10 motive pentru a nu face un avort

de Kristi Burton Brown, 10 noiembrie 2013 

1) Implică tragedia

Uneori, circumstanțele unei sarcini sunt tragice. Poate că femeia a fost violată. Poate că fătul a fost diagnosticat cu o afecţiune. Sau sănătatea femeii ar putea fi pusă în pericol. Însă o tragedie nu acoperă o alta. Nu ştergem efectele unui viol ucigând un copil. Nu vindecăm un bebeluş luându-i viaţa. Şi nu putem evita toate problemele de sănătate evitând realitatea unei alte fiinţe umane.

Femeile care au fost violate trebuie îngrijite cu compasiune. Dar grija plină de compasiune nu include executarea pruncului. Părinţii care se confruntă cu un diagnostic prenatal dificil trebuie să primească dovezi clare şi să fie direcţionaţi spre persoane cu experienţă. Ei nu trebuie forţaţi să aleagă avortul, ci să li se dea șansa de a sfida şansele mici ce li se oferă. Femeile cu sarcini de mare risc trebuie tratate de personal medical calificat. Însă tratamentul nu trebuie să includă uciderea deliberată a copilului. (Dacă un bebeluş moare pe durata tratamentului urmat de femeie – adică în timpul chimioterapiei pentru cancer, îndepărtarea unei sarcini extrauterine, etc. – acesta nu se clasifică drept avort.)

2) Se distrug vieţi inocente

Ştiinţa nu poate fi mai clară de atât. Fiinţele umane nenăscute sunt vii, irepetabile şi unice. Din momentul fertilizării – cunoscută mai bine drept concepere – o nouă viaţă umană prinde viață. Punând capăt acestei vieţi nu se distruge „potenţialul”. Se ia pur şi simplu o viaţă. Am face bine să înţelegem ramura ştiinţei moderne care dezvăluie natura umană a celor nenăscuţi.

3) Încalca drepturile civile

Drepturile civile sunt încălcate atunci când oamenii sunt privaţi de drepturile lor de bază, în mod discriminatoriu. Copiii nenăscuţi sunt privaţi de viaţă – un drept fundamental – doar pentru că se află în pântecele mamei şi datorită stadiului lor de dezvoltare. Acest lucru este discriminatoriu, inuman şi crud.

4) Pedepseşte suflete nevinovate

Un copil nu merită să moară pentru păcatele părintelui său. Un copil de cinci ani nu poate fi ucis pentru că tatăl său este un violator. Nu ar trebui să fie permis ca un copil nenăscut, de cinci luni, să fie ucis pentru acelaşi motiv.

Un copil nu merită să moară din cauză că mama sau tatăl lui au fost iresponsabili. Un copil este întru totul nevinovat. Un copil nu a hotărât ca părinţii lui să facă sex sau să folosească metode contraceptive ineficiente. Un copil nenăscut este întotdeauna nevinovat şi nu ar trebui pedepsit niciodată.

5) Poate dăuna femeilor

Poveştile din viaţa reală nu contenesc să demonstreze că avortul dăunează femeilor. Vătămarea ia multe forme – mentală, emoţională, relaţională şi fizică – şi, în unele cazuri, viaţa femeii se pierde odată cu avortul. Acestea pot, de asemenea, să îşi piardă fertilitatea sau să crească şansele pierderilor de sarcină, după efectuarea unui avort.

6) Dăunează relaţiilor şi familiilor

De fiecare dată când cineva din familie moare, restul familiei este afectat. Acest lucru este valabil şi în cazul avorturilor. Un copil real, viu şi de neînlocuit a fost ucis, iar părinţii şi fraţii sunt afectaţi. Taţii care încearcă să oprească avorturile ar trebui să citească acest articol. Fraţii care doresc un loc în care să-şi exprime durerea, ar trebui să meargă aici. Şi pentru mai multe informaţii despre cum afectează avortul relaţiile, citiţi asta şi asta. Multe femei care avortează doar pentru a-şi convinge iubitul să rămână cu ele descoperă că sunt părăsite oricum, la scurt timp după avort. Avortul nu eate niciodată răspunsul pentru o relaţie de succes şi plină de iubire.

