Puterea unei fotografii

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Campania de donare de sânge iniţiată de Patriarhia Română continuă în Bucureşti şi Ploieşti

Potrivit unui comunicat al Biroului de presă al Patriarhiei Române transmis AGERPRES, acţiunea face parte din campania „O picătură de sânge pentru viaţa aproapelui", iniţiată în primăvara acestui an, cu binecuvântarea patriarhului BOR, Daniel, sub îndrumarea părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru, eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului.

Donarea de sânge va continua în Bucureşti până la sfârşitul acestei săptămâni prin implicarea altor credincioşi de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului şi de la alte parohii bucureştene.

Campania de donare de sânge derulată de Patriarhia Română se va desfăşura vineri la Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Ploieşti, la acţiune, desfăşurată tot sub îndrumarea părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru, urmând să participe voluntar credincioşi din municipiu şi o mare parte din cei 1.500 de elevi de la Şcoala de Poliţie - Câmpina.

Săptămâna viitoare, la Centrul de Transfuzie Sanguină al Municipiului Bucureşti vor mai dona sânge credincioşi din Bucureşti şi studenţi de la Facultatea de Pompieri din cadrul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", se mai arată în comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei.

Gheronda Iosif Vatopedinul: „Deosebirea dintre nevoinţa monahilor şi cea a mirenilor" / Învăţături despre bine şi rău

Pentru omul care trăieşte în mijlocul societăţii lupta şi nevoinţa se face în lumea lucrurilor sensibile, în lumea care ne înconjoară. Pentru monah lupta se află pe două fronturi: şi în lumea lucrurilor sensibile şi în lumea înţelesurilor.

Mireanul, dacă taie alipirea de lucrurile sensibile, se eliberează de influenţa lor. Dimpotrivă, monahul, făcând acelaşi lucru, nu se izbăveşte de înrâurirea înţelesurilor şi a gândurilor, care stăpânesc ca imagini din trecut şi viitor, şi nu încetează să incite poftele şi patimile. Pe monah nu-l preocupă doar faptul de a se izbăvi de păcatul „după lucrare”, ci ţinta sa este mortificarea oricărei mişcări pătimaşe şi a întregului sistem al omului vechi.

Dacă reuşeşte să izbândească primul lucru, scapă de osânda şi de condamnarea dreptăţii dumnezeieşti.

Al doilea însă, curăţia inimii, îl conduce la moştenirea făgăduinţei şi a dumnezeieştii înfieri. Atunci devine moştenitor al Tatălui şi împreună-moştenitor cu Hristos.

Această temă se întinde pe vaste spatii ale „adâncimii, lăţimii şi înălţimii”. Noi aici, ca să spunem aşa, am trasat doar câteva linii, însă dorim cucerirea practică a acestui premiu, prin luptă şi osârdie, de către toţi cei ce-l caută şi-l doresc.

  

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012)

Sursă: Pemptousia 

31 octombrie-Conferinţa: „Cum (re)devenim tineri", invitat IPS Nicolae, Mitropolit de Mesogias şi Lavreotiki

Conferinţa „Probleme bioetice contemporane şi Biserica Ortodoxă"-31 octombrie 2013

Arhim. Melchisedec Velnic: „Prin cinstea pe care o acordăm sfinților ne pregătim pentru viața de dincolo” – Cuvânt la Duminica a XXIV-a după Rusalii

Ne-a ajutat Preabunul Dumnezeu să ajungem în această zi, Duminica a XXIV-a după Rusalii, în care se face și pomenirea Sfântului Preacuviosului părintelui nostru Dimitrie Basarabov, sau Dimitrie din Basarabi, ale cărui sfinte moaște se află în Catedrala Patriarhală din București, unde astăzi este un pelerinaj deosebit de mare.

Am ascultat Evanghelia și cuvântul de astăzi, care ne-a vorbit despre credința în Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, despre învierea fiicei lui Iair, despre tămăduirea acelei femei neputincioase, care avea curgere de sânge, despre cum absolut toți, și fiica lui Iair, și părinții fiicei lui Iair, și apostolii care erau de față, și femeia cea care era bolnavă, absolut cu toții s-au bucurat, am putea spune, de învierea cea lăuntrică, de învierea cea duhovnicească. Înviere este ridicarea noastră din moarte, din robia păcatului, căci fiecare om cunoaște mai mult sau mai puțin păcatul în această lume. Omul se ridică din păcat spre Dumnezeu, atunci când el dorește ca inima lui să se miște și când vrea să-și miște inima spre Dumnezeu. Cu ce plecăm noi din această zi? Cu ce sfat, cu ce gând plecăm spre casele noastre? Ascultând Evanghelia și cuvântul părintelui și ținând cont și de viața Sfântului Dimitrie Basarabov, gândul nostru este acesta: să ne ridicăm fiecare și să-l cunoaștem mai mult și mai intens pe Dumnezeu.

