Cum ar arăta păpuşa Barbie dacă ar corespunde realităţii

În această imagine este reprezentată păpușa Barbie așa cum ar arăta dacă ar corespunde, în medie, unei femei de 19 ani. Artistul Nickolay Lamm a utilizat tehnologiile de imprimare 3D și informațiile CDC (Centers for Disease Control and Prevention) pentru a crea o păpușă Barbie „normală”, iar rezultatele comparației cu păpușa originală sunt de-a dreptul uimitoare. Această comparație dovedește că idealurile de frumusețe la care suntem expuși de la o vârstă foarte fragedă sunt, în mare parte, complet nerealiste.

În prezent, nu este deloc neobișnuit ca o fetiță de 4 ani să încerce să imite înfățișarea modelelor şi a vedetelor de televiziune, începând să creadă despre ele că ar avea nevoie să fie sexy, drăguțe și slabe, și chiar se consideră obiecte sexuale, potrivit unor studii efectuate în școlile primare. Aceste tendințe pot fi puse în legătură cu tulburările de alimentație din rândul copiilor și adolescenților.

Dar, potrivit rezultatelor a două studii pediatrice, mass-media nu este singura ce influențează comportamentul alimentar al tinerei generații de astăzi. Părinții pot juca un rol mult mai semnificativ decât mass-media și semenii în modul în care copiii își percep propria corporalitate, spun cercetătorii.

Un studiu efectuat asupra a 6.700 de copii și adolescenți relevă faptul că atât băieții cât și fetele, care afirmă că tații lor sunt preocupați de propria greutate, sunt susceptibili de două ori mai mult să devină persoane ce țin dietă în mod constant, un an mai târziu, în comparație cu semenii lor. Băieții și fetele care afirmă că mamele lor țin în mod constant dietă, de asemenea, sunt predispuși să devină preocupați de propria greutate și să țină dietă în mod frecvent, se indică în studiu.

Problemele legate de greutate ale părinților sunt transmise copiilor prin modele comportamentale. Prin urmare, este important ca părinții să-și reamintească că reprezintă modele de rol pentru copiii lor și, deci, ar trebui să încerce să adopte diete și patternuri de activități pe care le-ar plăcea să le vadă și la proprii copii.

Într-un studiu anterior efectuat de profesorul de psihologie Stacey Tantleff-Dunn și doctorantul Sharon Hayes, de la Universitatea din Florida Centrală, aproape jumătate din fetițele cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani,au afirmat că își fac griji că ar fi grase. Aproape o treime au afirmat că ar schimba la sine o caracteristică fizică, precum greutatea sau culoarea părului.

Numărul fetelor care se îngrijorează că ar fi grase la o vârstă atât de fragedă îl preocupă în mod deosebit pe profesorul Tantleff-Dunn din cauza potențialelor implicații de mai târziu în viață. Studiile au arătat că fetele preocupate de imaginea lor corporală riscă mai mult să sufere de tulburări de alimentație la vârsta adultă.

Portretizarea pe care o oferă mass-media frumuseții are una din cele mai puternice influențe asupra modului în care fetițele își percep propriul corp, deoarece copiii petrec atât de mult timp vizionând filme și emisiuni televizate, relatează Tantleff-Dunn.

Experții în tulburările de alimentație afirmă că fetele aflate la vârstă prepubertară pot dezvolta tulburări de alimentație chiar și începând cu 5 și 6 ani. Pot căpăta această obsesie de la părinții ce sunt preocupați de propria imagine corporală și de la imaginile din mass-media ale vedetelor pop slabe, precum Christina Aguilera și Britney Spears, relatează specialiștii.

Copiii învață (în mod nesănătos) atitudini de masă privind mâncarea și greutatea corporală de la o vârstă foarte fragedă. Numărul copiilor mai tineri de 12 ani care au fost spitalizați din cauza tulburărilor de alimentație a sporit cu 119% din 1999 până în 2006.

