Cum s-a schimbat viața mea începând cu vara trecută / Mărturii ale unor foști homosexuali și lesbiene (10)

 

Următoarea mărturisire este preluată de pe situl organizației JONAH și se referă la progresul înregistrat de un participant la unul dintre seminariile de sfârșit de săptămâna, Călătorie în masculinitate (Journey Into Manhood), pe care organizația JONAH i-l recomandase, acesta beneficiind totodată şi de consiliere de specialitate în domeniu.

 

Seara trecută discutam cu soţia mea despre schimbările pe care ea le-a observat la mine începând din vara trecută. Ea chiar mi-a spus că dacă nu voi pune în aplicare principiile programului de sfârşit de săptămână la care am participat şi care au iniţiat procesul meu de schimbare, va trebui oricum să mă hotărăsc să îl reiau. Am fost impresionat şi fericit de atitudinea ei. Am întocmit o listă cu unele schimbări ce s-au petrecut în viaţa mea din momentul participării la acest seminar. 

Mă gândeam la tine astăzi, simţindu-mă recunoscător pentru că m-ai sfătuit să urmez seminarul JIM de sfârşit de săptămână, primind totodată şi consiliere. La momentul respectiv nu am realizat utilitatea acestui seminar. L-am urmat întreg week-end-ul şi mă întrebam ce-ar mai fi de făcut. Însă terapia cu un consilier JONAH a fost cheia transformării seminarului JIM într-un succes de termen lung care m-a marcat. 

Seminarul de sfârşit de săptămâna JiM a fost o experienţă deosebită. 

Sunt luni de zile de atunci şi reflectând asupra celor petrecute, realizez că mi-am consolidat aceste lecţii primite nu numai prin intermediul consilierii primite,  dar şi prin obţinerea unor perspective suplimentare despre care am credinţa că vor deveni,  cu timpul, parte din mine însumi. Viaţa mi s-a îmbunătăţit în mod semnificativ şi cred că aceste schimbări de percepţie şi de acţiune vor persista. 

Acestea ar fi: 

•Nu sunt singur.

 

•Nu sunt o aberaţie ciudată şi fără speranţă.

 

•Nu mă transform într-un nebun păcătos  doar pentru că îmbrăţişez un alt bărbat, chiar dacă îmi plac foarte, foarte mult îmbrăţişările şi mă simt ca şi cum aş primi un pahar cu apă după o lungă călătorie în deşert.

•Am câștigat instrumente practice care să mă ajute să evit capcanele  din viaţa mea emoţională.  

•Deși nu a fost un drum ușor, sunt mai aproape de soția mea acum decât am fost în toţi anii de până acum. Simt o reînnoire de tandrețe și respect pentru ea, în loc de resentimente ascunse care-mi otrăveau toate celelalte sentimente. 

•Revistele și filmele porno gay nu-mi mai aduc atâta satisfacţie precum în trecut, acum părându-mi stridente şi artificiale. Sunt încă dependent de asta, însă (spre uimirea mea, uneori) asta nu mai funcţionează la fel de bine ca înainte. 

•Am din nou prieteni de sex masculin, ceea ce nu credeam că-mi mai dă dreptul odată ce m-am căsătorit. 

•Pentru prima dată în viaţa mea am câţiva prieteni cărora le pot spune orice (şi chiar am făcut-o) şi ei totuşi continuă să mă accepte. 

•Relațiile cu toți membrii apropiaţi ai familiei mele s-au îmbunătățit, ceea ce eu nu credeam că se poate întâmpla vreodată . 

•Acum obişnuiesc să merg pe centrul holurilor, mai degrabă decât să mă ascund de-a lungul laturilor (nici măcar nu am realizat că făceam aceasta). De asemenea am o poziţie dreaptă a corpului. 

•Mă simt mult mai indulgent față de propriul meu corp, nu-mi mai pare atât de străin și sub standard. Sunt recunoscător pentru sănătatea lui. 

•Nu mai am atât de des atacuri de panică. 

