Statul Missouri triplează perioada de aşteptare înainte de avort

Missouri devine al treilea stat american care le obligă prin lege pe femei la o perioadă de graţie de trei zile între consultul medical şi efectuarea procedurii de avort.

Criticii au spus că legea va duce la creşterea numărului de avorturi cu riscuri, deoarece depăşirea unui anumit termen al sarcinii poate implica proceduri mai complicate.

În întregul stat nu există decât o singura clinică de avort, în oraşul St. Louis, operată  de faimoasa reţea globală de avort Planned Parenthood, organizaţie americană sponsorizată de guvernul federal SUA. Până acum, perioada de aşteptare cerută prin lege înainte de avort era de 24 de ore.

Pe lângă perioada de aşteptare, legea îi mai obligă pe medici să le furnizeze femeilor informaţii scrise despre procedură în sine şi să le ofere ocazia de a asculta inima fătului la ecograf.

Noua lege vine la câteva zile după ce legislatorii au adoptat şi o măsură care le obligă pe adolescentele mai mici de 18 ani să-şi anunţe ambii părinţi că vor să facă avort, nu doar pe unul singur, ca înainte.

Sursa: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Ştefana Totorcea

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Se cuvine ca mamele în jur de 40 de ani să se îmbrace precum fiicele lor?

de Mariette Ulrich
 
Se obişnuia ca fiicele adolescente să caute prin dulapurile mamelor pentru ceva de purtat. Însă, în zilele noastre, se pare că lucrurile s-au inversat. Potrivit unui studiu, o generație de mame îşi trateză fiicele ca modele de moda.

„Mamele 20-40” – reprezintă o expresie inventată de  adolescente pentru a se referi la mamele care, deşi în vârstă de circa 40 de ani, în dorinţa lor disperată de a rămâne tinere, urmează întru totul moda fiicelor lor, pornind de la make-up şi sfârşind la coafuri.

Se consideră că anul 1950 a fost un punct de cotitură în care, pentru prima dată, tânăra generație s-a răzvrătit în mod activ împotriva gusturile părinților lor.

Cu toate acestea, fenomenul a ajuns acum cerc complet, părinții copiind din ce în ce mai mult tânăra generație, sugereaza studiul ce a fost realizat pe 300 de mame şi fiice. Acesta a evidenţiat faptul că fiicele adolescente influenţează puternic alegerile pe care mamele lor le fac în materie de make-up, îmbrăcăminte şi coafuri.

Acest lucru este adevărat atâta timp cât cuvântul „influenţează” e echivalent cu o frază de genul: „Oh, mamă, sper că nu vei purta haina demodată în public, nu?” sau „Mamă, coafura ta e din anii ’80.”

Nu pot vorbi în numele tuturor mamelor, dar în perioada de timp în care am dat naştere la copii la fiecare doi sau trei ani, nu am găsit timp să mă interesez care sunt nuanţele de ruj în vogă. Acum, când fetele mele (şi eu) au mai câştigat în vârstă, chiar apreciez sfatul lor, care, trebuie să recunosc, e de cele mai multe ori constructiv şi pozitiv. Dar să mă îmbrac ca ele? Nu, mulţumesc! Pentru un singur motiv: şi anume că, spre deosebire de ele, m-am „împlinit” şi nu sunt deloc tentată să-mi afişez surplusurile.

Dorinţa de a arăta cât se poate de bine nu este nouă sau ciudată, este o aspirație umană normală. Partea alarmantă este măsura la care se ajunge spre satisfacerea acestei dorinţe: în zilele noastre nu numai celebrităţile cheltuiesc zeci de mii de dolari pe intervenţii chirurgicale cosmetice pentru a întoarce anii înapoi. Iar unii oameni cu siguranță au nevoie să-și recâștige bunul simţ: atunci când cineva se uită în jur în mall sau pe stradă la ceea ce oamenii poartă, este evident că auto-amăgirea noastră este destul de profundă atunci când vine vorba de ceea ce credem că îmbunătățește aspectul nostru exterior. Cum altfel poţi înţelege pe Lady Gaga? Sper că nu se va îmbrăca în maniera aceasta şi la 45 de ani, dar nu se știe niciodată. Am văzut recent o doamnă de peste 60 de ani, care şi-a strâns corpolența într-o pereche de blugi foarte strâmţi şi sclipitori. Nu era deloc o imagine plăcută.

