Provocările familiei cu mulți copii

de NINA ARHIPOVA, pravmir.ru

Copilul dumneavoastră se comportă urât? Vă consideră o mamă rea? Nu aveți timp și nu înțelegeți ce se întâmplă cu viața dumneavoastră? Acestea și multe alte întrebări actuale despre nașteri și despre ce trebuie făcut vă prezintă Nina Arhipova, mamă cu mulți copii. Trebuie spus încă de la început: nu există răspunsuri!

Mama lucrătoare cu mulți copii față de cea care nu lucrează

Deși acum se întâlnesc destule familii cu mulți copii, acest lucru poate stârni încă o oarecare senzație.

Uneori mi se pare că cea mai mare realizare a vieţii mele este că sunt mamă cu patru copii. Asta chiar dacă am multe alte realizări, care ar putea fi menționate separat, pentru că, totuși, eu nu sunt numai părinte.

Eu am și alte preocupări, alte interese, planuri, vise, speranțe înfrânte, experiențe neasimilate și altele, despre care se discută în șoaptă în bucătărie. Pentru spațiul social este interesant, în special, statusul meu familial. Poate că omul are o dorință profundă de a fi fascinat de aventurismul altora? Mie personal îmi plac foarte mult reprezentațiile acrobaților sub cupola circului – îmi stă inima în loc.

Dunia este fiica cea mică (de fapt avem două fete cele mai mici, gemenele luliana și Evdokia, dar Dunia este cea mai mică) a găsit pe raftul cu pantofi un pantofior vechi. Timp de o jumătate de oră, vecinii au ascultat urletele și suspinele ei ca să i se dea și cel de-al doilea pantofior pentru ca să meargă elegant încălțată la grădiniță.

Nu exagerez deloc – Dunia chiar plângea în hohote, își smulgea hăinuța de pe ea, căciulița, se tăvălea pe podea. Iuliana zâmbea binevoitoare. Ea tocmai își schimbase căciulița călduroasă cu o pălăriuță drăguță cu pampon. Vania, cel mijlociu, a demonstrat că cei mici pot scoate sunete foarte stridente, dacă le interzici să ia cu ei la grădiniță jucăriile noi. Masha, cea mare, speranță și sprijin, striga mai tare decât ceilalți, întrebând unde este cartea ei de engleză.

Până atunci, s-au spălat pe dinți. Înainte de a se spăla, i-am trezit. Iar seara îi băgasem în pat. Și așa, zi după zi, dimineață după seară, să binecuvânteze Dumnezeu grădinițele, școlile și cercurile ocupaționale, pe elevi și pe dascăli.

Trebuie să scriu o rubrică, un articol, să prelucrez fotografiile, să mă duc la câteva lecții din cursul la care m-am înscris. Intenționez, de asemenea, să mă duc cu o prietenă la expoziția lui Serov. Apoi trebuie să-mi duc copiii la activitățile extrașcolare. Trebuie să pregătesc apoi cina, să-i hrănesc și să-i duc la culcare. Să fii o mamă lucrătoare cu mulți copii, nu este deloc ușor.

Am încercat să fiu o mamă cu mulți copii care nu lucrează – acest lucru este și mai greu. Asta pentru că, mai devreme sau mai târziu, îți vin în minte gânduri despre anii tăi cei mai buni. Eu nu doresc deloc să mă transform într-o femeie care are pretenția tot timpul ca cei apropiați să-i compenseze tinerețea, frumusețea, sănătatea. Da, sunt oameni, care ar fi putut să facă asta, numai că numărul lor este de dimensiunea unei erori statistice.

Cu un an în urmă, conducătorul principal în rutina de dimineață a fost Iuliana. Ea avea propriile idei despre cum trebuie să te porți cu ea. De exemplu, pe vreme geroasă ea voia să iasă din casă fără geacă. Vara, însă, își punea șalul și mănușile cu un deget. Aceste probleme le puteți rezolva, veți zice voi, lăsând-o pe încăpățânată să iasă la ger așa cum vrea ea. Mai mult, eu însămi sunt de acord cu această testare în frig când vorbim despre altcineva, cu excepția Iulianei. Această fetiță disprețuiește condițiile externe, dacă acestea nu coincid cu dorințele ei de a arăta minunat. Ca și colonizatorul alb, care transpiră în junglele Indiei, Iuliana își menține părerea ei tot timpul.

Când copiii merg la culcare, ea le face zgomotos observație numai pentru simplul motiv că ea este cea mai mare. Masha, care are 8 ani, mi se plânge de uzurpatoarea de trei ani și buza de jos îi tremură. Singurul mod de a o potoli pe Iuliana este să fii de acord cu ea. Lumea se învârte în jurul Iulianei, lumea i se supune și atunci ea are o stare de spirit veselă. Ne împarte îmbrățișări și săruturi. Pune peste pălărie o căciuliță cu pampon și merge la grădiniță. Căciulița, pălăria, geaca, fularul, mănușile, periuța de dinți și tricoul – roz. Tricoul – neapărat cu desen. Fusta – verde. Are două. În caz de cutremur sau tsunami.

