. Au fost o
mulțime de oameni pentru care viața de acum nu prezenta niciun
interes, care și-au curățit inimile, care s-au înălțat atât de
mult și s-au desăvârșit, încât au devenit prin duhul lor
asemenea îngerilor, au devenit îngeri în trup.
Oare
nu așa au fost toți cuvioșii? Oare Maria Egipteanca nu a fost un
înger în trup? Oare nu așa au fost mulțimea părinților, cei mai
mari pustnici, precum Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Sava cel
Sfințit, precum cel mai mare cuvios al nostru, Serafim de Sarov,
cuvioșii noștri Antonie și Teodosie de la Pecerska? Ei au devenit
cu toții îngeri în trup. Desigur, încă de pe pământ erau uniți
cu cele cerești. Au vorbit cu îngerii și Maica Domnului li s-a
arătat lor.
Și
mulți, mulți au fost aceia pe care Domnul nostru Iisus Hristos i-a
unit cu cele cerești, cu toate puterile cerești.
„Te-ai
înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, de unde
nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând nedepărtat, strigi
celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva
voastră.”
Domnul
nostru Iisus Hristos Se înalță în mare slavă de pe Muntele
Măslinilor, iar ucenicii Săi, așa cum ați auzit în citirea
Apostolului și a Evangheliei de astăzi, despărțindu-se de El, nu
și-au pierdut speranța. Nu numai că nu s-au întristat, dar au
plecat acasă cu bucurie, cu mare veselie.
De
aceea, cum să înțelegem noi aceasta: cum au putut ei să se
veselească și să se bucure, dacă s-au despărțit de Hristos?
Acest lucru a fost posibil pentru că Domnul le-a spus că va trimite
un alt Mângâietor, pe Duhul Sfânt, care le va aminti tot ce le-a
spus El și va fi cu ei pentru totdeauna.
Și
se spune în condac: „de unde nicicum nu Te-ai despărţit, ci
rămânând nedepărtat”. Acest lucru înseamnă că, înălțându-Se,
El nu ne-a lăsat, ci rămâne cu noi mereu, neîncetat.
Trebuie
să ne amintim cuvintele Însuși Domnului Iisus și niciodată să
nu le uităm: „cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl
Meu şi vom veni la el şi vom face locaş la el”.
Vedeți,
aceasta este promisiunea lui Hristos: El spune că la toți cei care
Îl iubesc și Îi împlinesc poruncile Lui, El va veni cu Tatăl Său
și Își vor face sălaș în ei, vor veni în inima lor și vor
locui în ea, ca într-un templu al Duhului Sfânt.
„Strigi
celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva
voastră.”
Cine
Îl va iubi pe Hristos cu toată inima sa, cine va trăi după
Cuvântul Său, împlinind toate poruncile Lui, acela va fi în
comuniune continuă cu El, va fi sub ocrotirea Sa veșnică, va fi
întotdeauna protejat de Însuși Hristos și de îngerii lui
Dumnezeu; pe acela nu îl va atinge niciun rău, pentru că Hristos
va fi cu el neîncetat.
Dar
gândiți-vă: dar oare și marii sfinți nu au avut parte de
prigoane, oare nu au fost atâția cei care s-au ridicat împotriva
lor, oare nu au fost atâtea mii de mucenici ai lui Hristos?
Aduceți-vă
aminte cum marele Cuvios Serafim de Sarov a fost bătut până la
moarte de către tâlhari. Și ce, a fost aceasta în defavoarea
Sfântului Serafim? A fost în detrimentul Bisericii lui Hristos? Nu,
a fost cel mai mare beneficiu al nostru pe care l-am primit prin
Cuviosul Serafim, căci atunci când însăși Fecioara Maria i s-a
arătat și i-a vindecat fractura de craniu și coastele rupte, iar
tâlharii au fost trimiși la judecată, Cuviosul Serafim, aflând
despre aceasta, se ruga cu lacrimi pentru ei: „Nicicum, nicicum nu
vreau să fie judecați! Dacă vor fi condamnați, voi pleca din
pustia Sarovului”.
Vedeți
cum acest act de sfințenie ar trebui să servească ca învățătură!
Ce exemplu mare am primit, un mare exemplu care ne arată cum să ne
purtăm cu cei care ne provoacă suferințe!
Dar
cu sfinții mucenici cum se împlinesc cuvintele cântării „Eu
sunt cu voi și nimeni împotriva voastră”?
Da,
s-au ridicat asupra lor, s-au ridicat împărați, s-au ridicat
conducători, i-au supus la chinuri de mare cruzime. Dar cuvintele
lui Hristos s-au adeverit și, pe când erau torturați, Hristos
Însuși era cu ei, ușoarându-le chinurile îndurate.
Foarte
adesea, ei nu ardeau în cuptoarele acelea groaznice a căror flacără
îi dogorea chiar pe chinuitori. De ce? Pentru că Hristos era cu ei,
nimeni nu a fost părăsit. El i-a trimis pe îngerii Săi și El
Însuși a mers în teminiță, la mucenicii chinuiți până la
moarte, și i-a vindecat, iar în ziua următoare călăii i-au văzut
vindecați. Vedeți voi, și cuvântul acesta s-a adeverit. Credeți
că tot cel ce Îl iubește pe Hristos și îndeplinește Cuvântul
Său va fi iubit de Tatăl și El va veni și va locui împreună cu
el.
Iubiți-L,
așadar, pe Hristos, mergeți după El, împliniți poruncile Lui!
Iar
acum ascultați condacul praznicului pe care tocmai l-am explicat și
sper să-l înțelegeți mult mai profund decât îl înțelegeați
înainte. (Cântă corul.)
„Plinind
rânduiala cea pentru noi şi pe cele de pe pământ unindu-le cu
cele cereşti, Te-ai înălţat întru slavă, Hristoase, Dumnezeul
nostru, de unde nicicum nu Te-ai despărţit; ci, rămânând
nedepărtat, strigi celor ce Te iubesc pe Tine: Eu sunt cu voi şi
nimeni împotriva voastră”.
Țineți
minte, țineți minte acest condac. Amintiți-vă, amintiți-vă
mereu această mare zi a Înălțării la cer a Domnului Iisus.
Să
ne îndreptăm inimele către El, pentru ca și pe noi să ne înalțe
după El la cer.
Amin.
(14
mai 1953)
Sursa:
Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu