10 motive pentru a nu face un avort

de Kristi Burton Brown, 10 noiembrie 2013 

1) Implică tragedia

Uneori, circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost violată. Poate că fătul a fost diagnosticat cu o afecţiune. Sau sănătatea femeii ar putea fi pusă în pericol. Însă o tragedie nu acoperă o alta. Nu ştergem efectele unui viol ucigând un copil. Nu vindecăm un bebeluş luându-i viaţa. Şi nu putem evita toate problemele de sănătate evitând realitatea unei alte fiinţe umane.

Femeile care au fost violate trebuie îngrijite cu compasiune. Dar grija plină de compasiune nu include executarea pruncului. Părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie să primească dovezi clare şi să fie direcţionaţi spre persoane cu experienţă. Ei nu trebuie forţaţi să aleagă avortul, ci să li se dea șansa de a sfida şansele mici ce li se oferă. Femeile cu sarcini de mare risc trebuie tratate de personal medical calificat. Însă tratamentul nu trebuie să includă uciderea deliberată a copilului. (Dacă un bebeluş moare pe durata tratamentului urmat de femeie – adică în timpul chimioterapiei pentru cancer, îndepărtarea unei sarcini extrauterine, etc. – acesta nu se clasifică drept avort.)

2) Se distrug vieţi inocente

Ştiinţa nu poate fi mai clară de atât. Fiinţele umane nenăscute sunt vii, irepetabile şi unice. Din momentul fertilizării – cunoscută mai bine drept concepere – o nouă viaţă umană prinde viață. Punând capăt acestei vieţi nu se distruge „potenţialul”. Se ia pur şi simplu o viaţă. Am face bine să înţelegem ramura ştiinţei moderne care dezvăluie natura umană a celor nenăscuţi.

3) Încalca drepturile civile

Drepturile civile sunt încălcate atunci când oamenii sunt privaţi de drepturile lor de bază, în mod discriminatoriu. Copiii nenăscuţi sunt privaţi de viaţă – un drept fundamental – doar pentru că se află în pântecele mamei şi datorită stadiului lor de dezvoltare. Acest lucru este discriminatoriu, inuman şi crud.

4) Pedepseşte suflete nevinovate

Un copil nu merită să moară pentru păcatele părintelui său. Un copil de cinci ani nu poate fi ucis pentru că tatăl său este un violator. Nu ar trebui să fie permis ca un copil nenăscut, de cinci luni, să fie ucis pentru acelaşi motiv.

Un copil nu merită să moară din cauză că mama sau tatăl lui au fost iresponsabili. Un copil este întru totul nevinovat. Un copil nu a hotărât ca părinţii lui să facă sex sau să folosească metode contraceptive ineficiente. Un copil nenăscut este întotdeauna nevinovat şi nu ar trebui pedepsit niciodată.

5) Poate dăuna femeilor

Poveştile din viaţa reală nu contenesc să demonstreze că avortul dăunează femeilor. Vătămarea ia multe forme – mentală, emoţională, relaţională şi fizică – şi, în unele cazuri, viaţa femeii se pierde odată cu avortul. Acestea pot, de asemenea, să îşi piardă fertilitatea sau să crească şansele pierderilor de sarcină, după efectuarea unui avort.

6) Dăunează relaţiilor şi familiilor

De fiecare dată când cineva din familie moare, restul familiei este afectat. Acest lucru este valabil şi în cazul avorturilor. Un copil real, viu şi de neînlocuit a fost ucis, iar părinţii şi fraţii sunt afectaţi. Taţii care încearcă să oprească avorturile ar trebui să citească acest articol. Fraţii care doresc un loc în care să-şi exprime durerea, ar trebui să meargă aici. Şi pentru mai multe informaţii despre cum afectează avortul relaţiile, citiţi asta şi asta. Multe femei care avortează doar pentru a-şi convinge iubitul să rămână cu ele descoperă că sunt părăsite oricum, la scurt timp după avort. Avortul nu eate niciodată răspunsul pentru o relaţie de succes şi plină de iubire.