Familiile cu mulți copii au gratuitate (în fiecare a treia marți din lună)

Nu vreau să mă ocup cu calcule meschine privind cheltuielile pe tărâmul maternității. Dar nici nu poți trece peste ele dacă vrei să ai mulți copii.

Este dificil să treci peste calculul biletelor la mare. Sau peste calcului cheltuielilor cu doctorii – asta pentru că eu nu cred în îngrijiri medicale bune și gratuite. Copii merg la patru cercuri, fiecare la câte unul; fiul merge la logoped, fiica cea mare la un centru de formare culturală și socializare pentru adolescenți. Toate acestea trebuiesc plătite. La fel și mersul la teatru, muzeu, film. Practica biletelor promoționale pentru muzee nu a fost agreată de guvern și de aceea se acordă bilete gratuite familiilor cu mulți copii. Acest lucru se întâmplă o dată pe lună. Astfel a fost stabilită a treia marți a fiecărei luni. Unele muzee mai practică biletele promoționale, dar ele sunt din ce în ce mai puține.

Îmbrăcămintea. Despre asta pot să scriu adevărate legende. Unele lucruri trec de la unul la altul, pentru cei mari trebuie să cumpăr când, unde și cum pot (le cumpăr din timp, mai ales când sunt reduceri). De două ori pe an trebuie să umblu în lucruri, să văd ce și cui i se potrivește, ce nu mai trebuie, arunc sau le dau altor copii. Migrația încălțărilor din depozit în dulap și invers, în funcție de anotimp, mă ajută să le triez. Am acumulat deja experiență în această privință.

Dunia trece prin faza critică de trei ani. Ieri s-a îmbrăcat pentru grădiniță cu un sarafan din material de blugi, pe cap și-a pus o diademă, mănuși lungi pe ambele mâini. Alaltăieri – s-a îmbrăcat în pantaloni scurți galbeni peste un dres gri-închis. Săptămâna trecută a vrut neapărat costum de baie ca să se spele pe cap. Periodic îmbracă două rochii atunci când nu se hotărăște la una dintre ele.

Îi este ușor, oare, patinatorului?

Cel mai important lucru pe care l-am învățat este să nu pun întrebări suplimentare. Pe copii trebuie să-i informezi. Fraza: „Puiule, uite ce rochie simpatică, nu-i așa?” – este o greșeală. Fără trucuri retorice. Nu le dați copiilor motive să se gândească la asemenea întrebări. Riscați să vi se răspundă altfel decât v-ați fi dorit.

Atenția cu care formulezi frazele în această situație este cheia succesului. Nu trebuie spus: „Dacă nu încetezi cu urlatul, nu-ți mai cumpăr înghețată”. Este mai bine să formulezi: „Dacă te liniștești, îți iau o înghețată”.

Tot timpul trebuie respectat echilibrul între exigență și îngăduință. Dacă se interzice ceva, iar acel ceva este foarte dorit de către copil, părinții riscă aiureala să continue să interzică, deși ei înșiși nu prea știu de ce. Această neîncredere interioară este simțită imediat de către copii și cerința lor trece progresiv în isterie cu tăvăleală pe podea. În aceste momente îmi amintesc despre ierarhia lumii. Devin posomorâtă și fac o pauză. Apoi îi permit binevoitoare. De obicei, bunăvoința este foarte agreată. Chiar dacă par un despot, aș face asta în fiecare zi. Ca un dictator înțelept, trebuie să mă rezum la argumente raționale.

Noi îi învățăm pe copii să vină la noi cu toate conflictele, problemele lor. N-am văzut niciodată ca cei mici să aplaneze conflictul spre satisfacția tuturor. Deși nu putem să rezolvăm conflictul, putem, mai degrabă, să fim intermediari, să avem rolul de supraveghetor și să-i mângâiem. Nu le permitem să se bată. Această activitate a părinților ocupă mult timp și atenție, dar, se pare, aduce rezultate.

Vania – este singurul băiat. Este foarte bun și tandru. El preferă acțiunea în locul discuțiilor. Când urmările acțiunii sale ies la iveală, Vania primește cu stoicism loviturile soartei. Este un cavaler galant. Dacă fetele îi cer insistent ceva, el le dă. Și, în general, le face voia, le menajează. El este alături de ele, le ajută pe cele mici și are admirație pentru cea mare. Își trăiește viața lui de băiat în regatul feminin care-l înconjoară. Chiar dacă pare ciudat, fetele sunt foarte atașate de el și îi cer să se joace cu ele. Vania este aproape întotdeauna într-o stare de spirit bună și se mâhnește rar. Eu cred că cel mai bun mijloc împotriva plictiselii este să facă exerciții sub cupola complexului sportiv.

