Cum ar arăta păpuşa Barbie dacă ar corespunde realităţii

În această imagine este reprezentată păpușa Barbie așa cum ar arăta dacă ar corespunde, în medie, unei femei de 19 ani. Artistul Nickolay Lamm a utilizat tehnologiile de imprimare 3D și informațiile CDC (Centers for Disease Control and Prevention) pentru a crea o păpușă Barbie „normală”, iar rezultatele comparației cu păpușa originală sunt de-a dreptul uimitoare. Această comparație dovedește că idealurile de frumusețe la care suntem expuși de la o vârstă foarte fragedă sunt, în mare parte, complet nerealiste.

În prezent, nu este deloc neobișnuit ca o fetiță de 4 ani să încerce să imite înfățișarea modelelor şi a vedetelor de televiziune, începând să creadă despre ele că ar avea nevoie să fie sexy, drăguțe și slabe, și chiar se consideră obiecte sexuale, potrivit unor studii efectuate în școlile primare. Aceste tendințe pot fi puse în legătură cu tulburările de alimentație din rândul copiilor și adolescenților.

Dar, potrivit rezultatelor a două studii pediatrice, mass-media nu este singura ce influențează comportamentul alimentar al tinerei generații de astăzi. Părinții pot juca un rol mult mai semnificativ decât mass-media și semenii în modul în care copiii își percep propria corporalitate, spun cercetătorii.

Un studiu efectuat asupra a 6.700 de copii și adolescenți relevă faptul că atât băieții cât și fetele, care afirmă că tații lor sunt preocupați de propria greutate, sunt susceptibili de două ori mai mult să devină persoane ce țin dietă în mod constant, un an mai târziu, în comparație cu semenii lor. Băieții și fetele care afirmă că mamele lor țin în mod constant dietă, de asemenea, sunt predispuși să devină preocupați de propria greutate și să țină dietă în mod frecvent, se indică în studiu.

Problemele legate de greutate ale părinților sunt transmise copiilor prin modele comportamentale. Prin urmare, este important ca părinții să-și reamintească că reprezintă modele de rol pentru copiii lor și, deci, ar trebui să încerce să adopte diete și patternuri de activități pe care le-ar plăcea să le vadă și la proprii copii.

Într-un studiu anterior efectuat de profesorul de psihologie Stacey Tantleff-Dunn și doctorantul Sharon Hayes, de la Universitatea din Florida Centrală, aproape jumătate din fetițele cu vârste cuprinse între 3 și 6 ani,au afirmat că își fac griji că ar fi grase. Aproape o treime au afirmat că ar schimba la sine o caracteristică fizică, precum greutatea sau culoarea părului.

Numărul fetelor care se îngrijorează că ar fi grase la o vârstă atât de fragedă îl preocupă în mod deosebit pe profesorul Tantleff-Dunn din cauza potențialelor implicații de mai târziu în viață. Studiile au arătat că fetele preocupate de imaginea lor corporală riscă mai mult să sufere de tulburări de alimentație la vârsta adultă.

Portretizarea pe care o oferă mass-media frumuseții are una din cele mai puternice influențe asupra modului în care fetițele își percep propriul corp, deoarece copiii petrec atât de mult timp vizionând filme și emisiuni televizate, relatează Tantleff-Dunn.

Experții în tulburările de alimentație afirmă că fetele aflate la vârstă prepubertară pot dezvolta tulburări de alimentație chiar și începând cu 5 și 6 ani. Pot căpăta această obsesie de la părinții ce sunt preocupați de propria imagine corporală și de la imaginile din mass-media ale vedetelor pop slabe, precum Christina Aguilera și Britney Spears, relatează specialiștii.

Copiii învață (în mod nesănătos) atitudini de masă privind mâncarea și greutatea corporală de la o vârstă foarte fragedă. Numărul copiilor mai tineri de 12 ani care au fost spitalizați din cauza tulburărilor de alimentație a sporit cu 119% din 1999 până în 2006.