Cercetările au demonstrat în trecut că femeile și adolescenții se percep în termeni de obiectualizare sexuală, dar un studiu recent identifică pentru prima dată fenomenul de auto-sexualizare la fete. Studiul publicat on-line, la 6 iulie, în revista „Sex-Roles”, identifică, de asemenea, factorii care le protejează pe fete de auto-obiectualizare.

O întreagă generație de tinere fete este grav afectată psihologic de atacul violent al tacticilor de marketing în jurul modei „sexy” și total nepotrivite pentru copii, în jurul jucăriilor, muzicii, cărților și imaginilor sexualizate din media, iar părinții ar trebui să fie foarte preocupați de această problemă.

O companie controversată de îmbrăcăminte a aprins spiritele părinților după ce a început o campanie de marketing pentru topuri și bikini căptușiți din cea mai recentă linie de costume de baie pentru copii, la Abercrombie Kids, magazinul companiei.

Sexualizarea copiilor nu este ceva amuzant și nici măcar nu este o glumă, iar dacă părinții nu vor atrage atenția la ceea ce Asociația Americană de Psihologie (APA) a identificat a fi o tendință în creștere, și anume sexualizarea copiilor, băieți și fete, prin intermediul jocurilor video, emisiunilor televizate, versurilor cântecelor, revistelor, stilurilor vestimentare și jucăriilor, se vor trezi întrebându-se nedumeriți ce s-a întâmplat cu prințul și prințesa lor înainte ca aceștia să atingă vârsta adolescenței.

Dovezi îngrijorătoare privind imaginea corporală și tulburările de alimentație

Un studiu arată că femeile sunt încercate în medie de 13 gânduri negative despre propriul corp, în fiecare zi, în timp ce 97% dintre femei admit că au avut cel puțin un moment de „Îmi urăsc corpul” în fiecare zi. (Sursa: raderprograms.com)

Doar 5% din femei au în mod natural tipologia corporală portretizată ca ideal în reclame. (Sursa: ndsu.edu)

Fete din clasele a 5-a până în a 12-a au participat la o anchetă: 47% au afirmat că ar vrea să piardă în greutate din cauza imaginilor din reviste. 69% au spus că imaginile din reviste sunt cele care le influențează reprezentarea despre imaginea corporală. (Sursa: kidseatwell.org)

Industria dietei generează venituri de cel puțin 55,4 miliarde dolari în fiecare an. (Sursa: about-face.org)

Într-o anchetă efectuată asupra unor tinere cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani: mai mult de 59% din fete încercau să slăbească. În ultimele 30 de zile înaintea anchetei, mai mult de 18% din fete s-au înfometat pentru o zi sau mai multe pentru a pierde în greutate. 11,3% din fetele anchetate au folosit pilule de slăbit și 8,4% au vomitat sau au luat laxative pentru a slăbi. (Sursa: casacolumbia.org)

Un studiu a relevat faptul că atletele de elită au înregistrat rate mult mai înalte ale tulburărilor de alimentație (20%) decât femeile din grupul de control (9%). Femeile atlete ce practică „sporturi estetice” (precum gimnastică, balet, patinaj artistic) au cel mai mare risc de a dezvolta tulburări de alimentație. Sursa: olympic.org)

41% din fetele din clasele de la a 1-a până la a 3-a își doresc să fie mai slabe, în timp ce 81% din fetele de 10 ani spun că le este frică să nu se îngrașe. 80% din fetele americane de 10 ani afirmă că au ținut dietă, iar dorința numărul unu a fetelor cu vârste cuprinse între 11 și 17 ani este să fie mai slabe. (Sursa: missrepresentation.org)

Doar în Statele Unite ale Americii, mai bine de 24 milioane de oameni suferă de o tulburarea de alimentație, inclusiv anorexia, bulimia și tulburarea poftei de mâncare. (Sursa: anad.org)

91% dintre studentele anchetate au afirmat că țin o dietă. 22% țin dietă „des” sau „foarte des”. (Sursa: scu.edu)

50% din reclamele destinate femeilor pun accentul pe atractivitatea fizică. În medie, un adolescent vizionează peste 5.000 de reclame anual ce pun accentul pe atractivitatea fizică. (Sursa: raderprograms.com) 

Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Irina Burcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Când serialele TV influenţează demografia...

de Pierre-Alain Depaw, 14 decembrie 2013

Colapsul demografic care afectează planeta astăzi, mai puţin Africa, este rezultatul mai multor cauze. 