•La întâlniri profesionale pot vorbi cu oamenii și nu mă mai izolez la fel de mult cum obişnuiam. 

•Tatăl meu ceresc mă iubește. 

•În trecut priveam viitorul cu disperare. Acum însă vreau să trăiesc o viață lungă şi sănătoasă.  

•Port vara pantaloni scurți și merg la sala de sport. 

•Chiar îmi place de mine. 

•Sunt un om, în cele mai multe privinţe, la fel ca alți oameni . Nu mă aflu într-o zonă gri de gen și nu mai cred că bărbații nu sunt creaturi extraterestre . 

•Mă simt confortabil și fericit ieşind din tiparele pe care mi le creasem despre persoana mea. Constat că sunt în acelaşi timp şi mai bun, dar şi mai rău decât credeam despre mine că sunt.  

•Atracția faţă de persoane de același sex este doar o parte din mine. Nu această trăsătură mă defineşte ca persoană. 

Acestea sunt câteva lucruri care îmi vin în minte acum. Sunt cu adevărat recunoscător. Acesta a fost cel mai bun an din viața mea și multe dintre  aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat fără încurajarea şi exemplul pe care le-am primit de la cei care au intrat în viața mea. Acum, dacă aş fi dorit, aş fi putut întocmi o listă mult mai lungă cu lucrurile negative care mă caracterizează şi care nu s-au schimbat, dar de ce aș dori să fac asta? 

 

Rick, 16 iulie 2013

 

Sursă: Știri pentru viață

Traducere: Elena Jurcă

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

 

 

 

 

 

Ciprian Porumbescu „a adormit ca un sfânt”

Ciprian Porumbescu

Arhim. Mihail Daniliuc

„Îl văd parcă și-acum cu ochii lui mari și frumoși, cum se uita trist și dureros la mine zicându-mi: Măriorică, tu trebuie să fii pregătită pentru sfârșitul meu, să fii sprijinul tătuței, să nu plângi, să nu te prăpădești căci zilele mele sunt numărate.”

Pe 6 iunie s-au împlinit 130 de ani de când ”Craiul Nou” al culturii române, Ciprian Porumbescu, își începea urcușul către lumina cea pururea fiitoare. Se pot spune atât de multe despre cel ce a pus bazele muzicii noastre culte, încât cu greu vom cuprinde în câteva rânduri uriașa sa personalitate. Însă nu vom lăsa să treacă acest moment comemorativ fără a-i aduce prinosul nostru de recunoștință.

Se cunosc multe date privind studiile lui Ciprian Porumbescu, contribuția sa la activitatea societății Arboroasa, lunile grele de temniță pentru patriotismul său, precum și capodoperele creației lui componistice. De aceea, în materialul de față ne vom opri la omul Ciprian Porumbescu, la frământările ce îl țintuiau într-o profundă tristețe, văzând cum boala îi măcina trupul.

Aflat la tratament la Nervi, o stațiune balneară din Italia, pe junele compozitor îl mistuia dorul de țară, de familie, simțăminte pe care le-a așternut în multe scrisori trimise acasă la cei dragi. Din aceste emoționante răvașe, publicate de neobositul cercetător Nicolae Cârlan, vom spicui câteva pasaje, completându-ne imaginea neuitatului iubitor al Ortodoxiei și al românismului. Spre sfârșitul lui ianuarie 1883, îi scria amicului Nastasi: „De Paști sper că voi fi deja în Brașov și cu învierea lui Christos voi serba și reînvierea sănătății mele”. Departe de țară, nefericitul compozitor își deplângea situația: „O Italie, Italie! Frumoasă și dulce mai ești! Ah, dar ce folos? Nu plătește toată frumusețea și dulceața ei o ceapă friptă, dacă colea peste gard nu mă pot sui la Stupca”.