7) Nu dispare niciodată

Oricât am încerca, nu putem şterge niciodată efectul avortului. Avortul răpeşte – ucide – o fiinţă umană nevinovată. Timpul nu şterge urma crimei şi nici nu uşurează realitatea de drept. Avortul este o tragedie cruntă şi este o alegere ce n-ar trebui făcută niciodată. O asemenea alegere îşi pune amprenta asupra noastră pentru totdeauna. 

8) Se creează noi probleme

Unii oameni au convingerea că făcând un avort şi punând capăt vieţii unui copil își vor soluţiona problemele. În viitorul apropiat poate părea că problemele au dispărut. Poate că varianta facultăţii devine o opțiune mai uşoară, poate că părinţii nu vor afla niciodată că fiica lor a fost însărcinată sau poate că o aventură rămâne nedescoperită. Dar de fapt, avortul doar maschează problemele – nu le găseşte o rezolvare. Multe femei termină facultatea şi în acelaşi timp dau viaţă copiilor lor. Mulţi părinţi sunt mult mai deschişi şi iubitori decât au crezut fiicele lor că este posibil. Iar adevărul este mai bun decât o minciună, atunci când preţul pentru minciună este viaţa unei persoane nevinovate. În final, despre asta este vorba cu adevărat: problemele noastre nu îşi găsesc rezolvarea prin uciderea unei persoane nevinovate. Doar pentru că este ceva legal, nu înseamnă că este şi moral. Şi doar pentru că este adesea o alegere secretă, nu înseamnă că nu îşi va pune amprenta asupra ta pentru totdeauna.

De multe ori, părinţii resimt o mare presiune, fără a li se fi deschis ochii cu privire la marele dar care le-a fost oferit…

9) Se evita responsabilizarea

Avortul este uneori un instrument de a ascunde cu uşurinţă o aventură de-o noapte sau o relaţie ce a mers prost. Totuşi, atunci când doi adulţi iau decizia de a se implica într-o activitate ce presupune conceperea copiilor, aceşti adulţi trebuie să îşi asume responsabilitatea. Metodele contraceptive pot eşua. Cel mai bun planning poate să se destrame. Dar responsabilitatea nu trebuie evitată cu preţul vieţii unui copil nevinovat.

Şi oamenii responsabili sunt nevoiţi să ia decizii grele câteodată. Sincronizarea poate părea defectuoasă, iar circumstanţele pot fi dificile. Însă asta nu justifică uciderea unei persoane nevinovate. A alege să creşti un copil te face responsabil. A alege să adopţi un copil te face responsabil. Însă a alege avortul şi a priva un bebeluş (care deja există) de viaţă este ceva iresponsabil şi greşit, în mod iremediabil.

10) Nu este eliberator

Ca şi femeie ce se consideră drept o feministă, găsesc că este îngrozitor faptul că avortul este considerat un „drept al femeilor”. Nu este „dreptul” meu să îmi ucid pruncul. Nu ar trebui ca eu să fiu singura persoană care are puterea să comande execuţia copilului meu de mâna unui medic de avorturi. A-mi lăsa bebeluşul să aibă parte de o moarte prin aspirarea coloanei sale vertebrală într-un tub, prin smulgerea membrelor sale sau prin oprirea inimioarei prin intermediul otravei, nu defineşte puterea sau sentimentul de eliberare. Aceste opţiuni nu ar trebui să fie nicidecum opţiuni. Ele reprezintă crunte tragedii pentru toţi cei implicaţi şi nu ar trebui permise într-o ţară civilizată. Femeile nu au parte de libertate cu preţul sângelui copiilor lor.

Toate femeile ar trebui să conştientizeze ce înseamnă exact avortul.

Notă: Iată unul din comentariile la acest articol, postat de Mama Bear:

Haideţi să luăm parte la o discuţie în familie:

John: Îmi pare rău să spun asta, dar trebuie să reţinem faptul că va suferi pentru tot restul vieţii.

Mary: Iar acest lucru mi-ar putea strica şi planurile pentru facultate de anul viitor.

Dad: Să nu mai vorbim de cheltuieli! Ar însemna să încep să mă afund în contul de pensionare şi să lucrez mai mult. Asigurarea noastră nu va putea acoperi toate costurile.

Mary: Tot ce ştiu este că nu mă voi putea descurca şi cu ea şi cu facultatea.