Sfântul Dimitrie Basarabov a fost necunoscut. Prea puțin se cunoaște despre viața lui și s-a învrednicit de mari daruri de la Dumnezeu pentru smerenia lui cea adâncă.

Unul din părinții Bisericii noastre, Părintele Daniil – Sandu Tudor, care și-a sfârșit viața aceasta în temnița Aiudului, mărturisindu-l pe Hristos prin faptă și cuvânt, a scris un Imn-Acatist închinat Sfântului Dimitrie Basarabov. El are mai multe imne, dar între cele cunoscute este și Imnul-Acatist închinat Sfântului Dimitrie Basarabov, aprobat de Sinodul Bisericii noastre Ortodoxe în anul 1924. Acest părinte al Bisericii, Daniil Sandu Tudor, a spus că s-a învrednicit și el să-l mărturisească pe Hristos în temnițele comuniste și a suferit pentru că a făcut parte din Mișcarea Rugul Aprins.

Am să citesc un fragment, nu din Imnul-Acatist, ci din ceea ce a însemnat el, atunci când a scris Imnul-Acatist. Și iată ce spune despre slava care i se dă Sfântului Dimitrie de către Biserica noastră: „Norodul nostru, cunoscu repede prin el pe vasul cel ales, descoperit prin semn, nouă, spre alinare”. Deci poporul a cunoscut repede, după ce moaștele au fost aduse și așezate, că este un vas ales și dat nouă spre alinare. Și spune mai departe: „Aleargă poporul spre el. Întru toate nevoile și lipsa el ne umbrește cu nevăzuta lui oblăduire, stând astăzi de pază peste sufletul dreptcredincios al Țării Românești în Biserica cea mare a Sfintei Patriarhii.” Iată că acest cuvânt al lui, scris cu aproape 93 de ani în urmă, se adeverește pe deplin în ziua de astăzi. Căci astăzi, cine merge către București și nu trece pe la Sfântul Dimitrie ca să se închine la moaștele lui, să-i aducă un prinos de cinstire?!

Cinstirea aceasta pe care noi o acordăm sfinților, o acordăm lui Dumnezeu, pentru că sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu. Căci dacă tu cinstești pe cineva, dacă cinstești casa cuiva, oare îl cinstești doar pe stăpânul casei ? Oare nu îi cinstești și pe copii ? Dacă a venit cineva la tine în vizită și a venit cu copiii lui, cu familia lui, oare nu-i acorzi toată cinstea ? Sau dacă a venit cu prietenii lui, oare nu-i acorzi toată cinstea ? Așa este și în viața duhovnicească. Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu și vedeți cât de frumos spune Părintele Daniil: „aleargă norodul spre el, întru toate nevoile și lipsa. Și el umbrește cu nevăzuta lui oblăduire, cu nevăzuta lui purtare de grijă.” Oblăduiește, păzește, acoperă.

Ați văzut că în zilele noastre mulți încearcă să scoată din sufletul românului tocmai această alergare – alergarea spre sfințenie, spre înnoire, spre viața aceasta frumoasă, viața în Dumnezeul nostru, caută să ni-l scoată pe Dumnezeu din suflet. Asistăm astăzi la un îndemn la apostazie cum nu a fost de mult timp. Ați văzut că despre sfinții lui Dumnezeu se vorbește fără respect. Deschideți televizoarele și vedeți că marea majoritate a posturilor de televiziune vorbesc necuviincios. Nu sunt „sfintele moaște”, ci „moaște”, români „fanatici” sau alte vorbe de felul acesta pe care le aruncă mass-media din ziua de astăzi și mai cu seamă în toamna aceasta, despre pelerinajul de la Iași și de la București.

E un îndemn, dragii mei, pe care vi-l oferă o parte din mass-media, care ea mai întâi este apostată. Ei sunt, mai întâi, căzuți din dreapta credință, din cunoașterea lui Dumnezeu, căci inimile lor nu se mai sârguiesc pentru a-L cunoaște și a-L slăvi pe Dumnezeu. Ei cred că totul este aici, că nu mai este o viață veșnică, dar iată că sfinții ne arată, tocmai din contră, că este o viață veșnică, o viață fără de sfârșit. Iar noi, prin cinstea pe care o acordăm sfinților, arătăm că ne pregătim pentru viața cea de dincolo.