Conștient că-şi supunea familia la cheltuieli mari pentru șederea sa în Italia, îi scrie tatălui, Preotul Iraclie Porumbescu, nu cu mult timp înainte de a se reîntoarce acasă: „scumpul meu părinte, astăzi, primind epistola Dumitale, mă grăbesc a răspunde. În necazul bolii mele, numai Dumnezeu mai știe ce nu mă irită. Nu m-am supărat pe Dumneata, că doară numai pe Dumneata mai am în lumea aceasta care-mi e ultimul sprijin și ultima mângâiere. Defavorizat de soartă până la ultima nimică, sunt un biet bolnav, fără putere și sănătate. Dacă mă voi lipsi încă și de dragostea părintească, atunci de-a dreptul mă pot arunca în adâncurile mării. Tusea nu m-a lăsat, timpul e urât și mi-e așa dor de casă, că nu mai pot răbda. Toate nopțile Vă visez pe toți și dimineața mă cuprinde un dor nespus. De aceea Vă sărut mâinile, scumpul meu tată și Vă rămân și pe mai departe al Dumneavoastră devotat fiu”.

Pregătindu-și plecarea spre ţară, cu mari lipsuri financiare, mai scrie un răvaș tatălui, adăugând: „prea iubitul meu părinte, nu Vă puteți închipui cât îmi e de dor să ajung acasă! Să șed în căsuța caldă lângă sobă”. Revenit la Stupca, Porumbescu dădea vădite semne de boală. Bătrânul părinte Iraclie, alături de ceilalți cei doi copii, Ștefan și Măriuca, îl primesc cu multă căldură. Boala a recidivat, încât suferindul bucovinean nu se putea desprinde prea mult de odaia sa. În clipele mai liniștite încerca să lucreze, dar puterile îl părăseau vizibil, așa încât dintr-un tânăr falnic devenise mai mult o umbră în așteptarea marii treceri.

În toată această perioadă, Mărioara, devotata lui soră, îl veghea necontenit. Mai târziu, într-o emoționantă relatare, ea a mărturisit: „îl văd parcă și-acum cu ochii lui mari și frumoși, cum se uita trist și dureros la mine, zicându-mi: « Măriorică, tu trebuie să fii pregătită pentru sfârșitul meu, să fii sprijinul tătuței, să nu plângi, să nu te prăpădești, căci zilele mele sunt numărate». Și eu trebuia să fiu tare, să mă țin să nu izbucnesc în plâns, să-l mângâi, zicându-i că se va face bine. Sărmanul fratele meu, cât a suferit!” Suferințele au continuat chinuitor, atât pentru bolnav, pentru bătrânul părinte Iraclie, cât și pentru cea care îi veghea ultimele clipe.

Prin 1931, Mărioara Rațiu-Porumbescu relata într-o scrisoare despre inevitabilul epilog: „cu vreo două zile înaintea morții, a venit fratele Ștefan. Sărmanul Ciprian s-a bucurat mult văzându-ne pe toți în juru-i. Luni seara am cinat împreună, iar Ciprian a glumit cu Ștefan, apoi a adormit. Eu stăteam, ca întotdeauna, lângă el. Pe la 12 noaptea se trezește și zice: « Măriorică, mi-e foarte rău. Să vină toți la mine. Să știți că la două ceasuri sunt mort». Apoi și-a luat rămas bun de la toți, cu vocea limpede și cu privirea clară și frumoasă. Ultimele sale cuvinte au fost: «Tătuță, Măriorică, vegheați să nu mi se piardă cântecele. Ele trebuie să trăiască căci eu, iată, mă sting. Le las în dar neamului meu». Picioarele i se răciseră, dar el era încă conștient. Însă, încet a adormit ca un sfânt.”