Privind dintr-o altă perspectivă, chiar nu este un exemplu bun pentru tineri. Această atitudine sugerează tinerilor că maturizarea este un lucru de temut și de evitat, în loc să o privească ca pe o deplinătate a vârstei. Îmbătrânirea grațioasă poate include dorinţa de a arăta bine, dar, de asemenea, include şi acceptarea realistă a declinului și a morţii. Uneori mă întreb dacă, prin alegerea stilului nostru de viață, ca părinţi reticenţi la adevărata vârstă, nu cumva ajutăm la subminarea autorităţii părinteşti, îmbrăcându-ne sau comportându-ne în așa fel încât să apărem ridicoli și nedemni de respect în ochii copiilor noștri?

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Traducere: Elena Jurcă

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com  

Capcanele noilor tehnici de cucerire online: pozele provocatoare ale adolescentelor din mediile de socializare / Cuvinte pentru tineri

de Tamara Rajakarian

 

Autoportretele, așa numitele „selfie”, cu încărcătură senzuală pe care atâtea adolescente le publică pe internet au început să intre în normalitate. Chiar au devenit ridicol de familiare şi din păcate au început să se răspândească şi în rândul grupelor de vârstă mai mature. Înseamnă totuşi că acest fel de expunere este în regulă? 

Un articol pe care l-am citit de curând susține că acest gen de imagini a transformat relaţiile între băieţi şi fete într-o cursă sexuală acerbă, fără sorţi de izbândă. Respectivul articol a tras un semn de alarmă, mai ales prin faptul că era  scris de o elevă de numai 11 ani, Olympia Nelson. 

Pentru cineva atât de tânăr, aceasta a reuşit să surprindă o imagine destul de corectă a situaţiei. Printre altele, ea explică cum expunerea incitantă în mediul de socializare online depăşeşte orgoliul sau narcisismul, totul devenind un concurs despre „cine este mai sexy”. Împărtăşirea unor experienţe şi a bucuriei de a comunica s-a transformat într-un fel de concurs de popularitate – cine primeşte cele mai multe „like”-uri, cea mai multă admiraţie (a se citi „interes sexual”) şi popularitate. 

Tânăra Olympia ne propune următoarea schiţă a desfăşurării lucrurilor: în primă instanţă, fata observă cum băieţii remarcă alte fete şi îşi doreşte să „merite’ şi ea acest tip de atenţie; astfel ea alege să publice şi ea fotografii incintante. Cum va proceda? Ţinând cont că gusturile băieţilor, nefiind deloc pretenţioase sunt modelate de pornografie, ea va încerca să concureze celelalte fete, pe criteriile de atractivitate ale unui star porno. Cine nu poate sesiza cât de dezgustător este acest fenomen? 

Din unele puncte de vedere, acest mod de a vedea lucrurile poate părea exagerat, dar este din păcate real. Ceea ce a început în mod inocent (deşi în scopul atragerii atenţiei) s-a transformat acum, o dată cu evoluţia socializării online, într-un nou fenomen. Ceea ce trebuia să rămână în intimitate a căpătat o expunere publică. 