Cercetările au demonstrat în trecut că femeile și adolescenții se percep în termeni de obiectualizare sexuală, dar un studiu recent identifică pentru prima dată fenomenul de auto-sexualizare la fete. Studiul publicat on-line, la 6 iulie, în revista „Sex-Roles”, identifică, de asemenea, factorii care le protejează pe fete de auto-obiectualizare.

O întreagă generație de tinere fete este grav afectată psihologic de atacul violent al tacticilor de marketing în jurul modei „sexy” și total nepotrivite pentru copii, în jurul jucăriilor, muzicii, cărților și imaginilor sexualizate din media, iar părinții ar trebui să fie foarte preocupați de această problemă.

O companie controversată de îmbrăcăminte a aprins spiritele părinților după ce a început o campanie de marketing pentru topuri și bikini căptușiți din cea mai recentă linie de costume de baie pentru copii, la Abercrombie Kids, magazinul companiei.

Sexualizarea copiilor nu este ceva amuzant și nici măcar nu este o glumă, iar dacă părinții nu vor atrage atenția la ceea ce Asociația Americană de Psihologie (APA) a identificat a fi o tendință în creștere, și anume sexualizarea copiilor, băieți și fete, prin intermediul jocurilor video, emisiunilor televizate, versurilor cântecelor, revistelor, stilurilor vestimentare și jucăriilor, se vor trezi întrebându-se nedumeriți ce s-a întâmplat cu prințul și prințesa lor înainte ca aceștia să atingă vârsta adolescenței.

Dovezi îngrijorătoare privind imaginea corporală și tulburările de alimentație

Un studiu arată că femeile sunt încercate în medie de 13 gânduri negative despre propriul corp, în fiecare zi, în timp ce 97% dintre femei admit că au avut cel puțin un moment de „Îmi urăsc corpul” în fiecare zi. (Sursa: raderprograms.com)

Doar 5% din femei au în mod natural tipologia corporală portretizată ca ideal în reclame. (Sursa: ndsu.edu)

Fete din clasele a 5-a până în a 12-a au participat la o anchetă: 47% au afirmat că ar vrea să piardă în greutate din cauza imaginilor din reviste. 69% au spus că imaginile din reviste sunt cele care le influențează reprezentarea despre imaginea corporală. (Sursa: kidseatwell.org)

Industria dietei generează venituri de cel puțin 55,4 miliarde dolari în fiecare an. (Sursa: about-face.org)

Într-o anchetă efectuată asupra unor tinere cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani: mai mult de 59% din fete încercau să slăbească. În ultimele 30 de zile înaintea anchetei, mai mult de 18% din fete s-au înfometat pentru o zi sau mai multe pentru a pierde în greutate. 11,3% din fetele anchetate au folosit pilule de slăbit și 8,4% au vomitat sau au luat laxative pentru a slăbi. (Sursa: casacolumbia.org)

Un studiu a relevat faptul că atletele de elită au înregistrat rate mult mai înalte ale tulburărilor de alimentație (20%) decât femeile din grupul de control (9%). Femeile atlete ce practică „sporturi estetice” (precum gimnastică, balet, patinaj artistic) au cel mai mare risc de a dezvolta tulburări de alimentație. Sursa: olympic.org)

41% din fetele din clasele de la a 1-a până la a 3-a își doresc să fie mai slabe, în timp ce 81% din fetele de 10 ani spun că le este frică să nu se îngrașe. 80% din fetele americane de 10 ani afirmă că au ținut dietă, iar dorința numărul unu a fetelor cu vârste cuprinse între 11 și 17 ani este să fie mai slabe. (Sursa: missrepresentation.org)

Doar în Statele Unite ale Americii, mai bine de 24 milioane de oameni suferă de o tulburarea de alimentație, inclusiv anorexia, bulimia și tulburarea poftei de mâncare. (Sursa: anad.org)

91% dintre studentele anchetate au afirmat că țin o dietă. 22% țin dietă „des” sau „foarte des”. (Sursa: scu.edu)

