Aproape 80% dintre medicii italieni refuză avortul; Deputaţii atacă dreptul la conştiinţă

Roma, 17 iulie 2013 (LifeSiteNews.com) – Un raport al guvernului italian arată că 80% dintre medicii ginecologi (în unele zone se crede că ar fi vorba de un procent de 91%) şi peste 50% dintre anesteziştii şi asistentele medicale refuză să participe la avorturi, iar numărul lor este în creştere.

Ca răspuns, un grup de parlamentari de stânga din diferite partide au atacat dreptul de a alege potrivit libertăţii de conştiinţă, susţinând că guvernul trebuie să pună lucrurile la punct şi să recruteze medici care doresc să facă avorturi. Un deputat a afirmat că refuzul atâtor medici şi a personalului medical de a participa la avorturi a dus la o creştere a numărului de avorturi clandestine şi ilegale precum şi a numărului de italience care merg în străinătate pentru a avorta.

Monseniorul Igancio Barreiro, şeful biroului Human Life Internaţional de la Roma, a declarat că activiştii pro-viaţă „trebuie să fie pregătiţi să apere dreptul la libertatea conştiinţei ştiindu-se deja că susţinătorii culturii morţii sunt gata să atace dreptul de a refuza practicarea avorturilor.”

„Trebuie să fim vigilenţi şi preocupaţi, deoarece libertatea de conştiinţă nu este ceva nou”, a adăugat el. „Este un drept fundamental al omului, ce trebuie reafirmat.”

Un total de nouă propuneri au fost înaintate de către deputaţii pro-avort în Cameră luna trecută, cerându-se punerea în aplicare a Legii 194 din 1978, legea privind avortul în Italia, care a legalizat avortul la cerere până în săptămâna a 12-a de sarcină şi chiar mai târziu în cazul unor anomalii ale fetusului.

Senatoarea Laura Puppato a declarat că Guvernul trebuie să se asigure că se fac eforturi pentru a recruta personal medical care nu se opune avortului. Ea a spus că acest lucru va fi înlesnit de disponibilitatea pilulei avortive RU 486, care a fost legalizată în 2009. Ea a declarat, de asemenea, că guvernul trebuie să ia măsuri pentru a face cunoscute informaţiile cu privire la „contracepţia de urgenţă” sau pilula avortivă „Pilula de a doua zi” precum şi pentru educarea şi informarea despre contracepţie în şcoli.

Donata Lenzi, o deputată cu vederi de stânga a Partidului Democrat şi şefa Comisiei pentru problemele sociale a Parlamentului, a deplâns faptul că cifrele „arată că avortul la cerere a devenit foarte dificil de făcut. Există chiar zone în Italia unde nu mai este posibil să faci avort la cerere.”

Deputata Daniela Sbrollini, vicepreşedintele Comisiei pentru problemele sociale a Parlamentului, a avertizat asupra pericolului „desfiinţării progresive a Legii 194”, susţinând că „numărul avorturilor ilegale s-a dublat.” Ea a mai spus că reducerea progresivă a numărului personalului de specialitate care doreşte să facă avorturi „face aplicarea legii şi mai dificilă.”

Sbrollini a spus că „protejarea sănătăţii femeii este grav compromisă” de lipsa de medici şi de listele lungi de aşteptare. Ea a cerut de asemenea o mai bună popularizare în rândul adolescentelor a informaţiilor cu privire la avort.

Deputata Irene Tinagli a declarat: „Confruntându-ne cu aceste cifre şi aceste fapte, aş dori să întreb Ministrul Sănătăţii, Beatrice Lorenzin, dacă intenţionează să ia măsuri pentru a preveni situaţiile în care femeile sunt lăsate singure, şi astfel recurg la forme clandestine de avort, punându-şi vieţile în pericol.

Marisa Nicchi, deputat toscan de stânga de la partidul Libertăţii Ecologice, împreună cu liderul Camerei, Gennaro Migliore, a prezentat o moţiune parlamentară pentru „a obliga toate instituţiile publice să aplice legea 194 cu deplină recunoaştere a dreptului liberei alegeri şi pentru sănătatea femeilor.”

Raportul complet privind punerea în aplicare a Legii 194 va fi prezentat în a doua jumătate a anului 2013. Un raport anterior publicat în 2010 a remarcat „o stabilizare generală a numărului de medici ginecologi şi anestezişti care refuză avortul din motive de conştiinţă, după creşterea semnificativă ce a avut loc în ultimii ani.”

Cifrele obţinute de guvern în octombrie anul trecut au arătat că media naţională a medicilor ginecologi care se opun avortului a crescut de la 58,7% în 2005, la 70,7% în 2009. În rândul anesteziştilor creşterea a fost de la 45,7% în 2005, la 50,8% în 2010.  Personalul „non-medical” din spital care nu a mai dorit să participe la avorturi a crescut de la 38,6% la 44.7%. În general, cifrele sunt considerabil mai mari în sud, un raport arătând că Napoli, cea mai mare conurbaţie din partea de sud, a rămas fără medici care să paricipe la avorturi pentru aproape un an, după ce ultimul medic care mai lua parte la întreruperi de sarcină a murit.

Numărul doctorilor care refuză să participe la avorturi este în creştere în majoritatea ţărilor occidentale, ceea ce îi determină pe susţinătorii avorturilor să atace din ce în ce mai mult dreptul la libertatea de conştiinţă. Încercarea recentă a unui politician britanic de a scoate în afara legii în UE a refuzului pe motiv de conştiinţă a suferit o înfrângere dramatică, solicitarea sa fiind folosită pentru reafirmarea drepturilor angajatilor din domeniul sănătăţii.

