Ioana Picoş: „Adopţia este un act de iubire”

Pe Ioana Picoș o cunoașteți din modeling, film, teatru, muzică, manifestațiile Uniți Salvăm Roșia Montană, campaniile împotriva exploatării gazelor de șist prin fracturare hidraulică, evenimente de susținere a persoanelor cu autism și din multe alte campanii umanitare. Iar acum, la 28 de ani, a fost  purtătorul de cuvânt al Marşului pentru viaţă 2014 – „Adopţia, o alegere nobilă” și al Săptămânii pentru viață 2014 și producătorul concertului Live for life, din cadrul marșului.

 

Afișul concertului Live for Life

Rep: Ce v-a determinat să acceptaţi propunerea de a fi purtător de cuvânt al Marşului pentru viaţă 2014 – „Adopţia, o alegere nobilă”?

Ioana Picoş: Au fost mai mulţi factori determinanţi. Mai întâi, mă cunoşteam cu Alexandra Nadane, preşedintele asociaţiei Studenţi pentru viaţă, care mi-a propus să fiu purtător de cuvânt pentru campania „Săptămâna pentru viaţă 2014” şi „Marşul pentru viaţă 2014”, ambele cu tema „Adopţia, o alegere nobilă”.

Sunt actor şi este, cumva, una dintre atribuţiile mele să fac în aşa fel încât un mesaj să ajungă la public. Însă cel mai important motiv pentru care am acceptat este faptul ca eu sunt pro life şi cred că adopţia reprezintă o soluţie extraordinară prin care se împlinesc necesităţile atâtor oameni. Mă refer atât la mamele care nu pot să ofere copilului condiţiile optime pentru a creşte într-o familie, cât şi la părinţii adoptivi care tânjesc, uneori, după iubirea unui copil atâţia şi atâţia ani; dar să nu uităm şi copilul, cel mai important de altfel, care primeşte şansa de a se dezvolta într-o familie sănătoasă.

Adopţia este un act de iubire pe care îl pot face atât cei care nu pot avea copii, cât şi cei care simt să adopte alţi copii, pe lângă copiii lor biologici.

Rep: În general, Marşul pentru viaţă are ca scop protejarea vieţii copiilor nenăscuţi, o temă controversată şi în România, unde avortul la cerere e legal până la 14 săptămâni. Nu vă este teamă că veţi avea de suferit în plan profesional pentru exprimarea publică pro-viaţă?

Ioana Picoş: Faptul că mi-am exprimat opinia în mod deschis şi public este un lucru pe care mi-l asum, cu tot ceea ce înseamnă şi va însemna pe mai departe.

Consider că o fiinţă la o săptămână nu este mai puţin fiinţă decât la două săptămâni. Altfel, copilul ar prinde viaţă direct de la 14 săptămâni. Dar nu este aşa. Este ca şi cum ai spune că un copil de 6 luni e mai puţin copil decât un adolescent, doar fiindcă este mai mic şi nu poate încă să meargă sau să vorbească, prin urmare are mai puţine drepturi decât adolescentul şi poate fi eventual şi ucis dacă vrea unul dintre părinţi sau amândoi, ceea ce este fals.

Este păcat că femeile nu înţeleg că avortul înseamnă, de fapt, lipsirea bărbatului de o responsabilitate firească. Nu îşi fac lor, ca femei, niciun beneficiu. Nu cred să existe vreo femeie care sa rămână însărcinată şi, având tot sprijinul bărbatului cu care a conceput copilul, ea totuşi să aleagă avortul. Femeile ajung în această situaţie din cauza lipsei de responsabilitate, de asumare a bărbatului.

Trebuie să se înţeleagă faptul că sexul duce la conceperea unui copil şi nu poţi să fentezi natura, prin avort, pastile, spermicide fără repercusiuni dintre cele mai grave atât la nivel fizic, cât şi psihic şi spiritual. Toate acestea sunt lucruri împotriva cursului natural şi, ca orice este artificial, are efecte negative asupra femeii. Iei pastile anticoncepţionale şi să îţi dai organismul peste cap, trebuie să iei alte pastile ca să nu reţii apa, alte pastile ca să nu îţi umpli ficatul de toxine. Uitaţi-vă numai pe prospectul anticoncepţionalelor şi veţi vedea la ce se supun femeile fiindcă bărbaţii nu vor să îşi asume responsabilitatea unui copil.