John: Din păcate nu ar avea o viaţă normală. Şi s-ar putea să trăiască numai un an sau doi, oricum.

Mary: Şi iată că există această injecţie care îi va opri inima şi astfel nu va simţi nimic.

Dad: OK, ne-am înţeles. Haide să mergem la clinica aceea şi să...

Vreţi finalul?

... haideţi să mergem la acea clinică şi să îi spunem medicului oncolog al mamei că nu vrem ca el să mai testeze alte tratamente pe mama. Doar să pună capăt la tot, fără durere. La urma urmei, vrem ceea ce este mai bun pentru ea.

Sunteţi surprinşi? A sunat ca o discuţie de avortare a unui copil cu dizabilităţi, şi poate că mama (adolescentх) nu este căsătorită, nu? Dacă argumentele legate de confort, cheltuieli, dizabilitate şi speranţa de viaţă scurtă ne şochează atunci când se aplică celor deja născuţi, nu ar trebui ca ele să fie la fel de şocante atunci când sunt aplicate în cazul sufletelor ce aşteaptă să se nască?

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

„Nu mă iubea... de fapt voia acel ceva." / Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie (5)

Mă numesc Mihaela şi aş vrea să vă povestesc un lucru care mi-a schimbat viaţa radical, cu ajutorul lui Dumnezeu. Am avut o relaţie cu un băiat timp de doi ani de zile. Mi-a propus de foarte multe ori după un an de relaţie să avem relaţii intime. Am încercat să îi explic motivele pentru care nu vreau să săvârşesc acest păcat, pentru că e păcat şi pentru că dacă avem de gând să ne căsătorim ar fi cel mai indicat să aşteptăm.

După ceva timp am început să avem neînţelegeri din ce în ce mai dese şi de foarte multe ori am fost pe punctul de a ne despărţi. La un moment dat după foarte multe insistenţe, am cedat. Înainte de a se întâmpla îmi repeta mereu că mă iubeşte... dar nu mă iubea, de fapt voia acel ceva... eram atât de tristă şi mă chinuia gândul acesta şi mă făcea să mă simt inferioară.

Lucrul acesta s-a întâmplat atât la insistenţele lui, cât şi la sfaturile "prietenilor" mei.

După câteva luni după ce mi-am făcut prieteni în adevăratul sens al cuvântului, după ce am vorbit cu părintele duhovnic, m-am gândit ce ar fi dacă i-aş explica ce trăiesc eu, şi să îl rog (chiar l-am rugat, nu i-am sugerat doar) ce ar fi să ne recăpătăm fecioria până la căsătorie. A avut o reacţie la care nu m-aş fi aşteptat. Am început din nou să ne certăm foarte des. Am început să mă rog foarte mult la Maica Domnului să mă ajute să ies din asta, şi cu ajutor am avut curajul să spun: „Gata!”... şi să îmi reiau viaţa, trăind curat până la căsătorie, aşa cum trebuie.

Mi-a fost foarte greu la început, pentru că se pare că am ţinut la el, dar din nou a venit ajutorul Maicii Domnului. Aş vrea să fie tineri care să ia aminte la povestea mea, deşi mi-aş dori să nu fie nevoie. Trebuie să nădăjduim mereu în ajutorul Maicii Domnului şi al Fiului ei, Iisus Hristos, pentru că nu putem face nimic fără rugăciune!

Doamne, ajută!

Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.

Mângâielile senzuale / Mii de tineri îşi păstrează fecioria până la căsătorie (3)

Autor: Victor Popescu

Mi-e foarte uşor să vorbesc de mângâierile senzuale, de atingerile dulci dintre doi tineri, pentru că am trecut prin asta. Am fost ispitit de ele şi înainte de a intra în Biserică dar şi după.

Când eram mai tânăr şi-mi făceam o prietenă mergeam repede şi-i povesteam celui mai bun prieten al meu, iar el mă întreba: „Ai sărutat-o?”. Dacă ziceam „Nu” se considera că suntem doar la stadiul de „lipeală” şi încă mai aveam de muncit. Sărutul reprezintă pecetea unui nou început, era startul relaţiei. De obicei asta se întâmpla la prima sau a doua întâlnire. Ce urma de atunci în colo depindea de experienţele anterioare ale fiecăruia.