Sunt mărturisiri tulburătoare ale celeia ce i-a fost alături la marea trecere. Părintele Iraclie, și el de față, încremenit de durere, plângea, iar lacrimile i se rostogoleau pe obrajii brăzdați de aspre vremi. La trei zile, pe 9 iunie, plâns de familie, de prieteni, de sătenii lui dragi, trupul neînsuflețit al tânărului Porumbescu era condus către cimitirul din Stupca. Corul teologilor din Cernăuți însoțea cortegiul funebru, intonând zguduitoarea cântare: Adusu-mi-am aminte. Părintele Constantin Morariu a rostit un emoționant necrolog, iar apoi sicriul celui jelit a fost coborât în reavănul pământ, lângă cel al mamei lui, preoteasa Emilia. Auzind trista știre, Vasile Alecsandri spunea: „la doar 29 de ani neîmpliniți, Ciprian Porumbescu a luat cu sine în mormânt o comoară de cântece”.

Spre marea noastră șansă, a apucat să lase posterității câteva nestemate din acest  neprețuit tezaur, căci, fiind un talent complex, Ciprian Porumbescu a scris nu numai lucrări muzicale, ci şi multe poezii, articole de presă, a cules folclor, a redactat un manual didactic pentru şcolile populare. Din creația muzicală de referință amintim opereta „Crai nou“, ce va prevesti iminenta înflorire a şcolii muzicale naţionale, fiind prima operetă cu adevărat de reţinut în patrimoniul muzicii noastre. Însă, cea mai cunoscută lucrare a lui Ciprian Porumbescu rămâne, fără doar şi poate, „Balada pentru vioară și pian“ – partitură de referinţă a creaţiei clasice româneşti din secolul al XIX-lea, considerată, pe drept cuvânt, una dintre luminoasele capodopere ale culturii româneşti.

La ceas comemorativ, ne îndreptăm gândul către Stupca, localitate ce astăzi poartă numele neprețuitului ei fiu, unde oarecând o vioară cânta. Acum scripca zace stingheră într-un colț al odăii, iar cântărețul, de acolo, de Sus, își face simțită prezența în freamătul codrului și-n șoptirile dulci ale pâraielor, în glasuri răgușite de bucium, în tot ce e curat, frumos și românesc.

Sursă: Doxologia

Veșnică pomenire!

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul...

Maica Siluana: E uimitor cum lucrează binecuvântarea!

Care e „puterea” ei? E puterea lui Dumnezeu care ne ridică din josul ființei noastre spre înălțimea ființei noastre care, paradoxal, e în adâncul ființei. Între locul în care ne vede Dumnezeu, cămara de taină din adâncul inimii noastre, și suprafața agitată a sufletului, se află un întreg văzduh inaccesibil conștiinței, ca urmare, lipsit de lumina ei, și bântuit de fel de fel de duhuri ale întunericului acestui veac. Ele, aceste duhuri, exercită o atracție și o presiune fantastică asupra noastră, hrănindu-se cu energiile noastre, și datorită lor trăim cum trăim și reacționăm cum reacționăm de fiecare dată când nu ne lipim de Dumnezeu. Lupta noastră duhovnicească nu este, cum spune Sfântul Apostol Pavel cu trupul și cu sângele, ci cu aceste puteri vrăjmașe ale văzduhului din noi. Apostolul ne recomandă și multe metode de a ne lupta și merită să luăm aminte la ele. Printre ele, cea mai puternică este binecuvântarea pe care ne-o cere ca pe o ascultare față de Poruncile Domnului.

Așadar, binecuvântarea lui Dumnezeu (pe care o învățăm de la Duhul Sfânt încă din Psalmii Vechiului Testament) și a aproapelui este o lucrare a Duhului Sfânt în noi prin care trecem, traversăm „vămile acestui văzduh”. Numele Domnului și binecuvântarea sunt adevărate „rachete” - cum spune Părintele Rafail Noica – ale Duhului prin care zburăm din iad în Împărăție.