Mai degrabă să învăţăm copiii să trăiască în valori creştine sănătoase, să nu mai promovăm atât de mult sexualitatea, să învăţăm că fiinţa umană este mult mai mult decât instinctul omului de grotă şi că, dacă apare un copil în viaţa ta, e bine să ai încredere că Dumnezeu ţi l-a dat cu un scop bine întemeiat.

Stau şi mă gândesc la faptul că oamenii sunt creaturile de pe această planetă care îşi ucid copiii. Cred că asta spune foarte multe despre nivelul nostru… Din punctul meu de vedere, este un act de laşitate. Este foarte simplu să te gândeşti la avort când tu eşti bine-mersi, viu, născut. Dar dacă mama ta gândea ca tine?

Prin urmare, consider că cei care îmi sunt alături în viaţa personală şi profesională înţeleg asta şi înţeleg importanţa familiei. Iar celor care nu îmi împărtăşesc opiniile le doresc să le fie bine.

Rep: Aţi fost purtător de cuvânt al Marşului, dar şi producătorul şi prezentatorul concertului de susţinere. Cum s-au raportat cei opt artişti la acest eveniment la care au participat pro bono?

Împreună cu Vlad Stoia și Beatrice Vlădan, Live for Life, 2014

Ioana Picoş: Excelent! Vlad Miriţă, Alexandra Uşurelu, Bogdan Vlădău, Anthony Icuagu, Vlad Stoia, Beatrice Vlădan și Caitlyn îmi sunt foarte dragi şi apropiaţi şi ei mă cunosc de suficient de mult timp încât să ştie că, dacă mă implic într-un anumit proiect, acesta este unul serios, care merită. Drept urmare, nu s-a pus nici măcar o secundă problema dacă să participe la eveniment, ci întrebarea lor a fost: „Câte piese vrei să cântăm?”. Iar asta cred eu că spune tot. Să adaug și că Vlad Miriță a adus încă un invitat, solistul Iordache Basalic, de la Opera Națională din București, și că imediat după concert m-a sunat Marius Bălan și mi-a spus ca data viitoare să nu cumva să îl uit!

Rep: A fost prima dumneavoastră implicare publică pe tema adopţiei şi pentru viaţă. Aţi avut momente de îndoială privind justeţea acestor cauze ori momente când v-aţi temut că nu veţi face faţă ?

Ioana Picoş: Nu de îndoială, ci momente în care mă rugam să iasă totul bine. Trebuie să recunosc că m-a luat prin surprindere cantitatea de efort care trebuie depus pentru a face un eveniment, însă atunci când faci lucrurile cu plăcere, cu pasiune, când eşti dedicat, totul se rezolvă şi funcţionează. Şi, bineînţeles, dacă este o cauză nobilă, Dumnezeu îţi ajută cu tot ceea ce ai nevoie. Şi chiar aşa a fost! Nu au fost incidente, totul a mers şnur.

Rep: Ce v-a impresionat cel mai mult la acest Marş?

Ioana Picoş: Solidaritatea oamenilor. Frumuseţea lor. Momentul când eram în Parcul Tineretului şi pregăteam concertul şi i-am văzut că vin! Atâţia! Hotărâţi, cu voie bună dar şi determinare, ştiind pentru ce sunt acolo şi crezând în valorile sănătoase şi tradiţiile româneşti. Unirea sufletelor românilor! Ce sentiment am trăit atunci... Unic!

 Uniți Salvăm Roșia Montană, Piaţa Universităţii, 2013

Rep: V-aţi gândit să adoptaţi copii?

Ioana Picoş: Se spune că pe un copil nu îl alegi tu, ci te alege el pe tine. Dacă asta se va întâmpla, cu siguranţă. Dumnezeu le orânduieşte pe toate şi va fi după voia Lui.

Rep: Ce înseamnă pentru dumneavoastră familia?

Ioana Picoş: Rădăcina fără de care nu poţi avea stabilitate în viaţă.

Rep: La marş s-a discutat despre necesitatea începerii procesului de încredinţare spre adopţie din perioada sarcinii, în cazul mamelor sau familiilor care nu îşi pot creşte copilul. Ce argumente i-aţi aduce unei mame aflate în această situație în sprijinul acestei opţiuni?

