Mercator,
17 iulie 2014
În
timp ce cercetări recente au scos la lumină efectele psihologice nocive pe care
le experimentează copiii din familii divorțate, noi dovezi arată că încercările
de a combate aceste efecte asigurând custodie separată dar egală părinților nu
numai că nu au rezultatul scontat ci, în plus, înrăutățesc răul făcut acestor
copii.
Un
articol recent apărut în International Business Times explică că cercetătorii
au descoperit că „mutarea copiilor de la un părinte la altul sau simplul fapt
că trebuie să doarmă peste noapte la părintele cu care nu locuiesc de obicei,
dăunează dezvoltării creierului copiilor. Aceste efecte dăunătoare sunt
considerate a fi mai intense pentru copiii sub cinci ani, atunci când astfel de
aranjamente cauzează adesea probleme de atașament.
Acest
articol sugerează că cel mai bun aranjament pentru copii după divorț este ca ei
să fie crescuți împreună de către ambii părinți, atunci când aceștia continuă
să locuiască în aceeași casă. Din păcate, mulți continuă să vadă divorțul și
custodia comună drept un mod eficient de a avea grijă de copii – divorțul fiind
perceput ca o protejare a copiilor împotriva conflictelor dintre părinți, iar
custodia ca un mijloc de a menține relațiile dintre părinte și copil atât
pentru mamă, cât și pentru tată. Cu toate astea, nu este surprinzător faptul că
conviețuirea sub același acoperiș împreună cu ambii părinți, le conferă
copiilor stabilitatea de care aceștia au nevoie.
Copiii
ai căror părinți divorțează, suferă la nivel psihologic
Conform
unor progresişti americani, divorțul părinților afectează serios copiii
americani doar pentru că Statele Unite sunt, din punct de vedere politic,
înapoiate în comparație cu democrații sociale avansate cum ar fi, de exemplu,
Suedia. Dar această idee își pierde plauzibilitatea când este pusă față în față
cu rezultatele unui nou studiu privind divorțul, realizat în Suedia. Chiar și
în această țară progresistă, se pare că divorțul părinților cauzează probleme
psihologice copiilor.
Pentru
a evalua impactul divorțului părinților asupra copiilor, cercetători de la
Universitatea Linkoping, au examinat cu minuțiozitate istoricul psihiatric și
medical a 239 de bărbați și femei care aveau 18 ani sau mai puțin atunci când
părinții lor au intentat divorțul la judecătoria din Linkoping între iulie 1987
și iunie 1988. Datele obținute astfel au fost apoi comparate cu datele unui
grup de comparație – un grup reprezentativ
de 239 de oameni din aceeaşi clasă socială cu primul grup, identificat cu
ajutorul Registrului Naţional Suedez al Populației.
Cercetătorii
nu au aflat prea multe atunci când s-au concentrat pe bunăstarea vieții de
adult a celor care au experimentat divorțul părinților atunci când erau copii.
Datele „nu au indicat nicio diferență semnificativă între grupul celor cu
părinții divorțați și grupul de comparație, în ceea ce privește numărul
persoanelor care au cerut, adulţi fiind, un control psihiatric sau în ceea ce
privește numărul consultațiilor psihiatrice.”
Cu
toate astea, cercetătorii au descoperit mult mai multe atunci când au luat în
considerare bunăstarea vieții de copil a celor care au experimentat divorțul
părinților. Datele relevă faptul că atât bărbații cât și femeile care au
experimentat divorțul părinților au avut mult mai mult contact cu psihiatrii în
perioada copilăriei și adolescenței, decât cei din grupul de comparație.
Printre cei care au experimentat divorțul părinților, unul din cinci a primit
îngrijire psihiatrică în copilărie sau în adolescență, în timp ce doar unul din
cincizeci din grupul de comparație a avut nevoie de o asemenea îngrijire.
(20.95% vs. 2.1%)! Nevoia de îngrijire psihiatrică a fost întâlnită mai ales
printre fetițele ai căror părinți divorțaseră.
Cercetătorii
evidențiază că „unul dintre cele mai frecvente diagnostice psihiatrice la
copii/adolescenți era cel de <tulburări de comportament>, remarcând că
astfel de tulburări pot reflecta „reacții la condițiile nearmonioase din
familie, experiența divorțului părinților având legătură cu problemele
emoționale precum anxietatea și depresia, așa cum a fost demonstrat de către
cercetători.”
Chiar
și în Suedia, o țară considerată progresistă, incidența problemelor psihiatrice
în rândul copiilor cu părinți divorțați este îngrijorător de mare, atât de mare
încât cititorii acestui nou studiu pot suspecta că umbre ale acestor probleme
persistă în viața de adult a acestor copii, chiar dacă aceste umbre sunt prea
subtile pentru a fi măsurate cu măsura folosită de cercetători.
Traducerea:
Claudia Pantazi
Preluare
de pe Știri pentru viață
0 comments:
Trimiteți un comentariu