50% din reclamele destinate femeilor pun accentul pe atractivitatea fizică. În medie, un adolescent vizionează peste 5.000 de reclame anual ce pun accentul pe atractivitatea fizică. (Sursa: raderprograms.com) 

Sursă: Ştiri pentru viaţă
Traducere: Irina Burcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Sfaturi pentru părinţi: Jucăria şi funcţiile acesteia; jucăriile pentru „dezvoltarea sexuală”

Jucăria influenţează foarte serios psihicul copilului şi dezvoltarea personalităţii acestuia. Pentru el jucăria este ceva viu şi adevărat. Fiind pasionat de jucărie, copilul se identifica adesea cu aceasta, cu „trăsăturile” şi cu esenţă ascunsă a ei. Este periculos dacă acest lucru se produce în jocul cu un erou negativ. Pericolul constă în faptul că tot ceea ce este pierdut la joc, de către copii, se regăseşte reflectat în viaţa reală. Astfel, dacă cel mic se comportă uman, milostiv şi cu grijă în joacă, înseamnă că are în minte un model a ceea ce trebuie să facă. Şi, dimpotrivă, dacă cel mic este agresiv, grosolan şi dur, atunci un astfel de comportament va fi transpus, cu siguranţă, şi în realitate.

Jucăria „programează” comportamentul copilului. De aceea este foarte important să înţelegem felul în care această acţionează, ce fel de „program” are. În lume există bine şi rău, ideal şi antiideal, iar jucăria poate fi şi o antijucarie. Jucariile-monştri, atât de iubite de mulţi copii, deţin o putere distructivă. Acestea pot provoca la copii disfuncţii psihice. Specialiştii consideră că jucăria este purtător de informaţii pentru copii, la fel ca ziarul sau Internetul pentru un adult.

Magazinele sunt pline de ţestoase Ninja, roboţi transformeri şi Batmani. Aceşti eroi provoacă la copii fantezii agresive, care sunt transpuse în realitate vizavi de cei mai slabi: animale sau copii.

S-ar părea că jocurile de masă nu au nimic negativ. Vechile cuburi cu imagini din poveşti, mozaicurile sau constructoarele pentru copii, care şi-au demonstrat, de-a lungul vremii, utilitatea, dezvoltând intelectul, învăţând copiii să rabde şi să se mişte, toate acestea nu mai sunt la fel. Uitaţi-vă doar la denumirile lor: „Piraţii”, „Stăpânul Universului”, „Cuceritorul”. Spre ce anume îi îndreaptă aceste jocuri pe copii? Spre manifestarea mândriei şi a slavei deşarte. Poveştile sunt înlocuite de lumea Fantasy, cu eroi extratereştri şi monştri. Acum sunt foarte populare jocurile de-a afacerile, de-a banii şi băncile. Ce îi învaţa acestea pe copii? Din păcate, le întărâtă dorinţa de înavuţire, minciună şi manipulare. Şi încă un exemplu: Jocul „Concurs de frumuseţe” – instrucţii pentru fetiţe cum să se pregătească pentru un astfel de concurs. Jocul învaţă cum trebuie să-ţi arăţi corpul şi cum să lupţi împotriva concurentelor. Iar mamele şi taţii cumpără aceste jocuri, după cum spun vânzătorii, cu mare ardoare.

Copiilor le place constructorul de tip „Lego”. Într-adevăr, acesta e o jucărie viu colorată şi ecologică. Cu ajutorul ei poţi construi diferite peisaje sau scene. Dar ce fel de scene? „Catastrofe mondiale”, „Extratereştri”, „Fantome”, „Războinici galactici” - aceasta este tematica lor principală.

Există jucării bune şi inteligente. Părinţii trebuie să le aleagă cu grijă. Pentru copiii mai mari acum se pot cumpăra diferiţi constructori de corăbii, avioane sau bărci. Pentru fetiţe se pot cumpăra seturi de cusut rochiţe la păpuşi, iar pentru băieţi instrumente de teslar sau strungar. Acestea învaţă copiii să fie independenţi, muncitori şi grijulii faţă de cei din jur.