Ioana Picoş: Că atunci când iubeşti, te gândeşti întotdeauna la binele celuilalt. Iar dacă prima variantă, şi anume aceea în care copilul crește în familia biologică, este cu neputinţă, atunci următorul pas este adopţia. Cu siguranţă că, dacă ar putea vorbi, niciun copil nu ar vrea sa fie ucis. Prin urmare, dacă femeia, mama, poate să aleagă încă din timpul sarcinii o familie potrivită, cu ajutorul oamenilor specializaţi, evident, ea îi dă astfel o dovadă de iubire copilului ei, asigurându-i viitorul pe care ea nu poate să i-l ofere. Așa își arată dragostea pentru el.

La centrul AITA - Asociaţia pentru intervenţia terapeutică în autism, 2013

Este și o jertfă aici, a sentimentului matern. Să nu ne grăbim să judecăm că este obligatoriu vorba despre iresponsabilitate. Din contră, poate fi o vorba chiar de o mare responsabilizare a mamei. Nu se va rușina de alegerea ei, căci va avea conștiința clară că a pus în centru pe copil, că interesul acestuia a fost cel mai important element în decizia ei. Adesea, peste ani, acești copii vin și mulțumesc mamei că a ales viața lor. Câtă bucurie este atunci în sufletul mamei! Și confirmarea deplină că a ales bine. Pentru că a ales calea dragostei, a facerii de bine pentru copil.

Rep: Doriţi să jucaţi într-un film cu mesaj pro-viaţă, precum Bella?

Ioana Picoş: Mi-ar face o deosebită plăcere.

Rep: Cum aţi defini, cu un singur cuvânt sau expresie, evenimentul Marşul pentru viaţă 2014 – „Adopţia, o alegere nobilă”?

Ioana Picoş: Iubire.

 

Scurtmetrajul Tough Morning, 2012

Rep: Dacă ar trebui schimbat sloganul Marşului, cu ce aţi înlocui perifraza „o alegere nobilă” ?

Ioana Picoş: „O dovadă de iubire”.

Rep: Mai aveţi ceva de transmis cititorilor saitului Ştiri pentru viaţă?

Ioana Picoş: Le mulţumesc pentru că au fost alături de Marşul pentru viaţă, le mulţumesc pentru că zi de zi lucrează pentru a face binele în diferite moduri şi Dumnezeu să îi binecuvânteze.

Sursă: Ştiri pentru viaţă

Bella – un film care celebrează viaţa

de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă

După Marşul pentru Viaţă 2014, Studenţi pentru Viaţă şi-a invitat prietenii şi pe toţi cei interesaţi să participe la o proiecţie de film la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti. Sala a fost plină, iar seara s-a încheiat într-o notă optimistă. De altfel, unii membri ai Asociaţiei Studenţi pentru Viaţă au fost de multe ori cu adevărat în postura personajului principal din film, aceea de a ajuta o femeie aflată în criză de sarcină.

…o zi din viaţa agitată a New Yorkului. Chelneriţa Nina întârzie pentru a doua zi la rând, iar Manny, patronul restaurantului, o concediază. Bucătarul-şef, José, fratele lui Manny, o urmează instinctiv pe Nina pe stradă, simţind că este foarte tulburată, şi află că este însărcinată. Care va fi pasul următor? Va câştiga viaţa sau moartea? Ce poate determina o femeie singură, fără sprijin familial şi fără niciun venit să păstreze un copil pe care nu-l aştepta şi nu-l dorea?

Cum ajuţi o femeie în criză de sarcină

Dar cum poţi ajuta o femeie aflată în situaţia Ninei? Doar fiind alături de ea, indiferent de decizia spre care înclină. Filmul este povestea felului în care José reuşeşte să fie alături de această femeie în dificultate, fără să-i ţină predici, fără să o judece şi fără ca măcar să-i spună ce are de făcut.

Pentru cei care s-ar putea întâlni cândva în viaţă cu o astfel de situaţie, iată ce pot face:

- să fie alături de femeia aflată în criză de sarcină şi să o asculte

- să o introducă într-un mediu familial

- să îi ofere ajutor, de la mici comisioane la lucruri mai importante, cum ar fi găzduire pentru o perioadă

La acestea, filmul prezintă şi alte lucruri pe care unii dintre noi le putem face: să-i facem femeii cunoştinţă cu persoane care ar putea şi ele să ajute în vreun fel (controale medicale, slujbă part-time etc); când se arată deschisă, să-i vorbească despre alternativele pe care le are.