Apoi, cum frumos spunea cineva: „Dacă vrei să feliciți pe cineva, să-i spui La Mulți Ani, oare nu te duci să-i spui de ziua lui? Nu te duci să-i spui atunci?” Căci mulți spun: „Dar mergeți altă dată. De ce să vă adunați acum?” Ei bine, acum e osteneala, acum e plata mai multă. De ce mergem la hramurile bisericilor și ale mănăstirilor noastre? Pentru că atunci cinstim pe sfântul sau pe sfânta căruia este închinată biserica sau mănăstirea respectivă. De ce spunem La Mulți Ani? Pentru că atunci e ziua lui, atunci este mai primită dragostea. În felul acesta ne manifestăm dragostea și atașamentul. De aceea, să nu încetați în pelerinajele dumneavoastră, în dragostea voastră față de sfinții lui Dumnezeu, căci ei sunt cei care au cunoscut mai întâi înnoirea, au cunoscut Învierea, precum fiica lui Iair. Ei mai întâi au cunoscut pe Hristos Dumnezeul nostru și Hristos de aceea a venit, ca să ridice pe fiecare.

De aceea, dragii mei, să ne înarmăm cu arma credinței celei statornice, să ne sârguim spre tot ceea ce este bun și să nu facem niciun pas înapoi, așa cum am amintit de multe ori și am spus un cuvânt: „să ne dea Dumnezeu ochi duhovnicești, discernământ”. Avem nevoie, în ziua de astăzi, de mult discernământ, de lămurire în credința noastră, în evlavia noastră, în cumințenia noastră, de o lămurire statornică, adică să fim conștienți, să știm să deosebim binele de rău, căci răul ia de multe ori haina binelui. Lupul se îmbracă în haină de oaie și caută să răpească din turmă, ca să facă prădăciune.

Am spus și ieri un cuvânt din Pateric care a rămas de la un părinte, un sigur cuvânt a rămas de la el. A fost întrebat: „Cum vor fi monahii și creștinii cei mai de pe urmă?” Și el spune: „Cei de după noi vor face pe jumătate, iar cei de la sfârșit, mai nimic.” Și se pune întrebarea: „Dar cum se vor mântui?” Și răspunsul a fost acesta: „Li se va afla lor ispită și dacă se vor arăta lămuriți, vor străluci mai tare ca cei dintâi.” Care-i ispita? Care-i lămurirea? Iată ispita, iată oferta care ni se pune în fața ochilor în ziua de astăzi, când numai că nu ți se spune: „Leapădă-te de credință, leapădă-te de credința în Dumnezeu și în sfinții Săi, nu mai crede în Biserică și în Tainele sale”. Iată oferta care ni se face și, dacă ne vom afla lămuriți, atunci vom ști să deosebim binele de rău, vom ști să deosebim ceea ce este fals de ceea ce este adevăr. Să dăm deoparte falsul, să dăm deoparte minciuna, căci nu este altceva la mijloc decât minciună multă și alergare goală după vânt.

Îmi spunea cineva că un tânăr bine așezat, echilibrat, a mers și el și a vrut să se angajeze la un cotidian din presa scrisă și i s-a spus un singur lucru: „Trebuie să scrii și să lovești în Biserică”. Iar el a spus: „Așa ceva nu voi face”. Și a preferat să nu aibă acel serviciu. Mulți o fac pentru o bucată de pâine, dar pâinea aceea nu este o pâine cu gust bun, ci o pâine care este pâinea și banul lui Iuda, pentru că vinde sufletul fraților și al creștinilor bine așezați, echilibrați. De aceea, să ne dea Dumnezeu lămurire sfântă și curată. Să fim atenți. Noi ne bucurăm de săgețile acestea trimise împotriva sfintei noastre ortodoxii, noi ne bucurăm pentru că acestea ne întăresc în dreapta credință, ne întăresc în răbdare și în dragoste, pricinuiesc minuni. De aceea, să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte. Viața noastră să ne-o petrecem frumos, duhovnicește, să fim atenți la tot ceea ce ni se oferă și să avem discernământ, dreaptă socoteală, să știm să cumpănim, ca să trăim frumos, căci o viață trăită frumos este o viață plăcută lui Dumnezeu.

Facă bunul Dumnezeu ca, în ziua aceasta de pomenire a Sfântului Dimitrie din Basarabi și a Sfântului Mucenic Nestor, ucenicul Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir, care l-a ucis pe Lie și care, în cele din urmă, și-a vărsat și el sângele pentru Hristos, acești sfinți ai lui Dumnezeu să ne ajute ca aceste cuvinte care s-au rostit în biserica noastră să rodească pe deplin. Bunul Dumnezeu să ne dea sănătate, tărie, bună virtute și discernământ în toate.

(Putna, 29 octombrie 2013)

Generația X: În Germania va exista opțiunea genului „neutru” pentru certificatele de naștere

de Hilary White, Berlin, 22 august 2013

Guvernul german a inventat un al treilea gen, şi anume, cel „neutru”, pentru folosirea lui în documentele legale.

În loc de „M”(masculin) sau „F”(feminin), părinții au și opțiunea completării genului cu „X”.