Competiţia electronică a atractivităţii nu este sănătoasă. Nu numai că alimentează nevoia exagerată de atenţie, care nu va aduce nicio împlinire reală, dar provoacă o concurenţă permanentă între persoanele feminine, constituind un punct de pornire pentru viitoare relaţii dăunătoare. Chiar dacă mesajul vine din partea unei fete de 11 ani, poate că ar trebui să luăm în serios ideea de a le aminti fetelor şi femeilor din vieţile noastre să se gândească mai bine înainte de a posta o imagine provocatoare şi să analizeze ansamblul pe care îl confirmă şi consolidează fiecare asemenea gest.

 

(Notă: În articolul ei, Olympia dă vina doar pe bărbați pentru toate acestea, lucru cu care eu nu sunt de acord)

 

Articolul Olympiei Nelson 

 

Prezentarea propriei persoane folosind sugestii senzuale a transformat relaţiile dintre adolescenţi într-o cursă sexuală feroce. Dacă reţelele sociale, cum sunt Istagram şi Facebook ar exacerba doar narcisismul, acesta nu ar fi cel mai dăunător efect, însă acestea generează transformarea relaţiilor într-o competiţie sexuală. În aceste portaluri omniprezente, popularitatea fetelor este pusă la grea încercare pe un unic criteriu major: în ce măsură pot fi sexy şi astfel să pot obţine admiraţia tuturor? 

Aceasta e motivaţia din spatele atâtor poze la oglindă, în care vedem adolescente cu buze ţuguiate sau în diverse poziţii sugestive, pozând în mini-rochii, cu explicaţia „înainte de petrecerea de aseară”. Prin acestea arată cât de mult se admiră şi speră că privitorii vor apăsa şi ei butonul like, pentru a le oferi confirmarea. 

Deşi publicarea unui auto-portret foto nu ar avea nicio implicaţie negativă aparentă, a urmări o poziţie superioară pe scara „like”-urilor ţine de slavă deşartă, mai mult decât de simpla vanitate. 

Tuturor ne face plăcere să primim din când în când complimente pentru aspectul exterior, astfel căpătând uneori mai multă încredere în noi înşine. Dar ce fel de fotografii pot genera o explozie de „like”-uri? Nimic prea creativ – doar ceva coapse, un decolteu şi nişte buze ţuguiate.  

De unde această concurenţă pentru titlul de „Regina buzelor senzuale’” De ce o atât de acerbă cercetare a pozelor celebrităţilor şi a tuturor cunoscutelor noastre ambiţioase, pentru a găsi noua prinţesă a poziţiilor provocatoare? Nici chiar fetele cuminţi nu rezistă tentaţiei unor astfel de aluzii. Dar acestea trebuie să se pregătească, nu pentru o eventuală descoperire a părinţilor, ci pentru un posibil eşec şi o cădere în ochii colegilor, pentru că ar putea obţine prea puţine „like”-uri. 

Cât de încrezătoare poate apărea o adolescentă într-o postură lascivă? Cât de credibil este aerul ei de indecenţă? Cine se străduieşte prea mult îşi pierde credibilitatea şi va fi o exclusă. Deci totul depinde de cât suport vine de la alte fete. Fetele cercetează cu zel noutăţile apărute şi folosesc diverse trucuri de a obţine numeroase like-uri, obţinând astfel popularitatea dorită. Persoanele populare primesc foarte multe complimente (de multe ori interesate), în speranţa celorlalte de a primi şi ele la rândul lor mult doritul „like”. 

Unele dintre poze pot fi chiar prea intime, lăsând impresia că pândim la fereastra cuiva. Unele dezvăluie părţi ascunse ale corpului, altele pozează întinse pe un pat. Cele mai multe dintre ele sunt în aşteptarea aprobării din partea prietenilor. Scopul nu mai este împărtăşirea bucuriei, ci doar atingerea topului de audienţă. Acesta reprezintă un impuls nevrotic, nu mai e unul de bucurie. Pot căpăta anxietate că fetele sunt poziţionate mai sus decât mine: băieţii o privesc pe ea şi nu pe mine. Trebuie să arăt ca ea, ca să merit atenţia băieţilor. Gusturile lor nu sunt întotdeauna sofisticate, reperul lor estetic fiind ceea ce au văzut în pornografie. Astfel fetele trebuie să se conformeze acestor reguli şi să concureze după acele criterii. 