(Dmitri Avdeev despre cum să ne educăm creştineşte copiii)

Jucării pentru „dezvoltarea sexuală”

În ultima vreme, pe rafturi, au început să apară jucării pentru aşa-numita „educare sexuală”. Este vorba despre păpuşile cu organe sexuale. Revistele pentru părinţi ne conving că sunt utile pentru “autoidentificarea sexuală a copilului”. Rămâne deschisă întrebarea: cum de atâtea secole la rând copiii se „autoidentificau” fără asemenea jucării? Judecând după numărul copiilor din familiile străbunicilor noştri, „autoidentificarea” avea totuşi loc. Şi nu prost! Oricum, nu se întrezărea nicio catastrofă demografică.

Asemenea jucării sunt de fapt unul dintre primele inele din lanţul măsurilor destinate reducerii naşterii. La elaborarea politicii mondiale antidemografice au participat mulţi psihologi occidentali şi psihiatri, au fost făcute multe experimente. Efectul pe care trebuie să-l producă astfel de experimente este de mult timp cunoscut. Într-adevăr, „jucăriile pentru dezvoltare sexuală” educă, dar nu un bun familist sau o persoană armonios dezvoltată, la care speră părinţii, crezând „jurnalelor progresiste”, ci exact opusul lor. Ne putem convinge de asta privind la Occident, unde „s-a copt deja recolta” celor care „seamănă vânt”.

Păpuşa Barbie

Ea este încă la modă, deşi frumoasa cu picioare lungi nu mai suscită furori de admiraţie cum o făcea cu câţiva ani în urmă. Unii părinţi înţeleg că jucăria atât de promovată prin reclame nu este, de fapt, o distracţie nevinovată.

Se spune că iniţial păpuşa Barbie era destinată pentru... înveselirea adulţilor. Este adevărat că atunci se numea altfel şi era de dimensiuni mai mari. La mijlocul secolului al XX-lea au încercat să o vândă în Germania în calitate de partener „sexual” pentru marinari. Moravurile s-au clătinat atunci şi în Germania s-a pornit un val de nemulţumiri. Jucăria a trebuit să emigreze în America, unde s-a redus puternic în dimensiuni şi a căpătat un nume nou. Dar aspectul de „bombă sexi” a rămas şi aceasta o deosebeşte în principal pe Barbie de păpuşile tradiţionale.

Luaţi orice păpuşă până la „epoca Barbie”. Chiar şi la cea mai împopoţănată păpuşă frumoasă nu vor fi acele forme pe care le are femeia matură, care există la Barbie. Pare un flaeac, dar de fapt este o răsturnare revoluţionară. Nu în zadar păpuşa tradiţională era lipsită de formele mature. Ea este prototipul copilului. Fetiţa, jucându-se, preia rolul mamei care ocroteşte. Ea imită acţiunile adulţilor: o înfaşă în scutece pe „fiică”, o hrăneşte, o leagănă şi în acest fel se pregăteşte din copilărie să îndeplinească cea mai mare menire a femeii – aceea de mamă. Cu Barbie nu te poţi juca aşa cum se cuvine de-a mama şi fiica.  Ce fiică este ea? Nu, acesta este mai degrabă jucul de-a „viaţa matură”, pentru care, apropo, în „imperiul lui Barbie” sunt prevăzute o mulţime de atribute: vile şi maşini, trăsură, piscine cu umbrele, soţi şi amanţi... Însă marea majoritate a femeilor nu trăiesc aşa, iar viaţa lui Barbie este receptată de copii ca o trândăvie curată - fapt la care copilul va ţinti inconştient, transferând în realitate modelul unui joc pe roluri.

Sursă: “Probleme şi dificultăţi în educarea copiilor-Îndrumar pentru părinţi” de Tatiana L. Şişova, Colecţia Psihoterapia Ortodoxă, Editura Sofia, 2012