E important să observăm că ne e de folos binecuvântarea pentru a ne muta din iadul din noi în Împărăția care e înăuntru nostru. Adică, e nevoie să fim conștienți că, de obicei, locul din noi în care ne aflăm când ne supără cineva, sau ne face rău, sau ne împiedică de la bine, sau ne duce în ispită, este iadul pentru că atunci uităm poruncile și suferim sau reacționăm după omul vechi, neevanghelic, necreștinește. Devenind conștienți, adică venind cu mintea, cu atenția în acest iad, degrabă ne dorim scăparea din duhoarea lui și alegem să binecuvântăm și nu să ne răzbunăm, să ne facem dreptate sau să blestemăm. Așa ne smerim, ne lepădăm de noi, ne umilim în fața ego-ului nostru și a pretențiilor lui ca lumea să fie așa și așa și nu cum este... Binecuvântarea ne ridică acolo unde este Domnul și unde sunt îngerii Lui. De acolo toate se văd altfel și lucrăm altfel toate ale noastre.

Sursă: Blog - Maica Siluana

”Capitularea nu este o opțiune”: reacția liderilor organizațiilor pentru-viață din Statele Unite la realegerea lui Obama

06 noiembrie 2012 ( LifeSiteNews.com ) - Omul pe care liderii pro-life l-au numit "cel mai pro-avort președinte din istoria Statelor Unite", a fost reales, conform previziunilor mass-media.

Preşedintele Obama a câștigat cursa după victoria din câteva state-cheie, printre care Virginia, Ohio si New Hampshire. CBN News, CNN, Fox News, precum și New York Times l-au indicat pe Obama ca și câștigător.

Liderii pro-life au postat pe Facebook mesaje care exprimă dezamăgirea lor la aflarea acestui rezultat, precum și speranța că mișcarea pentru-viață va continua să avanseze la nivel local, în ciuda unei administrații pro-avort.

Lila Rose - Live Action

"Munca noastră de apărare a vieții celor mai vulnerabili și de promovare a demnității umane, nu este dependentă de alegeri ", a declarat președintele Live Action - Lila Rose. “Luptăm pentru fiecare persoană, și pentru o singură persoană la un moment dat. Vom lucra mai greu, dar vom  spera și vom avea mai multa încredere, vom cere lui Dumnezeu să facă din viața noastră o reflectare a iubirii Sale, care nu dezamăgește niciodată."

Abby Johnson

"E timpul să ne rugăm, prieteni", a scris fostul manager de clinică Planned Parenthood Abby Johnson. "E timpul să ne implicăm în mișcarea pentru viață la firul ierbii. Suntem dezamăgiți, dar continuăm lupta. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom salva în continuare copii. Cu ajutorul lui Dumnezeu vom salva în continuare suflete. Suntem triști... dar ne luptăm în continuare... și ne rugăm."

Troy Newman - Operation Rescue Witchita, Kansas

"Acestea sunt vremurile care vor schimba băieții în bărbați, și fetele în femei. Generația următoare este deja pregătită și gata de a fi chemată să lupte împotriva tiraniei", a declarat Troy Newman de la Operation Rescue.

Patrick Mahoney - Christian Defense Coalition in

Washington, DC

"Ştiu că mulți oameni merg la culcare foarte dezamăgiți de rezultatele alegerilor", a declarat Patrick Mahoney de la Christian Defense Coalition. "Ştiu cum te simţi! Va dura mai multe săptămâni pentru a analiza datele şi a lămuri cele întâmplate. Cu toate acestea, atunci când am pus capul pe pernă, mi-am adus aminte de aceasta:

”Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi preaînălţa!” (Ieșire 15, 2) Hristos este Domnul. Să fim binecuvântați!

Echipa de la Personhood SUA postat un mesaj prin care îndeamnă pe membrii și susținătorii lor să-și "reînnoiască angajamentul de a lupta pentru copiii nenăscuți."

"Indiferent de rezultatul alegerilor de astăzi, trebuie să toate înţelegem că Preşedintele Statelor Unite nu va aboli avortul pentru noi" au spus ei. "Noi trebuie s-o facem”.

"Noi trebuie să o facem - fără compromisuri, și trebuie s-o facem acum, pentru că fiecare zi care trece înseamnă moartea a peste 3.000 de persoane umane nevinovate în Statele Unite. Vă rugăm să veniți alături de noi în refuzul de a compromite viața umana. Este nevoie să luptăm pentru viața a 100% dintre copiii nenăscuți, și să facem asta 100% din timp(permanent)."