Cine e de blamat pentru această alunecare morală? Ca feministe, învinovăţim dominaţia masculină, pentru că băieţii sunt în siguranţă cu statutul lor superior şi deţin autoritatea, de care se bucură întotdeauna. 

O instanţă morală superioară poate blama o fată pentru promoscuitate, dar în acelaşi timp se poate bucura şi de privelişte, ambele din aceleaşi motive misogine: îmi place ce îmi arăţi, dar sunt în poziţia de a te condamna. Eşti ceea ce îmi doresc, dar îţi sunt superior.  

În pozele lor, fetele se străduiesc să se conformeze acestor tipare „ideale”, iar aceşti băieţi comentează imaginile sarcastic „ce personalitate încantătoare” – mesajul real fiind că decolteul este cu adevărat unica lor calitate. Chiar şi aşa, apasă butonul „like”. Un băiat care ironizează o fată care îşi arată decolteul are foarte probabil unele aşteptări sexuale de la aceasta. 

O reacţie obişnuită a adulţilor la mediile de socializare online este de a le restricţiona accesul, ca şi când acest lucru ar fi posibil. Puştii nu pot fi forţaţi să se poarte frumos. Sursa problemei nu este vizibilă, cum este tachinarea sexuală sau agresiunile între adolescenţi, pe care se concentrează adulţii în moduri dominatoare şi lipsite de imaginaţie. Problemă reală este legată de conformismul adolescenţilor, aceştia simţindu-se forţaţi să intre în stereotip, pentru că altfel sunt ameninţaţi cu excluderea din grup.  

Socializarea online nu are nevoie de controlul adulţilor, ci doar de puţin bun gust.

 

(Olympia Nelson este o elevă de 11 ani.)

 

Sursă: Știri pentru viață

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com 

 



 

Aproape 80% dintre medicii italieni refuză avortul; Deputaţii atacă dreptul la conştiinţă

Roma, 17 iulie 2013 (LifeSiteNews.com) – Un raport al guvernului italian arată că 80% dintre medicii ginecologi (în unele zone se crede că ar fi vorba de un procent de 91%) şi peste 50% dintre anesteziştii şi asistentele medicale refuză să participe la avorturi, iar numărul lor este în creştere.

Ca răspuns, un grup de parlamentari de stânga din diferite partide au atacat dreptul de a alege potrivit libertăţii de conştiinţă, susţinând că guvernul trebuie să pună lucrurile la punct şi să recruteze medici care doresc să facă avorturi. Un deputat a afirmat că refuzul atâtor medici şi a personalului medical de a participa la avorturi a dus la o creştere a numărului de avorturi clandestine şi ilegale precum şi a numărului de italience care merg în străinătate pentru a avorta.

Monseniorul Igancio Barreiro, şeful biroului Human Life Internaţional de la Roma, a declarat că activiştii pro-viaţă „trebuie să fie pregătiţi să apere dreptul la libertatea conştiinţei ştiindu-se deja că susţinătorii culturii morţii sunt gata să atace dreptul de a refuza practicarea avorturilor.”

„Trebuie să fim vigilenţi şi preocupaţi, deoarece libertatea de conştiinţă nu este ceva nou”, a adăugat el. „Este un drept fundamental al omului, ce trebuie reafirmat.”

Un total de nouă propuneri au fost înaintate de către deputaţii pro-avort în Cameră luna trecută, cerându-se punerea în aplicare a Legii 194 din 1978, legea privind avortul în Italia, care a legalizat avortul la cerere până în săptămâna a 12-a de sarcină şi chiar mai târziu în cazul unor anomalii ale fetusului.