Strategiile de educare s-au schimbat de la un copil la altul. Strategia actuală – să creez și să întăresc relațiile bune dintre copii. Aceasta este, fără îndoială, prioritatea numărul unu. Poți să observi adesea cum părinții manipulează copiii, folosind gelozia și concurența. Este o tactică comodă, eficientă. Din păcate aceasta funcționează pe termen scurt.

Este greu să păstrezi echidistanța față de copii și, de fapt, nici nu este necesar – necesitățile și perioadele critice fiind diferite. Părintele dintr-o familie cu mulți copii este asemenea unui patinator: când face secvență de pași sau elemente puternice sau balans pe patine. Privindu-l, exercițiul arată frumos și ușor. Dar cât îl costă pe patinator această ușurință nu știe nimeni. Greșelile părinților sunt un lucru normal. Nu reușesc dintr-odată și repede să prindă ritmul copilului, să înțeleagă ce-i trebuie la un moment dat: să-l mângâie sau, dimpotrivă, să fie sever. Rezolvarea problemei referitoare la recompensă sau pedeapsă, astfel încât să fie eficientă pentru ambii părinți, poate dura ani de zile. Sistemul ar trebui să fie clar pentru copii – altfel ei îl pot submina.

Maria, Masha – este cea mare. Este o fată subțire și vulnerabilă, dar în același timp lovește precum o sabie în mâna samuraiului. Viața n-o răsfață, dar îi oferă multe posibilități de dezvoltare interioară și de perfecționare a abilităților de organizare și disciplină. Ea are simțul umorului și uneori spune bancuri amuzante. Domnișoara este independentă, poate să gătească, îi aduce pe cei mici de la activitățile extrașcolare, face cumpărături. Făcutul temelor este treaba ei, încă se descurcă. Mashenka are simț artistic și noi privim cu interes ce o să iasă din asta. Masha îmi amintește de mine și de aceea, probabil, îmi este cel mai greu. Dar este și interesant, în același timp.

Mama poate să țipe la copii, să-i priveze de anumite lucruri, să fie nervoasă. Mama este și ea un om, care nu poate să fie reținută în orice situație. Să zicem că poți să îmbraci de două ori un copil gata îmbrăcat, pentru că el s-a răzgândit, dar a treia oară îl iei de mână și îl bagi în mașină cu forța. Și pentru asta nu, nu pot să-mi cer scuze, deși eu pot să mă scuz, atunci când consider că nu am dreptate.

Dans pe sârmă

O mamă cu mulți copii suportă destul de liniștită țipetele copiilor. La urma urmei, veșnic în această lume cineva este nemulțumit. Odată, Vania, care avea trei ani, și-a dorit cu ardoare o sabie de lemn cu care i-a lovit pe copiii de lângă noi. Nici nu se poate exprima dezamăgirea lui despre cele întâmplate. Am rămas fără cuvinte atât eu, cât şi el. Apoi Vania a început să plângă. L-am mângâiat pe spate și s-a potolit.

În decurs de o oră s-au apropiat de noi câțiva bărbați, care ne-au spus cu autoritate că băieții n-ar trebui să plângă. Acești oameni buni și atenți s-au depărtat de noi cu fețele gânditoare atunci când le-am spus că: „Toți oamenii plâng dacă sunt profund supărați. Dumneavoastră nu plângeți atunci când aveți o mare supărare?”

Tema comunicării cu oamenii este inepuizabilă: „O, sunt toți ai dumneavoastră?”, „Dar cum vă descurcați?”, „Veți mai face copii?”, „Nu semănați a familie cu mulți copii.”, „Nu te mustră conștiința că lucrezi?” Mi se pare că, în aceste momente, oamenii vorbesc singuri.

Bineînțeles că nu toți sunt mulțumiți. Vecinii mă judecă: „Au făcut o droaie de copii și-i mai cheamă și pe alții în vizită”. Probabil că ei consideră că au dreptul la musafiri numai familiile cu unu sau doi copii.

Când s-au născut gemenele, a apărut o problemă de logistică: Masha avea aproape 5 ani, Vania – aproape 1 an și jumătate. Eram în ianuarie. Eu eram cu gemenele în eșarfă port-bebe, una în față, cealaltă în spate, iar pe ceilalți doi i-am luat de mână și am plecat să-i plimb. S-a oprit lângă mine o mașină de teren din care a scos capul șoferul și mi-a zis: „Bravo!” și a aplaudat.

Este posibil ca acest șofer să meargă la circ și să se delecteze cu salturile artiștilor la trapez, sub cupola circului.

Traducere: Nicoleta Macovei

Sursa: Știri pentru Viață