7) Nu dispare niciodată

Oricât am încerca, nu putem şterge niciodată efectul avortului. Avortul răpeşte – ucide – o fiinţă umană nevinovată. Timpul nu şterge urma crimei şi nici nu uşurează realitatea de drept. Avortul este o tragedie cruntă şi este o alegere ce n-ar trebui făcută niciodată. O asemenea alegere îşi pune amprenta asupra noastră pentru totdeauna. 

8) Se creează noi probleme

Unii oameni au convingerea că făcând un avort şi punând capăt vieţii unui copil își vor soluţiona problemele. În viitorul apropiat poate părea că problemele au dispărut. Poate că varianta facultăţii devine o opțiune mai uşoară, poate că părinţii nu vor afla niciodată că fiica lor a fost însărcinată sau poate că o aventură rămâne nedescoperită. Dar de fapt, avortul doar maschează problemele – nu le găseşte o rezolvare. Multe femei termină facultatea şi în acelaşi timp dau viaţă copiilor lor. Mulţi părinţi sunt mult mai deschişi şi iubitori decât au crezut fiicele lor că este posibil. Iar adevărul este mai bun decât o minciună, atunci când preţul pentru minciună este viaţa unei persoane nevinovate. În final, despre asta este vorba cu adevărat: problemele noastre nu îşi găsesc rezolvarea prin uciderea unei persoane nevinovate. Doar pentru că este ceva legal, nu înseamnă că este şi moral. Şi doar pentru că este adesea o alegere secretă, nu înseamnă că nu îşi va pune amprenta asupra ta pentru totdeauna.

De multe ori, părinţii resimt o mare presiune, fără a li se fi deschis ochii cu privire la marele dar care le-a fost oferit…

9) Se evita responsabilizarea

Avortul este uneori un instrument de a ascunde cu uşurinţă o aventură de-o noapte sau o relaţie ce a mers prost. Totuşi, atunci când doi adulţi iau decizia de a se implica într-o activitate ce presupune conceperea copiilor, aceşti adulţi trebuie să îşi asume responsabilitatea. Metodele contraceptive pot eşua. Cel mai bun planning poate să se destrame. Dar responsabilitatea nu trebuie evitată cu preţul vieţii unui copil nevinovat.

Şi oamenii responsabili sunt nevoiţi să ia decizii grele câteodată. Sincronizarea poate părea defectuoasă, iar circumstanţele pot fi dificile. Însă asta nu justifică uciderea unei persoane nevinovate. A alege să creşti un copil te face responsabil. A alege să adopţi un copil te face responsabil. Însă a alege avortul şi a priva un bebeluş (care deja există) de viaţă este ceva iresponsabil şi greşit, în mod iremediabil.

10) Nu este eliberator

Ca şi femeie ce se consideră drept o feministă, găsesc că este îngrozitor faptul că avortul este considerat un „drept al femeilor”. Nu este „dreptul” meu să îmi ucid pruncul. Nu ar trebui ca eu să fiu singura persoană care are puterea să comande execuţia copilului meu de mâna unui medic de avorturi. A-mi lăsa bebeluşul să aibă parte de o moarte prin aspirarea coloanei sale vertebrală într-un tub, prin smulgerea membrelor sale sau prin oprirea inimioarei prin intermediul otravei, nu defineşte puterea sau sentimentul de eliberare. Aceste opţiuni nu ar trebui să fie nicidecum opţiuni. Ele reprezintă crunte tragedii pentru toţi cei implicaţi şi nu ar trebui permise într-o ţară civilizată. Femeile nu au parte de libertate cu preţul sângelui copiilor lor.

Toate femeile ar trebui să conştientizeze ce înseamnă exact avortul.

Notă: Iată unul din comentariile la acest articol, postat de Mama Bear:

Haideţi să luăm parte la o discuţie în familie:

John: Îmi pare rău să spun asta, dar trebuie să reţinem faptul că va suferi pentru tot restul vieţii.

Mary: Iar acest lucru mi-ar putea strica şi planurile pentru facultate de anul viitor.