Senatoarea Laura Puppato a declarat că Guvernul trebuie să se asigure că se fac eforturi pentru a recruta personal medical care nu se opune avortului. Ea a spus că acest lucru va fi înlesnit de disponibilitatea pilulei avortive RU 486, care a fost legalizată în 2009. Ea a declarat, de asemenea, că guvernul trebuie să ia măsuri pentru a face cunoscute informaţiile cu privire la „contracepţia de urgenţă” sau pilula avortivă „Pilula de a doua zi” precum şi pentru educarea şi informarea despre contracepţie în şcoli.

Donata Lenzi, o deputată cu vederi de stânga a Partidului Democrat şi şefa Comisiei pentru problemele sociale a Parlamentului, a deplâns faptul că cifrele „arată că avortul la cerere a devenit foarte dificil de făcut. Există chiar zone în Italia unde nu mai este posibil să faci avort la cerere.”

Deputata Daniela Sbrollini, vicepreşedintele Comisiei pentru problemele sociale a Parlamentului, a avertizat asupra pericolului „desfiinţării progresive a Legii 194”, susţinând că „numărul avorturilor ilegale s-a dublat.” Ea a mai spus că reducerea progresivă a numărului personalului de specialitate care doreşte să facă avorturi „face aplicarea legii şi mai dificilă.”

Sbrollini a spus că „protejarea sănătăţii femeii este grav compromisă” de lipsa de medici şi de listele lungi de aşteptare. Ea a cerut de asemenea o mai bună popularizare în rândul adolescentelor a informaţiilor cu privire la avort.

Deputata Irene Tinagli a declarat: „Confruntându-ne cu aceste cifre şi aceste fapte, aş dori să întreb Ministrul Sănătăţii, Beatrice Lorenzin, dacă intenţionează să ia măsuri pentru a preveni situaţiile în care femeile sunt lăsate singure, şi astfel recurg la forme clandestine de avort, punându-şi vieţile în pericol.

Marisa Nicchi, deputat toscan de stânga de la partidul Libertăţii Ecologice, împreună cu liderul Camerei, Gennaro Migliore, a prezentat o moţiune parlamentară pentru „a obliga toate instituţiile publice să aplice legea 194 cu deplină recunoaştere a dreptului liberei alegeri şi pentru sănătatea femeilor.”

Raportul complet privind punerea în aplicare a Legii 194 va fi prezentat în a doua jumătate a anului 2013. Un raport anterior publicat în 2010 a remarcat „o stabilizare generală a numărului de medici ginecologi şi anestezişti care refuză avortul din motive de conştiinţă, după creşterea semnificativă ce a avut loc în ultimii ani.”

Cifrele obţinute de guvern în octombrie anul trecut au arătat că media naţională a medicilor ginecologi care se opun avortului a crescut de la 58,7% în 2005, la 70,7% în 2009. În rândul anesteziştilor creşterea a fost de la 45,7% în 2005, la 50,8% în 2010.  Personalul „non-medical” din spital care nu a mai dorit să participe la avorturi a crescut de la 38,6% la 44.7%. În general, cifrele sunt considerabil mai mari în sud, un raport arătând că Napoli, cea mai mare conurbaţie din partea de sud, a rămas fără medici care să paricipe la avorturi pentru aproape un an, după ce ultimul medic care mai lua parte la întreruperi de sarcină a murit.

Numărul doctorilor care refuză să participe la avorturi este în creştere în majoritatea ţărilor occidentale, ceea ce îi determină pe susţinătorii avorturilor să atace din ce în ce mai mult dreptul la libertatea de conştiinţă. Încercarea recentă a unui politician britanic de a scoate în afara legii în UE a refuzului pe motiv de conştiinţă a suferit o înfrângere dramatică, solicitarea sa fiind folosită pentru reafirmarea drepturilor angajatilor din domeniul sănătăţii.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere:Cezarina Bărbieru

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com