Învăţături despre bine şi rău: Pudoarea pierde, patologia socială câştigă

Pudoarea (La Pudeur)
sculptură de Jean-Louis Jaley (1802-1866), Muzeul Luvru.

de Wendy Shalit

Cred că multe dintre problemele de care auzim în ziua de azi – hărţuirea sexuală, violul la întâlnire, femei tinere ce suferă de tulburări de alimentaţie şi declară că resimt o lipsă se control asupra propriului corp – au legătură cu atacul culturii noastre asupra pudorii.

În primul rând, să ascultăm primele cuvinte folosite de noi pentru a descrie intimitatea: ceea ce odinioară se numea „a face dragoste”, apoi a „face sex”, acum se numeşte „cuplare” – asemenea avioanelor ce sunt realimentate în zbor. 

În acest context, am aflat cu interes, în timp ce mă documentam pentru cartea mea, că feministele din primii ani lăudau de fapt pudoarea, ca pe ceva ce înnobila societatea. Aici nu vorbesc doar de feministele din mişcarea pentru cumpătare, care afirmau, „Buzele ce ating alcoolul nu le vor atinge pe ale mele”. Vorbesc de feministele din perioadă mai recentă, precum Simone de Beauvoir, care în cartea sa, „The second sex” (Al doilea sex), ne avertiza că dacă societatea trivializează pudoarea, aceasta va duce la violenţă împotriva femeilor. 

Şi avea dreptate. Începând cu anii ’60, când arbitrii noştri culturali au clasificat aceasta virtute învechită drept „inhibitorie”, bărbaţii au început să aştepte ca femeile să aibă o atitudine degajată cu privire la sex, iar femeile, pe de altă parte, să nu simtă că au dreptul să spună „nu”. 

Acest lucru ne-a făcut să resimţim mai multă suferinţă decât satisfacţie. Pe canalul MTV am văzut o femeie de 27 de ani care zicea că era „bucuroasă într-un fel” că suferă de herpes, căci acum avea „o scuză să spună «nu» sexului”. În cazul ei, boală a substituit pudoarea în justificarea exercitării liberului arbitru.

Când vorbesc cu studenţii de colegiu, în mod invariabil unul va afirma:

„Ei bine, dacă vrei să fii pudic, fii pudic. Dacă vrei să fii promiscuu, fii promiscuu. Cu toţi avem dreptul să alegem, iar asta e cel mai grozav lucru al acestei societăţi”.

Însă cultura, le răspund eu, nu poate fi neutră. Nu poate fi nici subtilă în a influenţa comportamentul. De fapt, cultura funcţionează mai mult ca un tanc marca Sherman. 

În final, dacă nu va ajunge să pună preţ pe pudoare, se va axa pe promiscuitate şi adulter şi, drept consecinţă, vieţile noastre şi căsniciile vor avea de suferit.

Sursă: pravmir.com

Traducere: Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com