Se pare că programele TV influenţează tot mai mult comportamentul femeilor în ceea ce priveşte maternitatea.

Ann Buchanan, profesor universitar la Oxford şi Anna Rotkirch, directoare a Institutului finlandez de studii demografice au condus lucrările unui grup de aproximativ douăzeci de specialişti în demografie. Rezultatul acestui studiu numit «Nivelul fertilităţii şi declinul populaţiei: nu avem timp pentru a avea copii?» este publicat de către Universitatea Oxford. Găsim în el o analiză a acestei influenţe a programelor de televiziune.

În unele ţări, mai ales în Mexic, serialele TV au fost special realizate pentru încurajarea controlului naşterilor. Prima experienţă de acest gen a avut loc în 1977-1978 cu o telenovelă difuzată în premieră şi care a durat nouă luni. Diferite elemente ale scenariului predicau contracepţia şi planningul familial. Alte patru seriale au urmat până la sfârşitul anilor 1980, pe acelaşi principiu. Procentul demografic în Mexic a scăzut cu 34%. 

Bineînţeles, nu putem pretinde că aceasta scădere demografică îşi are explicaţia doar în aceste seriale TV, dar experţii sunt de acord asupra eficienţei metodei.

Brazilia a fost obiectul aceleaşi experienţe. În 1960, media copiilor unei femei în această ţara era de şase. Astăzi a scăzut la mai puţin de doi copii. Un studiu universitar a analizat 115 seriale de televiziune braziliene difuzate între 1965 şi 1999. În aceste seriale, 72% dintre eroi nu aveau copii, iar 20% aveau doar unul. Mimetismul şi-a jucat deci rolul său asupra spectatorilor.

Aceeaşi tehnică a fost folosită şi-n India. Un foileton cu succes la publicul feminin, al cărui scenariu susţinea că având mai puţini copii trăieşti mai amplu şi mai deplin pentru tine însuţi, avea aproximativ 50 milioane de spectatori la fiecare episod difuzat în anii 1980.

Nu există un astfel de studiu pentru Europa sau pentru America de Nord, apropo de influenţa programelor TV asupra procentului de fertilitate. Însă nu ne îndoim că stereotipurile mediatice joacă şi aici un rol foarte important în comportamentul femeii occidentale.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Alina Daringa 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Enciclică Pastorală de Crăciun (2013) a IPS Ierotheos Vlachos

Iubiții mei frați,

Ziua Crăciunului este una plină de căldură și binecuvântată, pentru că simțim dragostea lui Hristos Care S-a întrupat spre a Se putea întâlni cu noi după căderea și îndepărtarea noastră din Rai.

Eram răniți de păcat și El a venit ca doctor să ne tămăduiască, eram în pribegie și El a venit ca prieten în locul pribegiei noastre, eram deznădăjduiți și El ne-a adus nădejdea, purtam o prea adâncă durere sufletească și trupească și El ne-a dăruit bucurie. Cum poate omul să nu iubească un asemenea Dumnezeu Care iubește, Care Se naște ca om, Care Se supune la o viață de emigrant în Egipt, Care trăiește toate condițiile tragice ale vieții pe care o trăiește omul și, în cele din urmă, Se jertfește spre a ne mântui?