Povestea filmului Bella

Acest film realizat în 2006 este regizat de regizorul mexican Alejandro Gomez Monteverde, avându-i în rolurile principale pe vedeta de origine mexicană Eduardo Verastegui (care e şi coproducător al filmului) şi pe actriţa Tammy Blanchard.

Eduardo Verastegui, desemnat cândva drept unul din cei mai chipeşi artişti de origine latino-americană, a declarat într-un interviu că filmul a marcat un punct de cotitură în viaţa sa, exact când simţea, după 12 ani de carieră, că celebritatea, banii, plăcerile şi succesul nu îl făcuseră să se simtă împlinit. Atunci s-a decis să se implice în proiecte artistice cu un mesaj pozitiv şi moral. Astfel a ajuns la rolul principal din Bella.

Pe parcursul documentării, actorul a vizitat o clinică de avort. Acolo, un cuplu de mexicani care l-au recunoscut s-au răzgândit şi nu au mai întrerupt sarcina nedorită a soţiei. Ba chiar au decis să-i dea copilului salvat de la avort numele de Eduardo, după al actorului.

„Intenţia filmului este să promoveze valorile vieţii şi familiei”, a declarat Verástegui pentru revista pro-viaţă Focus on the Family Citizen.

Actorul a mai declarat pentru CBN News că mesajul filmului este atât de puternic, încât unele femei au renunţat la avort după ce l-au văzut: „Nişte bebeluşi trăiesc şi zburdă chiar acum – unul la Miami, altul la Los Angeles – iar acesta este numai datorită filmului Bella”.

Povestind despre perioada de dinaintea acestui film, actorul mexican a spus: „Mi s-a rupt inima când mi-am dat seama că de fapt eu îl supăram pe Dumnezeu cu talentul pe care mi-l dăruise”.

Verástegui produce acum filme care afirmă credinţa, în acest scop înfiinţând compania de producţie Metanoia films: „Înţelesul spiritual al numelui este acela de întoarcere la Dumnezeu, exact ce mi s-a întâmplat mie, de convertire, de schimbare a gândirii”, a declarat el, citat de Christian Post.

Reacţia criticilor şi primirea de către public

Filmul a fost întâmpinat de critici cu sentimente amestecate. New York Times l-a calificat drept „un sirop mediocru” care ilustrează nevoia disperată a oamenilor de a vedea poveşti cu final fericit, „oricât de ridicol ar fi acesta”. Însă aceeaşi publicaţie arată că „filmul îşi pune inima însângerată pe tavă şi îşi iubeşte personajele la nebunie – nici măcar incoerenţa unor aspecte din scenariu nu te împiedică să te laşi cucerit de îmbrăţişarea atotcuprinzătoare, dulce şi luminoasă a filmului”.

Într-adevăr, publicul a primit la rândul său filmul cu braţele deschise, ratingul utilizatorilor de pe site-ul Rotten Tomatoes ridicându-se la 96,5, cel mai mare din anul 2007. Bella a mai primit şi premiul publicului la Festivalul de Film de la Toronto din 2006.

Filmul a fost numit de Wall Street Journal „cea mai mare surpriză” şi a făcut un box office de peste 10 milioane de dolari, intrând în top 10 filme independente cu cele mai mari încasări din 2007.

5 concursuri pentru viață la Marșul pentru viață 2014

Dragii noștri fotografi și scriitori,

Cunoașteți sentința „o imagine valorează mai mult decât 1000 de cuvinte”. Folosită și de către alții mai înainte, în diferite forme, ea face carieră internațională atunci când Fred R. Barnard scrie, în 1921, în Printers’ Ink, „One picture is worth a thousand words”. Alții au replicat că un text de 1001 cuvinte valorează mai mult decât o imagine.

Textele și imaginile vorbesc despre viață. Fiecare în felul lui, un text ori o imagine, pot sprijini viața.

Vă adresăm invitația de a participa la cinci concursuri, menite a sprijini viața prin frumos. Pentru a oferi o soluție care să nu supere nici pe cei ce iubesc să scrie, nici pe cei ce iubesc imaginea, fiecare concurs are premiile lui.