Începând cu 1 noiembrie 2013, părinții bebeluşilor fără „caracteristici fizice determinante clare ale sexului”, își pot înregistra copiii fără a specifica un gen anume, atât pe certificatele de naștere cât şi în alte documente oficiale.

Părinții vor putea, de asemenea, să aleagă „genul neutru” pentru copiii despre care cred că nu vor vrea în viitor să fie „etichetați” ca femei sau bărbați. Copilul are opțiunea ca, ulterior în viaţă, să-și aleagă oricare din cele două sexe.

Steve Williams, un susținător homosexual britanic, care scrie pentru Care2.com, afirmă că, deși experții juridici germani au negat faptul că legea ar introduce un „al treilea gen”, „alții au observat... că nu există obligativitatea copilului de a alege sau o limită de timp în care aceștia pot rămâne la categoria <nedefinit>”.

„Prin urmare, această lege pare să opereze ca o recunoaștere subtilă a celui de-al treilea gen, deși nu este numită astfel”, scrie Williams.

Până să se producă această schimbare, partizanii acesteia spun că hermafrodiții nu au fost niciodată recunoscuți în certificate de naștere în nicio țară europeană.

Legea a apărut după ce Consiliul German de Etică, organ autorizat de guvernul federal, a afirmat că situația „persoanelor hermafrodite” necesită o mai bună recunoaștere în termeni juridici și protecție față de deciziile medicale luate în numele lor la o vârstă fragedă, precum și față de „alte forme de discriminare”.

Noua lege urmează unei serii de decizii ale tribunalelor germane conform cărora, o persoană ce crede despre sine că este de un anumit gen are dreptul legal de a se identifica cu acel gen, indiferent de caracteristicile sale fizice.

Ministrul Justiției, Sabine Leuthheusser-Schnarrenberger, a declarat pentru ziarul Süddeutsche Zeitung că este necesară „o reformă consistentă” a tuturor celorlalte documente legale pentru ca noua lege să aibă efect complet.

„Dacă nou-născutul nu poate fi identificat ca băiat sau fată, genul acestuia va rămâne neutru și va fi luat în evidență astfel”, stipulează legea.

„Un obiectiv cheie a acestei noi legi este acela de a elibera părinții de constrângerea de a decide sexul acestuia imediat după nașterea copilului și de a aproba în grabă proceduri medicale care să stabilească sexul copilului”, afirmă un purtător de cuvânt al Ministerului de Interne.

Acesta a negat, de asemenea, că schimbarea echivalează cu introducerea de către guvern a unui nou gen, afirmând că tot ce face aceasta este să permită oamenilor să nu completeze nimic pe formulare în dreptul genului.

Unii activiști homosexuali s-au arătat nemulțumiți de noua lege, deoarece pune accentul mult prea mult pe caracteristicile fizice sau biologice și eșuează în a lua în considerare preferința individului.

Silvan Agius, directorul pe probleme de politică al Asociației lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor și transsexualilor (ILGA Europe) cu sediu în Bruxelles, declară că „operații care nu sunt necesare vor avea loc în continuare cu siguranță, cu efecte devastatorare.. Trăim într-o lume în care să ai un copil etichetat drept <diferit> este încă considerat inoportun”.

Guvernele australian și cel din Noua Zeelandă au adoptat în acest an măsuri similare, astfel că, în Noua Zeelandă, părinții au dreptul de a completa „X” în dreptul sexului copilului. Cu șase luni în urmă, și Australia a permis părinților să-și înregistreze copiii ca „hermafrodit”.

Germania deja permite unei persoane să-și schimbe legal genul, doar pe baza diagnosticului medical de transexualism și dacă persoana a simțit nevoia să trăiască „conform propriilor dorințe” având alt sex, pentru cel puțin trei ani. Legea a fost modificată în 2011, astfel încât o persoană să se poată auto-desemna ca bărbat sau femeie, fără a fi necesară transformarea fizică. Anterior acesteia, o persoană ar fi trebuit să fi fost permanent infertilă și să fi făcut operație pentru schimbarea caracteristicilor fizice sexuale la un nivel semnificativ de apropiat de sexul dorit.

În 2008, tribunalele schimbaseră legea pentru a permite persoanelor căsătorite să-și schimbe oficial sexul.

În Germania, de asemenea, se stipulează ca prenumele persoanei să fie în acord cu genul și mai mult decât atât, tribunalele au legiferat că o persoană care și-a schimbat genul are dreptul să fie apelată cu „Herr” sau „Frau” în funcție de noua sa alegere. Toată documentația în cazul schimbării genului trebuie să reflecte identitatea sexuală auto-însușită, fără a fi necesare intervenții chirurgicale sau transformări biologice. Persoanele care și-au schimbat genul nu sunt obligate să-şi informeze șefii despre noul lor statut.

Sursa: LifeSiteNews

Traducere: Iulia Elena Catargiu

 Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com