Când serialele TV influenţează demografia...

de Pierre-Alain Depaw, 14 decembrie 2013

Colapsul demografic care afectează planeta astăzi, mai puţin Africa, este rezultatul mai multor cauze. 

Se pare că programele TV influenţează tot mai mult comportamentul femeilor în ceea ce priveşte maternitatea.

Ann Buchanan, profesor universitar la Oxford şi Anna Rotkirch, directoare a Institutului finlandez de studii demografice au condus lucrările unui grup de aproximativ douăzeci de specialişti în demografie. Rezultatul acestui studiu numit «Nivelul fertilităţii şi declinul populaţiei: nu avem timp pentru a avea copii?» este publicat de către Universitatea Oxford. Găsim în el o analiză a acestei influenţe a programelor de televiziune.

În unele ţări, mai ales în Mexic, serialele TV au fost special realizate pentru încurajarea controlului naşterilor. Prima experienţă de acest gen a avut loc în 1977-1978 cu o telenovelă difuzată în premieră şi care a durat nouă luni. Diferite elemente ale scenariului predicau contracepţia şi planningul familial. Alte patru seriale au urmat până la sfârşitul anilor 1980, pe acelaşi principiu. Procentul demografic în Mexic a scăzut cu 34%. 

Bineînţeles, nu putem pretinde că aceasta scădere demografică îşi are explicaţia doar în aceste seriale TV, dar experţii sunt de acord asupra eficienţei metodei.

Brazilia a fost obiectul aceleaşi experienţe. În 1960, media copiilor unei femei în această ţara era de şase. Astăzi a scăzut la mai puţin de doi copii. Un studiu universitar a analizat 115 seriale de televiziune braziliene difuzate între 1965 şi 1999. În aceste seriale, 72% dintre eroi nu aveau copii, iar 20% aveau doar unul. Mimetismul şi-a jucat deci rolul său asupra spectatorilor.

Aceeaşi tehnică a fost folosită şi-n India. Un foileton cu succes la publicul feminin, al cărui scenariu susţinea că având mai puţini copii trăieşti mai amplu şi mai deplin pentru tine însuţi, avea aproximativ 50 milioane de spectatori la fiecare episod difuzat în anii 1980.

Nu există un astfel de studiu pentru Europa sau pentru America de Nord, apropo de influenţa programelor TV asupra procentului de fertilitate. Însă nu ne îndoim că stereotipurile mediatice joacă şi aici un rol foarte important în comportamentul femeii occidentale.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Alina Daringa 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Deşi trăieşte de 45 de ani într-un spital, este fericit şi iubeşte viaţa

Cum ar putea ca o viaţă întreagă petrecută în spital să fie o experienţă fericită şi împlinită? BBC a răspuns la această întrebare împărtășind povestea plină de inspiraţie a lui Paulo Henrique Machado din Brazilia, care a stat cuplat la un aparat de respirație artificială încă de când era copil.

Pierzându-şi mama pe când avea numai două zile. iar la scurt timp după aceea îmbolnăvindu-se de poliomielită, destinul părea să-i fi dat lui Paulo o palmă grea de la o vârstă foarte fragedă. Focarul de poliomielită care l-a afectat pe Paulo a afectat şi mulţi alţi sugari şi copii ce, de asemenea, au necesitat spitalizare pentru întreaga lor viaţă. Șapte dintre acești copii au crescut împreună cu Paulo în „casa lui spital”, Clínica Sao Paulo. Speranţa de viaţă în cazul lor era de doar zece ani. Pe măsură ce creştea, Paulo şi-a pierdut, unul câte unul, prietenii, datorită efectelor bolii. „A fost dificil.", spune Machado. „Fiecare pierdere a fost ca un dezmembrare, știți, fizic ... ca o mutilare". Cu toate acestea, împreună cu prietena și colega lui de cameră, Eliana, au sfidat în mod dramatic riscul. Paulo are acum 45 de ani. 

„Am explorat în sus și în jos coridoarele, intrând în camerele celorlalţi copii care au fost aici – acesta este modul în care mi-am descoperit propriul univers," vorbeşte Paulo despre copilăria lui. În ciuda limitelor sale, el și-a petrecut cei patruzeci și cinci ani de spitalizare (cu doar aproximativ cincizeci de ieşiri în afara spitalului), având o perspectivă optimistă şi productiva asupra vieţii.

El se trezește în fiecare zi lângă Eliana pe care o consideră sora lui. Relaţia lor i-a oferit putere:

„În fiecare zi când mă trezesc am certitudinea că puterea mea este acolo - Eliana. Și acest lucru este reciproc. Am încredere în ea și ea are încredere în mine. "

Deși mobilitatea lor este limitată, petrecându-şi tot timpul conectaţi la aparate, atât Eliana cât și Paulo au realizat lucruri inimaginabile. Eliana este un autor publicat şi totodată pictor, folosindu-şi gura pentru a realiza tablourile. Paulo, un fanatic al filmelor, este animator pe calculator. El a reuşit să strângă 65.000 dolari într-o campanie online cu scopul de a anima o serie bazată pe una dintre cărțile Elianei. Aceasta se va numi „Aventurile lui Leca și prietenii ei" și prezintă aventurile trăite într-un spital de nişte copii cu aceesi condiţie ca a lui. Paulo este de părere că, fiind o persoană cu dizabilități, acest lucru îi dă o capacitate unică de a portretiza cu un puternic simț al realității filmul sau.

Vizitatorii se minunează de liniștea ce domneşte în rezerva lui Paulo, comparativ cu atmosfera agitată din restul spitalului. „Ești într-un mediu în care există pacienți în stare critică, membri îngrijoraţi ai familiilor, medici şi asistente medicale care se agita în jurul tău. Dar când m-am dus în camera lor, părea că am păşit într-o altă lume.", a declarat prietenul lui Paulo.

Ligia Marcia Fizeto, care face parte din echipa medicală a lui Paulo încă din copilăria acestuia, a concluzionat: „Sunt atât de fericită că el îşi poate atinge unul dintre obiective, acela de a face un film. Este uimitor până unde au ajuns, nu-i așa?"

Prelucrare după: LifeNews

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com