Sursă: LifeSiteNews

Traducere:Cezarina Bărbieru

Căutăm voluntari care să traducă articole din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă. Pentru detalii puteţi scrie pe adresa: redactievremuri@gmail.com

Conştiinţa înainte de toate! Ginecologii italieni refuză să mai facă avorturi

Copil nenăscut, la 10 săptămâni de la concepție

Potrivit cotidianului francez „Le matin”, aproximativ 91% dintre medicii ginecologi din regiunea Lazio din Italia (de care aparține și Roma) refuză să mai facă avorturi din motive de conştiinţă. Acelaşi drept este folosit şi de către farmacişti în ceea ce privește eliberarea medicamentelor avortive (pilula de a doua zi, dar și majoritatea contraceptivelor, datorită efectelor avortive ale acestora).

Tot în această perioadă au apărut proteste ale femeilor care solicită respectarea "dreptului la avort", deşi CEDO s-a pronunţat negativ cu privire la existenţa acestuia în cazul „ABC vs. Irlanda” la sfârşitul anului 2010.

”Laiga”, o asociaţie italiană a medicilor ginecologi, a arătat că în zona Romei, doar 10 din 31 de spitale asigură servicii de avort la cerere, deşi, potrivit legii, toate structurile spitaliceşti ar trebui să garanteze "dreptul" la avort. ”Laiga” estimează că, având în vedere această situaţie, avortul s-au putea să nu mai fie garantat în Italia decât până în anul 2016.

Aceste reacţii vin în urma campaniilor pentru-viață din ultimii ani, care au conștientizat opinia publică despre ce se află în spatele cifrei de peste 127.000 de avorturi efectuate, în medie, în ultimii ani în Italia.

Știrea de mai sus a fost preluată de numeroase publicații, posturi de televiziune și de radio. Dar puțini dintre jurnaliști i-au invitat pe cititorii, respectiv ascultătorii lor, să se gândească la ceea ce este dincolo de aceste date, surprinzătoare mai ales pentru românii care cred că avortul este o marcă a civilizației.

Așadar: Ce i-a determinat pe atâția medici italieni să refuze avortul? Ce înseamnă obiecția de conștiință pe care o opun avortului la cerere? De ce acest procent este atât de mare acum, la câteva decenii de liberă practică a avortului?

Răspunsul nu este greu de dat. Doctorii știu cel mai bine ce înseamnă un avort: să ucizi un copil aflat în burta mamei lui și să îl scoți de acolo, având grijă să fie nu rămână resturi din el, căci ar putea cauza o infecție mamei. Ei sunt cei care văd primii că au scos o mânuță, că au scos un picioruș, ei sunt cei care trebuie să apese cu forță pe instrumentul care sfărâmă căpșorul, mic, dar totuși rezistent, al copilului. Copil pe care nu l-au întrebat, ca pe orice alt pacient, dacă este de acord cu intervenția medicala la care este supus. Copil cărui i-au auzit bătăile inimii și i-au văzut mișcarea în lichidul amniotic pe ecranul ecografului. Copil care a dat să fugă de instrumentul care se îndrepta spre el, dar nu avea unde.

Câți doctori rezistă la așa ceva? Câți doctori acceptă să calce străvechiul principiul al medicinii, de a ajuta viața, și acceptă să fie doar executanți plătiți ai unei operații care ucide o viață și provoacă alteia traume de termen lung?

Și în România sunt doctori care nu fac avort. Și nu pentru că nu le pasă de problemele invocate de mamele care doresc să nu își nască copiii, ci pentru că știu că o problemă nu se rezolvă cu o ucidere. În criză de sarcină altele sunt persoanele la care trebuie să apeleze mama pentru ajutor: prieteni, consilieri, ONG-uri care știu și pot să o ajute să nască copilul, indiferent că ea va fi cel care îl va crește apoi sau îl va crește altă familie.

Spre deosebire de colegii lor italieni, majoritatea ginecologilor români care nu fac avorturi la cerere tac. Poate că a rămas din perioada de dinainte de 1989 teama de a spune adevărul. Poate că se tem să nu fie considerați înapoiați – dar exemplele doctorilor din Occident pot să îi încurajeze. Poate se tem să nu fie considerați comuniști, pe baza minciunii repetate continuu că în timpul comunismului avortul a fost interzis – nimic mai fals: s-au pus doar o serie de restricții, pe care le încălca oricine avea pile, și ca urmare în perioada ”interzicerii”, 1967-1989, s-au făcut numai în spitale, legal, 7.398.210 de avorturi. Au fost ani, precum 1980 sau 1982, în care numărul avorturilor chiar a depășit numărul nașterilor.

Cert este că le este teamă. De ce vor zice unii și alții, dintre cei pentru care un copil nenăscut este o problemă și nu un om. Iar, mai nou, de organizațiile care fac totul pentru a interzice orice încercare de rezolvare a crizei de sarcină, promovând eșecul mamei. 

Așa cum doctorii italieni au conștiință, și doctorii români au. Să ne rugăm să aibă puterea să se exprime public, precum doctorul Dan Păscuț, director la Spitalul de Obstetrică și Ginecologie din Timișoara.

Proiectul de lege privind înfiinţarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină NU interzice avortul, ci sprijină femeia, copilul și familia!

Citiți aici textul proiectului.

Susţineţi acest proiect scriindu-le celor care pot lua o poziţie publică în această privinţă.

Cei care doresc să traducă din limba engleză mărturii ale femeilor care au trecut prin criza de sarcină sunt rugaţi să scrie un mail la adresa blog.stefania1@gmail.com. Dacă aţi trecut printr-o situaţie similară cu cele prezentate până acum şi puteţi da mărturie despre acest fapt scrieţi-ne pe aceeaşi adresă.