Kristan Hawkins - Students for Life of America

Kristan Hawkins de la Students for Life of America a postat, de asemenea, un mesaj. "Știu că mulți dintre noi sunt încă dezamăgiți de rezultatele noaptea trecută, dar, în această dimineață, vreau să vă reamintesc doar un singur lucru: Capitularea nu este o opțiune", a spus ea. "Noi trebuie să mergem înainte cu curaj, pentru că, indiferent cine este președinte astăzi sau în ianuarie, avorturi au încă loc".

Hawkins a adăugat, "După rezultatele alegerilor prezidențiale din noaptea trecută, știm acum ce pas trebuie să fie făcut: Definanțarea Goliatului Avorturilor din America, Planned Parenthood. Și nu ne putem baza pe președintele nostru pentru a ne ajuta. Noi trebuie s-o facem."

Marjorie Dannenfelser - Susan B. Anthony List

În mesajul său Marjorie Dannenfelser, președintele Susan B. Anthony List, a scris: "Lăsați-mă să clarific un lucru: cauza pentru-viață nu a pierdut în seara asta, doar Mitt Romney a făcut-o.

Am inima grea când spun că el a condus o campanie pe probleme exclusiv economice – şi s-a ferit să insiste pe subiectul avorturilor," a spus ea. "Voturile acestor alegeri şi tendinţele de votare din trecut arată că cauza pro-viaţă nu este doar un lucru corect care trebuie făcut, dar este și un lucru care poate aduce câștigul din punct de vedere politic. Mă tem că Mitt Romney și echipa sa nu a reușit să înțeleagă acest lucru. Va fi nevoie să lucram și asupra acestui aspect."

Activiștii pro-life au descris aceasta cursă electorală ca fiind unul dintre cele mai importante - dacă nu cea mai importantă - din istoria Statelor Unite. Între un candidat care și-a exprimat sprijinul pentru avort la cerere în toate cele nouă luni de sarcină și un oponent care a promis să se opună avortului în toate cazurile, mai puțin cele extreme, alegerea părea clară. Dar în mijlocul unei recesiuni majore, avortul a fost o cauză dată la o parte, în spatele problemelor economice. Romney însuși, vocea republicanilor, situați în general mult mai “la dreapta” față de avort decât Obama, a fost între cei mai puțin vocali dintre republicani în promovarea poziției pentru-viață, optând în schimb să se concentreze pe probleme economice.

De asemenea, alegerile au fost importante în ceea ce privește libertatea religioasă. Activiștii pentru-viață și liderii catolici au mizat că o administrație Romney va trimite la fier vechi așa-numita legislație HHS pentru controlul nașterilor, pe care episcopii catolici au etichetat-o drept un atac fără precedent asupra libertății religioase. În ciuda criticilor pe scară largă, Obama a continuat să apere legea chiar și în forma sa actuală, fără vreo concesie religioasă semnificativă. Unii lideri religioși au avertizat că, în temeiul acestei legi, viitorul asociațiilor catolice de îngrijire a sănătății, precum și al altor organizații de caritate, este în pericol.

P.S.:  În condițiile în care majoritatea industriei media și de divertisment l-a susținut pe Obama în mod direct (New York Times) sau indirect (de exemplu National Geographic TV a programat filmul cu uciderea lui Bin Laden cu două zile înaintea alegerilor), votul popular, care nu este reflectat de situația electorilor, a  arătat că cei doi candidați au fost votați de un număr sensibil apropiat de persoane. Aceasta înseamnă că inclusiv preocuparea pentru apărarea vieții tuturor copiilor nenăscuți este mai apropiată de inima oamenilor decât reflectarea ei pe canalele media și de divertisment. Cu alte cuvinte, dragostea și mila nu au fost alungate din sufletele americanilor, ci așteaptă lucrători mai mulți și mai dedicați. Ceea ce este valabil și pentru români.

Sursă: LifeSiteNews