Desenul Marșului pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă”

Desfășurare:

Îi invităm pe copii să facă desene pe tema Marșului, despre copilărie, despre părinți și frați. Pot intra în concurs desene care au fost folosite ca pancarte în timpul Marșului și desene care reprezintă ceva legat de Marș, realizate ulterior. Fotografiați ori scanați desenul și îl trimiteți pe adresa studentipentruviata@gmail.com . Vă rugăm să păstrați desenul în bune condiții, pentru a putea fi folosit într-o eventuală expoziție.

Data limită de trimitere:

31 martie 2014

Premii:

Toți copii participanți vor primi cărți pentru copii, culori și creioane colorate și 5 reviste Pentru viață, nr. 2.

Fotografia Marșului pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă”

Desfășurare:

Puteți participa cu oricâte fotografii doriți, realizate în timpul Marșului pentru viață ori la una din manifestările din cadrul Săptămânii pentru viață din acest an.

Trimiteți fotografiile pe adresa studentipentruviata@gmail.com .

Data limită de trimitere:

31 martie 2014

Premii:

Locul I: 50 euro, 100 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul II: 30 euro, 80 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul III: 20 euro, 60 reviste Pentru viață, nr. 2

Videoclipul Marșului pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă”

Desfășurare:

Puteți participa cu oricâte videoclipuri doriți, realizate în timpul Marșului pentru viață ori la una din manifestările din cadrul Săptămânii pentru viață din acest an.

Trimiteți videoclipurile pe adresa studentipentruviata@gmail.com .

Data limită de trimitere:

31 martie 2014

Premii:

Locul I: 50 euro, 100 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul II: 30 euro, 80 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul III: 20 euro, 60 reviste Pentru viață, nr. 2

Povestirea Marșului pentru viață 2014 – „Adopția, o alegere nobilă”

Desfășurare:

Puteți participa cu orice tip de text litarar – eseu, interviu, dialog, narațiune, poezie etc. – despre marș, o întâmplare de la marș, o persoană de la marș etc. Trimiteți textele pe adresa studentipentruviata@gmail.com .

Data limită de trimitere:

31 martie 2014

Premii:

Locul I: 50 euro, 100 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul II: 30 euro, 80 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul III: 20 euro, 60 reviste Pentru viață, nr. 2

Posterul Marşului pentru viaţă – „Adopția, o alegere nobilă”

Iar pentru cei cărora le place atât arta fotografică, cât şi să scrie, am introdus şi al cincilea concurs, în care vă invităm să daţi frâu liber imaginaţiei, realizând postere în format electronic, care să conţină mesaje pro-adopţie.

Data limită de trimitere:

31 martie 2014

Premii:

Locul I: 50 euro, 100 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul II: 30 euro, 80 reviste Pentru viață, nr. 2

Locul III: 20 euro, 60 reviste Pentru viață, nr. 2

Sursă: Ştiri pentru Viaţă

„Dorințele și problemele noastre, ale părinților adoptivi”

Ești părinte adoptiv și vrei să-ți spui dorințele și problemele tale?

Ești un adult care doreștă să adopte și vrea să știe cu ce probleme se poate confrunta?

Ai prieteni care au adoptat sau vor să adopte și vrei să știi cum poți să îi sprijini?

Te interesează dorințele și problemele părinților adoptivi?

Dacă la una dintre aceste întrebări răspunsul este „da”, te așteptăm, dacă ai timp, vineri 21 martie, la ora 15.00, la Clubul Țăranului (Muzeul Țăranul Român din Bucureşti, Şos. Kiseleff 3), la întâlnirea „Dorințele și problemele noastre, ale părinților adoptivi”.Iar dacă nu ai timp, poți să ne scrii despre ce ai fi dorit să spui ori să afli pe adresa studentipentruviata@gmail.com

 

Masa Rotundă „Dorințele și problemele noastre, ale părinților adoptivi” este un eveniment organizat în cadrul Săptămânii pentru viață 2014. Marșul pentru viață 2014 și Săptămâna pentru viață 2014 au ca temă „Adopția, o alegere nobilă” și își propun să valorizeze instituția adopției și să sprijine toate persoanele implicate: copii adoptați, părinți adoptivi, părinți naturali.

Programul Marșului pentru viață 2014 în orașele României se găsește pe www.marsulpentruviata.ro.