Cineva spunea foarte bine că e mai greu până se ajunge la primul sărut, căci din acel punct încolo lucrurile se pot precipita foarte rapid.

Era uşor să se ivească o ocazie să vedem un film împreună, să vina ea la mine sau să mă duc eu la ea, să stăm in pat îmbrăţişaţi, să mergem la o petrecere, sau cine ştie ce alte momente când puteam să ne apropiem fizic mai mult. După ce l-am cunoscut pe Dumnezeu, aceste momente de intimitate  au devenit o adevărată luptă pentru mine. Ştiam că nu e bine să o ating pe prietena mea și mai ştiam că înaintând din ce în ce mai mult în gesturile pasionale, îmi va fi şi mai greu să mă opresc. Ispita era prea mare, pielea ei catifelată mă ademenea peste măsură.

Uneori îmi puneam limite în minte, înainte de a ne vedea, zicându-mi: „O ating doar până în acest punct, de aici încolo ma opresc." Mă mustra conştiinţa, simţeam că ceea ce fac nu fac bine dar diavolul îmi spunea în gând: „Dacă am atins-o până aici, de acum e tot aia chiar dacă o mai ating şi mai încolo, tot acelaşi păcat e”. Mă îndreptăţeam singur, îmi găseam motive să mă conving, pentru că nu reuşeam să rezist, şi până la urmă greşeam. După câteva clipe mă năpădeau mustrările de conştiinţă, mă cuprindea ruşinea cu care o să mă duc şi să-i povestesc părintelui duhovnic ce am făcut. Nu făcusem dragoste, dar mersesem prea departe cu atingerile.

Venea şi ziua când mergeam la spovedanie şi-i mărturiseam părintelui ce făcusem, dar fără să-i detaliez, îi spuneam doar: „Am desfrânat părinte” sau „Am atins-o pe prietena mea”. Odată el a crezut chiar că am făcut dragoste şi a început să-mi spună canonul pe care trebuie să-l fac pentru a mă îndrepta din acest păcat. Îmi părea rău că am greşit şi mereu mărturiseam acest păcat cu gândul ca pe viitor să nu-l mai fac.

Se întâmpla iar să fim împreună şi iar cădeam în atingerile necuviincioase, şi iar mă mustra conştiinţa. Astfel plecam acasă foarte supărat şi pe drum îmi ceream iertare la Dumnezeu. Mă simţeam murdar şi inutil, păcatul pe care-l făcusem parcă mă împiedica să-mi cer şi iertare.

Am căzut de multe ori, şi de fiecare dată îmi ceream iertare lui Dumnezeu, uneori plângeam singur. Îmi părea rău. Vroiam să nu mai cad dar nu prea reuşeam. Diavolul ducea un război foarte abil cu mine, şi mai mereu nu rezistam ispitei. N-am făcut dragoste cu ea dar totuşi mă simţeam ca şi cum aş fi avut acest păcat pe suflet. Mi-aduceam aminte ce spunea Sfântul Apostol Pavel, că desfrânarea e diferită de toate celelalte păcate: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup; dar cel ce se desfrânează, păcătuieşte în trupul său. “ (1 Corinteni 6:18).

Aceste căderi și această luptă m-au învăţat ce e pocăinţa, mi-a arătat cât este de răbdător şi milostiv Dumnezeu cu slăbiciunile noastre. Erau şi zile când Dumnezeu mă pedepsea pentru ce făcusem şi n-aveam niciun dubiu că pedeapsa e de la El. Dar în mare parte din momentele când am căzut El m-a iertat. Uneori chiar mă gândeam: „Iar am păcătuit, mâine sau poimâine trebuie să vină şi pedeapsa”. Dar nu era mereu aşa.

Greşeala mea era că mă aruncam în ispită şi încercam să-i rezist, crezând de fiecare dată că la un punct mă voi opri, dar mai mereu eşuam, deşi ii ceream ajutorul lui Dumnezeu în această luptă.

Soluţia este să fugim de această ispită şi să evităm cât mai mult momentele când suntem singuri, să ne plimbăm mai mult, să stăm cu prietenii, să petrecem timp în locuri publice, nu singuri. Intimitatea în doi duce la nevoia de relații intime de aceea trebuie evitată până la căsătorie, nicidecum căutată.