Dad: Să nu mai vorbim de cheltuieli! Ar însemna să încep să mă afund în contul de pensionare şi să lucrez mai mult. Asigurarea noastră nu va putea acoperi toate costurile.

Mary: Tot ce ştiu este că nu mă voi putea descurca şi cu ea şi cu facultatea.

John: Din păcate nu ar avea o viaţă normală. Şi s-ar putea să trăiască numai un an sau doi, oricum.

Mary: Şi iată că există această injecţie care îi va opri inima şi astfel nu va simţi nimic.

Dad: OK, ne-am înţeles. Haide să mergem la clinica aceea şi să...

Vreţi finalul?

... haideţi să mergem la acea clinică şi să îi spunem medicului oncolog al mamei că nu vrem ca el să mai testeze alte tratamente pe mama. Doar să pună capăt la tot, fără durere. La urma urmei, vrem ceea ce este mai bun pentru ea.

Sunteţi surprinşi? A sunat ca o discuţie de avortare a unui copil cu dizabilităţi, şi poate că mama (adolescentх) nu este căsătorită, nu? Dacă argumentele legate de confort, cheltuieli, dizabilitate şi speranţa de viaţă scurtă ne şochează atunci când se aplică celor deja născuţi, nu ar trebui ca ele să fie la fel de şocante atunci când sunt aplicate în cazul sufletelor ce aşteaptă să se nască?

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Andreea Dancu

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

„Mi s-au umplut ochii de lacrimi când i-au aruncat corpul într-un container”-mărturia unui student la medicină devenit pro-viață

Avortul  devine ceva foarte real atunci când este văzut

 şi nu considerat doar o dezbatere morală sau politică. 

de Sarah Terzo, 14 octombrie 2013 
 

Cu ceva timp în urmă, am primit această mărturie de la un student la medicină care a preferat să nu-și dea numele. Tocmai fusese martorul unui avort ca parte a trainingului. Foarte tulburat, voia să spună cuiva despre experiența trăită. Era bântuit de ceea ce văzuse. 

Studentul mărturisește că înainte de a fi martorul avortului era în tabăra activiştilor  pro-avort: 

„Pentru început, trebuie să mărturisesc că până ieri, 2 iulie 2004, susţineam cu hotărâre avortul. Sunt student la medicină şi fiind foarte axat pe cele ştiinţifice am înţeles că masa de celule ce formează corpul fetal  în uter este adesea incapabilă de supravieţuire înainte de împlinirea celor 24 de săptămâni. De asemenea, sunt uşor liberal şi credeam că fiecare femeie ar trebui să aibă dreptul de a alege ce să facă cu propriul corp şi cu cel care creşte înăuntrul ei.”

Studentul auzise de sloganurile mişcării pro-avort dar luase acele informaţii ca atare, crezând că fătul este „o masă de celule” şi nu o fiinţă umană autonomă. Credea că o femeie „are dreptul asupra propriului corp” şi nu empatiza cu micuţul dinlăuntrul ei. Nu credea în firea umană a copilului ori în dreptul său de a trăi. 

Apoi a avut şansa de a vedea procedura unui avort. Datorită ideilor lui pro-alegere, nu se aştepta să fie tulburat de orice ar fi văzut:  

„Vara aceasta am fost acceptat într-un program pre-medical în oraşul New York, în cadrul căruia ni se permitea să observăm doctorii la muncă şi să vedem tot felul  de proceduri medicale. Când mi s-a oferit şansa de a vedea un avort, n-am şovăit în a accepta oferta. Era ceva nou, provocator şi palpitant, ceva ce nu mai văzusem niciodată.” 

