Tinerii trebuie să fie în stare sinceră de trezvie. Să nu-şi piardă
tinereţea, că e în primejdie bătrâneţea! Aşa le spun la fete: „Vedeţi-vă de
treabă cu băieţii şi propunerile lor de sărut, pentru că vă degradaţi
duhovniceşte”. Prin orice cuvânt duhovnicesc pe care îl împliniţi cuceriţi
Cerul întreg şi această posibilitate de urcuş duhovnicesc se anulează pentru un
sentiment strict omenesc şi nesigur din partea celuilalt. Şi chiar dacă ar fi
un om sincer acela! Adică renunţi la ajutorul lui Dumnezeu nemaipomenit acordat
inimii tale, în schimbul unei satisfacţii momentane.
Dumnezeu vrea să stea în inima ta şi e „gelos”. „Ce, domnie, mă opreşti de
la viaţă?”, îmi vei spune. „Nu, tocmai că vreau să te duc la Viaţă!”. Relaţia
de prietenie nu se face numai din dorinţa de a avea o relaţie, ci cu scopul
unei căsătorii.
Vin fete la spovedit şi scriu pe pomelnic şi numele iubitului. Şi le
întreb: „E credincios?”. „Nu, începe şi el acum”. Păi, nu-i e ruşine, acum, la
20 de ani, student fiind, începe şi el să se roage? Asta trebuia să o facă de
mic copil! Băiatul acesta e primejdios! Vrei tu acum să-l încreştinezi pe el?
El te pofteşte pe tine trupeşte, ţi-a măsurat de mult dimensiunile trupului. Face
orice acum numai să pună mâna pe tine, şi pe urmă tot el este. Iubirea nu
înseamnă sărut. Are o justificare dacă vă veţi căsători. Dar e prematur
când abia aţi început studiile. Aşa că iubiţi-vă, respectaţi-vă, nu împlinind
pur şi simplu pipăit şi celelalte... E o ispită! E foarte bine că există aşa
ceva, ca s-o poţi dori, ca să-l poţi dori... după ce s-a săvârşit cununia
religioasă.
Scopul căsătoriei este mântuirea reciprocă. Stimularea continuă, reciprocă,
spre acest scop este obligatorie, pentru că e o mare răspundere. Valoarea unei
flori nu stă într-o petală pe care a luat-o vântul, ci trebuie văzută valoarea
intrinsecă a florii. Aşa că, dragii mei, o căsnicie se poate întemeia pe o
iubire adevărată şi pe o coordonată exclusiv creştină.
(Arhim. Arsenie Papacioc, Viața de familie și diverse probleme ale lumii
contemporane, p. 52-53)
Sursă: Doxologia
0 comments:
Trimiteți un comentariu