Într-un final am reuşit, am început să evităm constant acele momente, făcând altceva. După ceva vreme parcă a ridicat Dumnezeu patima aceasta de pe capul nostru. Stăteam unul cu altul şi nu mai eram ispitiţi să ne atingem. Ne vorbeam şi ne consolam că mai e puţin până ne căsătorim şi atunci având binecuvântarea lui Dumnezeu vom putea să ne exprimăm dragostea noastră şi într-un alt mod.

A fost o luptă grea din care am învăţat că Hristos Domnul nu vrea ca noi să ne aruncăm în ispită şi apoi să-i cerem ajutorul ci ne recomandă mereu să-i cerem Tatălui ceresc: „şi nu ne duce pe noi în ispită ci ne izbăveşte de cel viclean.”

E o ispită mare chiar şi pentru tinerii care merg la Biserică şi care vor să nu păcătuiască înaintea lui Dumnezeu înainte de căsătorie. Vâltoarea acestei patimi este prea mare şi cel ce se dă de bună voie în mâna ei nu se ştie dacă mai scapă.

E mai simplu să eviţi lupta decât să te arunci in ea chinuindu-te sa o câştigi. Diavolul vrea să ne convingă că această luptă trebuie dată pe tărâmul mângâierilor senzuale când de fapt ea se câştigă prin neparticipare.

Săruturile trebuie să aibe și ele o măsură, oricâte promisiuni de căsătorie ar fi la mijloc, căci tocmai ele aprind trupurile și îndeamnă spre mai mult.

Dulceaţa mângâierilor senzuale nu va face decât să ia din inocenţa relaţiei, din frumosul şi normalitatea ei, grăbind-o către un punct care deocamdată nu trebuie să ajungă. Toate se fac la timpul lor. Brutarul nu scoate pâinea din cuptor până ce nu s-a rumenit, căci altfel o scoate cu aluatul crud și o aruncă. Abia când e coaptă e bună de mâncat. Tot așa și Dumnezeu ne ține în cuptorul răbdării până ce aluatul iubirii se coace,  rumenindu-se în taina căsătoriei, după care tinerii se pot bucura pe săturate unul de altul. Dacă ei se grăbesc și gustă prea devreme din iubirea trupească, se hrănesc de fapt dintr-o pâine crudă, a cărei gust va dezamăgi în final, oricâtă foame de iubire ar fi fost la început.

Fiți răbdători și lăsați iubirea voastră să se coacă sub binecuvântarea lui Dumnezeu.

Mulțumim Asociaţiei Ortodoxia Tinerilor pentru amabilitatea de a ne fi permis reproducerea unor fragmente din cartea „Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria până la căsătorie”.

Dacă doriți să trimiteți o mărturie personală, vă rugăm să o faceți, noi asumându-ne sarcina de a o transmite și portalului ortodoxiatinerilor.ro, care a inițiat această campanie.

Avort Zero - 7 octombrie, Spania

„Avort Zero” este o mişcare fondată în Spania în anul 2008, după ce Ministrul pentru Egalitate, Bibiana Aido, a anunţat o lege prin care avortul urma să devină gratuit. În acest context un grup de cetăţeni au decis să facă tot ce le va sta în putinţă pentru stoparea fenomenului avortului. Iniţiativa a fost susţinută de sute de cetăţeni care au trimis mesaje şi idei referitoare la planul de acţiune al campaniei.

Numele „Dreptul la viaţă” şi imaginea sa, o inimă zâmbind pe fond roşu, este deja o referinţă pentru societatea şi mass-media locală, colaborând şi cu alte instituții pentru organizarea manifestaţiilor de sprijin pentru dreptul la viaţă.

Cu toate că în 2010 „legea Aido” a fost aprobată datorită principiilor ideologice promovate de Guvern, mişcarea continuă să crească şi să acţioneze în societate. Există zeci de reţele locale răspândite peste tot în Spania şi în afara ei, care continuă activitatea de conştientizare şi influenţare a societății.

Pe 7 octombrie are loc Marşul Internaţional pentru Viaţă în 100 de oraşe din 40 de provincii. Lista completă cu toate locurile unde vor avea loc manifestări este disponibilă aici.