Sfinții Bisericii simt în adâncul inimii lor marea dragoste, dragostea gingașă a Celui Care iese din Sine pentru noi, dragostea jertfelnică și autentică a lui Hristos, și această dragoste îi eliberează din orice robie, din orice mâhnire, din orice deznădejde și greutate. Când știi că cineva te iubește cu adevărat, nu mai simți mâhnirile cele din afară, problemele care ne asupresc din afară. Aceasta o vedem în cântările Bisericii pe care le psalmodiem în aceste zile și asta citim și în toate textele Sfinților.

De curând, Patriarhia Ecumenică a hotărât așezarea în rândul Sfinților a binecuvântatului ieromonah Porfirie, care la începutul vieții sale a petrecut o vreme ca monah în Sfântul Munte, iar la sfârșitul vieții s-a învrednicit să adoarmă întru Domnul în Sfântul Munte, la anul 1991. În tot răstimpul dintre aceste două momente, [el] și-a petrecut viața cel mai mult în Atena și în Atica, a slujit ca preot al Policlinicii din Atena, aflată undeva aproape de Piața Omonia, și i s-a dat să cunoască suferința umană, însă se raporta la ea cu o adâncă dragoste de Hristos, simțind în același timp și dragostea lui Hristos.

Aș dori ca în această binecuvântată zi să vă pun înainte câteva cuvinte despre dragostea lui Hristos, care este cel mai profund înțeles al praznicului Crăciunului. Spunea Cuviosul Porfirie:

”Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este dragoste, este eros, este înflăcărare, este dor arzător după cele dumnezeiești. Hristos este totul. El este dragostea noastră, El, iubirea noastră. Dragostea de Hristos este o dragoste care nu e cu putință să se înstrăineze și să se piardă. De acolo izvorăște bucuria.

Bucuria este Hristos Însuși. Este o bucurie care te face alt om. Este o nebunie duhovnicească, dar în Hristos. Te îmbată precum vinul curat acest vin duhovnicesc. După cum spune David: Uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul tău este adăpându-mă ca un puternic (Ps 22:6). Vinul duhovnicesc este nefalsificat, curat, foarte tare, și când îl bei, te îmbată. Această Dumnezeiască beție este dar al lui Dumnezeu, care se dă celor curați cu inima. …

Hristos este cea mai înaltă dorire, este capătul doririlor, nu există ceva mai presus de El. Toate cele simțite duc la o saturație, numai dragostea de Dumnezeu nu cunoaște săturare. Dumnezeu este totul. Dumnezeu este dorirea ultimă, cea mai înaltă. Nici o altă bucurie, nici o altă frumusețe, nimic nu poate să rivalizeze cu El. Ce poți dori mai mult decât ceea ce este suprem?

Dragostea de Hristos este un alt fel de eros. Nu cunoaște capăt, nu ajunge vreodată la saturație. Dă viață, dă putere, dă sănătate, dă, dă, dă… Și cu cât dă, cu atât mai mult vrea omul să se îndrăgostească. Câtă vreme erosul omenesc poate să îl vatăme pe om, să îl înnebunească. Atunci când Îl iubim pe Hristos, toate celelalte iubiri pălesc. Celelalte iubiri duc la saturație. Dragostea lui Hristos nu cunoaște săturare. Dragostea trupească ajunge la o saturație. După care poate să înceapă gelozia, reproșurile…, până la ucidere. Se poate preface în ură. Dragostea în Hristos nu se schimbă. Iubirea lumească puțin durează și încet-încet se stinge, câtă vreme Dumnezeiasca dragoste neîncetat se mărește și se adâncește. Orice alt eros poate să îl ducă pe om la deznădejde. Dar Dumnezeiescul eros ne înalță în sfera lui Dumnezeu, ne dăruiește seninătate, bucurie, plinătate. Celelalte plăceri îl epuizează pe om, câtă vreme această Dumnezeiască dragoste nu cunoaște vreodată sațiul. Este o plăcere fără de sațiu, de care nu te plictisești niciodată. Este lucrul cel mai înalt care poate fi dorit.

Citeşte restul articolului pe Pemptousia