Apoi descrie exact la ce fusese martor în sala de operaţie: 

„Când am intrat în sala de operaţie, aceasta părea ca oricare alta în care mai fusesem. Pe masa din faţa mea am văzut o femeie cu picioarele în sus, de parcă era gata să nască, deşi era anesteziată. Lângă ea era o tablă de instrumente pentru avort şi o maşină pentru aspirarea ţesuturilor fetale din uter. Doctorii şi-au îmbrăcat halatele, şi-au pus măştile, iar procedura a început. Cervixul era ţinut deschis cu un instrument metalic dur, iar un tub mare şi transparent a fost băgat în interiorul femeii. În numai câteva secunde motorul maşinii a fost pornit iar sânge, ţesut şi mici organe au fost scose din locul lor printr-un filtru. Un minut mai târziu, maşina s-a oprit dintr-o dată. Tubul a fost pus deoparte. Lipit de capătul său era un corp mic şi un cap ataşat anapoda de el. Coastele erau deja formate, având o piele subţire ce le acoperea, ochii erau și ei formați, iar organele interne începuseră să funcţioneze. Inimioara fetusului, care era în mod clar un băieţel, tocmai se oprise pentru totdeauna. Filtrul maşinii a fost deschis iar mânuţele şi picioruşele ce fuseseră sfâşiate de pe fetus au fost analizate. Degetele de la mâini şi picioare aveau începuturi de unghie. Doctorii, mândri de munca lor, au reasamblat corpul pentru a mi-l arata. Ochii mi s-au umplut de lacrimi atunci când au luat copilaşul de pe masă şi i-au aruncat corpul într-un container pentru a scăpa de el. 

De vreme ce acest avort s-a făcut prin aspirare, bebeluşul trebuie să fi avut mai puţin de 13-14 săptămâni, dar totuşi era destul de mare pentru ca natura sa umană să fie evidentă. 

Avorturile din trimestrul al doilea sunt făcute de obicei prin dilatare şi aspirare, o procedură în care forcepsul este folosit pentru a sfâşia copilul, mai degrabă decât prin aspirare.”

Studentul a fost bântuit de ceea ce a văzut:  

„De ieri de la ora 10 şi jumătate, n-am mai putut să mă mai gândesc la nimic altceva în afară de ce s-ar fi putut alege de acel băieţel. Nu cred că oamenii îşi dau seama de ce este de fapt un avort până nu-l văd dus la îndeplinire. Am fost chinuit de imaginile astea, atât de reale şi de aievea.. şi n-am fost decât un martor. 

N-o să mai fiu pro-avort niciodată şi niciodată n-o să mai sprijin uciderea vreunei fiinţe umane, indiferent de stadiul lor în viaţă.” 

Spre deosebire de marea majoritate a avorturilor, acest copil a fost deplâns. Cineva a simţit tristeţe şi oroare la moartea sa. Mii de bebeluşi ca el sunt aspiraţi din uterul mamei lor în fiecare zi. Ei sunt respinşi de mamele lor şi văzuţi drept gunoi medical de către ucigaşii lor. Societatea permite ca aceşti copii să moară în tăcere, fără vreo recunoaştere sau confirmare a umanităţii lor. Acest băieţel nu va avea niciodată un nume. Nu va inspiră niciodată o gură de aer, nu va mângâia niciodată un câine, nu va privi nicidata un apus de soare, nu va merge niciodată pe o bicicletă. Nu va trăi niciodată acele lucruri cărora  tu şi eu nu le acordăm vreo prea mare însemnătate. Dar poate că acest copil nu a murit întru totul în zadar. Moartea sa tragică i-a arătat adevărul acestui om tânăr. Iar voi cei care citiţi acest articol acum ştiţi despre moartea acestui copilaş. 

Poate că povestea acestui copil nefericit vă poate determina să fiţi mai activi în mişcarea pro-viață. Sunt multe lucruri pe care le puteţi face, chiar de pe calculatorul vostru. Împărtăşiţi acest articol pe Facebook. Înscrieţi-vă pe o listă de mailuri a unui grup pro-viață. Donaţi bani către o organizaţie pro-viață sau un centru care se ocupă de criza de sarcină. Fiecare mic ajutor contează. Fiți pro-viață. Vorbiţi cu cei dragi despre avort. Împărtăşiţi cu ei articole pro-viață. Fiţi răbdători şi înţelegători. Fiţi buni, respectuoşi, dar mai presus de toate, fiţi activi.  

Faceţi ceva!

 

Sursă: LiveActionNews 

Traducere: Flavia-Maria Hemcinschi

 

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com