Mai jos sunt enunţate cele 10 motive pentru care oamenii sunt invitaţi să participe la marş:

1. Pentru că vreau o lege care să protejeze cu adevărat dreptul la viaţă şi să ofere un sprijin real pentru ca femeile să aibă copii. Nu vreau o altă lege pentru avort, ci o lege pentru îngrijirea vieţii umane în stadiul ei cel mai vulnerabil.

2. Pentru că avortul este o parte a crizei,  şi nu o problemă separată. Nu ieşi din criză aruncând în fiecare an 113.000 de fiinţe umane într-o groapă comună.

3. Deoarece reacția spaniolilor față de avortul revine tuturor societăţilor deschise, cer guvernului meu să fie curajos şi să ia o hotărâre istorică pentru protecția drepturilor omului.

4. Pentru că sunt parte dintr-o mișcare a cetățenilor, care au convins reprezentanţii noștri să vorbească despre avort în programele electorale. Este timpul să le reamintim de angajamentul lor și să le cerem să protejeze dreptul la viaţă.

5. Pentru că vreau ca în țara mea să fie pe 7 octombrie un manifest pentru dreptul la viață care să fie auzit în toată lumea. Mulți oameni din diferite țări vin la 7-Octombrie pentru a sprijini societatea spaniolă în momentul decisiv de reformă al Legii avortului.

6. Pentru că vreau ca avortul să fie eliminat, așa cum a fost sclavia şi aşa cum va fi pedeapsa cu moartea. Primul pas este de a abroga Legea Avortului, pentru că este nedreaptă, crudă și neconstituțională.

7. Pentru că milioane de oameni din întreaga lume se uită la noi cu speranță: dacă industria avortului în Spania este învinsă, mai devreme sau mai târziu va fi învinsă și în alte țări democratice.

8. Pentru că în luna octombrie este Ziua internațională împotriva pedepsei cu moartea și eu sunt împotriva pedepsei cu moartea.

9. Deoarece eliminarea avortului eugenic, aşa cum a anunțat ministrul justiției, este valoroasă și necesară, dar nu suficientă. Nici un număr de avorturi nu este rezonabil: nici 113.000, nici 200, nici 500, nici 65, nici 1.238. Avort Zero!

10. Pentru că e în mâinile mele, și în cele ale tale, să obţinem pe 7 octombrie promisiunea guvernului printr-o lege care să protejeze dreptul la viaţă şi să recunoască maternitatea ca pe un bun social. Am semnat deja declarația Avort Zero și pe 7 Octombrie voi ieși în stradă pentru a proclama dreptul la viață.

*

Manifiesto 

Petición Aborto Cero

Excelentísimo Sr. Presidente del Gobierno:

Ante la preocupante situación del aborto en España, le ruego que considere los siguientes hechos:

1. La ciencia demuestra que desde el momento de la fecundación la mujer se convierte en madre de un nuevo ser vivo humano, con código genético propio, único e irrepetible.
2. El aborto supone  la muerte cruel y violenta de un ser humano.
3. El aborto se cobra siempre dos víctimas: el hijo que muere y la madre que lo sufre.
4. El aborto supone un negocio multimillonario que beneficia a unas pocas personas, que se lucran a costa de la muerte de otros, en la mayor parte de los casos con dinero público.
5. En España se permite eliminar, entre otros, a aquellos seres humanos que no han alcanzado las 14 semanas de gestación o a los que no cumplen determinados criterios de “calidad”.
6. La ley actual en España convierte el aborto en un derecho de la mujer
7. Ante todo lo anterior, le pido que:

•  Derogue la ley del aborto y promueva una legislación que proteja la vida desde el momento de su concepción
• Promueva una ley integral de apoyo a la maternidad
• Fomente la adopción y cree un plan de adopción nacional ágil y eficaz
• Haga pedagogía pública contra el aborto, desarrollando para ello un plan integral en todos los ámbitos y muy especialmente en el de la sanidad y la educación
• No destine fondos públicos a iniciativas que atenten contra la vida humana en cualquiera de sus fases.

Con la firma de esta petición me comprometo a trabajar para conseguir el objetivo de ABORTO CERO en España.

1

Lista de adhesiones (341): http://abortocero.org/adhesiones/

*

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.