Un fost taliban a fost creştinat la Muntele Athos

 

Ahmed s-a născut şi a crescut într-un sat din Afganistan în mijlocul războiului. Amintirile sale din copilărie se reduc la praf, sărăcie, război şi educaţie islamică obligatorie.

“Nu-mi amintesc cine cu cine lupta. Oricum, era un război continuu.”

Ani de zile a lucrat pentru talibani făcând diverse lucruri. A fost un musulman fanatic care a aparținut așa-numitului islamism radical. La un moment dat nu a mai putut suporta acest tip de viață: mizerie, sărăcie, violență, durere, și moartea pe care o vedea peste tot.

La 23 de ani a trecut munții în Pakistan și apoi în Iran. Singurul lui "pașaport" a fost limba comună, farsi.

A lucrat timp de doi ani fără documente și, în cele din urmă, a ajuns pe coasta Asiei Mici, în Turcia, care pentru el a fost poarta spre paradisul din Vest.

Într-o seară de iarnă, acum nouă ani, folosind o barcă gonflabilă cu care copiii se joacă pe plajă, două vâsle şi cinci sticle de apă, împreună cu un prieten, a sărit în mare, aproape de Lesvos, care părea atât de aproape.

Aceasta este povestea, cu propriile lui cuvinte:

„Marea era neagră ca smoala. A fost o noapte de iarnă fără lună, iar vântul bătea foarte tare. Nu știam să înotam, iar valurile arătau ca nişte munţi. Undeva, în depărtare, se vedea o lumină roșie intermitentă. Barca era ca o coajă de nucă pe valuri. Ne-am dat repede seama că drumul spre paradis nu era nici scurt şi nici ușor. După aproximativ zece ore am ajuns la coasta stâncoasă şi abruptă. Eram disperaţi pentru că nu știam dacă vom putea urca. În cele din urmă am reuşit să urcăm și am ajuns la un drum neasfaltat  Nu după multă vreme am întâlnit o femeie în vârstă îmbrăcată în negru. Femeia avea capul acoperit şi am crezut că este musulmană. Prietenul meu vorbea puţin engleza, în schimb ea nu. Prin semne ne-a arătat calea spre un drum asfaltat și ne-a dat câteva monede, despre care știam că erau tot ce avea, pentru a lua autobuzul spre oraș. Am ajuns în port și am luat primul feribot spre Piraeus. La uşa însă ne-au prins. După trei luni petrecute într-un mic centru de primire pentru imigranţi, în care se aflau mulți oameni ca noi, ne-au dat o hartă și am mers la Atena. Am învățat limba greacă și am avut mai multe locuri de muncă până când ne-am angajat într-o companie care instala panouri solare. M-au plătit bine, mi-au făcut asigurare socială şi am depus actele pentru a primi azil politic. Am lucrat pentru această companie timp de șase ani. În toți acești ani mergeam şi stăteam în apropierea bisericilor, ceva atrăgându-mă parcă acolo, apoi am început să şi intru în ele. Mă simţeam foarte liniştit. Pe măsură ce greaca mea se îmbunătăţea, am vrut să știu mai multe despre Hristos. Am găsit Noul Testament dar era într-o limbă pe care nu o înțelegeam – greaca koine. În cele din urmă am găsit unul albastru în greaca pe care o ştiam. Am început să-l citesc. Am decis că vreau să devin creștin. Am plecat din Atena atunci când compania s-a închis și am mers în provincie pentru a găsi alt loc de muncă. În cele din urmă, în orașul din apropiere, am găsit un apartament mic aflat la subsolul unei clădiri. La scurt timp înainte de Paști, în 2013, am decis să cer trecerea mea la Creştinism.”

În miercurea Înjumătățirii Praznicului, pe 5 iunie după vechiul calendar, seara, pe balconul chiliei athonite de la Marouda, deasupra de Karyes, cum te uiți spre Schitul Sf. Andrei și spre albastrul fără sfârșit al Mării Egee, aceeasi mare pe care o traversase cândva din directia opusă, sub un cer frumos și un soare strălucitor, Ahmed a devenit un creștin.

El a luat numele de Alexandru.

Traducere după MYSTAGOGY