Evanghelia
Luca
18, 18-27
În
vremea aceea un om oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat,
zicând: Învăţătorule bune, ce să fac ca să moştenesc viaţa
veşnică? Iar Iisus i-a zis: pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu
este bun, decât numai singur Dumnezeu. Ştii poruncile: să nu faci
desfrănare, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie
mincinoasă; cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a
răspuns: toate acestea le-am păzit din tinereţile mele. Auzind
acestea, Iisus i-a zis: încă una îţi mai lipseşte: vinde toate
câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri;
apoi vino şi urmează Mie. Dar el, auzind acestea, s-a întristat,
căci era foarte bogat. Văzându-l că s-a întristat, Iisus a zis:
cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au
averi! Căci mai lesne este pentru cămilă să treacă prin urechile
acului, decât pentru bogat să intre în împărăţia lui Dumnezeu.
Iar cei care au auzit acestea, au zis: atunci cine poate să se
mântuiască? Iar Dânsul a răspuns: cele ce nu sunt cu putinţă la
oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
Sf.
Vasile cel Mare - „Înmulțirea
avuției înseamnă împuținarea dragostei”
In
Evanghelia aceastei duminici, tanarul dregator, care pazise poruncile
si venise sa afle un raspuns mantuitor, se indeparteaza intristat
pentru ca nu poate implini cuvantul primit de la Invatatorul cel bun.
Sf. Vasile cel Mare, din a carui omilie am selectat cateva pasaje, ne
talcuieste ca stapanirea avutiilor sau ravna in a agonisi ne vadesc
vinovati de lipsa de dragoste fata de aproapele. Sa luam totusi pilda
din nelinistea cea buna a dregatorului, intrebandu-L si noi pe Domnul
cum putem sa dobandim viata vesnica, dar sa luptam ca sa ne eliberam
de lanturile bogatiei materiale prin dragostea pentru semenii nostri,
care este legatura desavarsirii, si sa primim cuvantul lui Hristos sa
locuiasca intru noi cu bogatie [Coloseni 3, 14-16]:
„ (…)
Scriptura ne-a infatisat sufletul lui oarecum amestecat: pe de o
parte vrednic de lauda, iar pe de alta parte, nefericit si foarte
deznadajduit. Este vrednic de lauda ca a cunoscut pe adevaratul
Invatator, ca, parasind trufia fariseilor, mandria legiuitorilor si
ingamfarea carturarilor, a dat acest nume singurului Invatator bun si
adevarat; era iarasi vrednic de lauda si ca s-a interesat cum ar
putea sa mosteneasca viata vesnica. Dar ceea ce dovedeste ca in
adancul sufletului sau nu urmarea adevaratul bine, ci cauta ce place
celor multi, este aceea ca, desi a aflat de la adevaratul Dascal
invataturi mantuitoare, nu le-a inscris in inima sa, nici n-a
implinit cu fapta sfaturile date, ci a plecat intristat, fiind
intunecat de patima dragostei de avutie. Aceasta vadeste ciudatenia
purtarii sale si dezacordul cu sine insusi.
Il
numesti Invatator si nu te porti ca un ucenic? Marturisesti ca este
bun si respingi sfaturile ce ti le da? Si doar Cel bun ofera lucruri
bune! Il intrebi de viata vesnica, dar arati ca esti cu totul prins
de desfatarea vietii de aici! Ce porunca anevoioasa, grea sau peste
puteri ti-a dat Invatatorul? A spus: “Vinde-ti averile tale si
da-le saracilor!“. Daca ti-ar fi spus sa te ostenesti muncind pe
ogoare sau sa infrunti primejdiile comertului pe mare, sau sa ai
toate necazurile celor ce fac afaceri, da, atunci ar fi trebuit sa te
intristezi, ca porunca ar fi fost greu de implinit; dar daca-ti
fagaduieste sa te faca mostenitor al vietii celei vesnice pe o cale
atat de lesnicioasa, care nu are nici osteneala, nici sudoare, nu te
bucuri de usurinta mantuirii, ci pleci jelind si intristat la suflet
si-ti faci nefolositoare toate virtutile pentru care te-ai ostenit
pana acum. Daca, dupa cum spui, nici n-ai ucis, nici n-ai desfranat,
nici n-ai furat, nici n-ai dat marturie mincinoasa impotriva cuiva,
zadarnica ti-e ravna pentru savarsirea acestor virtuti, pentru ca nu
adaugi si virtutea ce-ti lipseste, fara de care nu vei putea intra in
Imparatia lui Dumnezeu. Nu te-ai bucura oare mult cand ai auzi ca un
doctor ti-ar fagadui sa-ti indrepte madularele strambe, fie din
nastere, fie din pricina vreunei boli? Negresit! Dar cand marele
Doctor al sufletelor vrea sa te faca desavarsit in cele mai de seama
virtuti ce-ti lipsesc, nu primesti binefacere, ci te superi si te
tanguiesti. E lamurit deci ca esti departe de porunca dragostei de
aproapele si fals ai marturisit cand ai spus ca iubesti pe aproapele
tau ca pe tine insuti. Ca, iata, porunca data tie de Domnul te
vadeste cu totul lipsit de adevarata dragoste. Daca ar fi fost
adevarat ce spuneai, ca ai pazit din tinerete porunca dragostei si ca
ai dat fiecaruia tot atat cat ti-ai dat tie, de unde ai aceasta
multime de averi? Ingrijirea celor nevoiasi risipeste bogatia. Daca
toti si-ar imparti averile lor si le-ar da celor nevoiasi, atunci
fiecare ar primi cate putin pentru indestularea nevoilor sale. Deci,
cel care iubeste pe aproapele sau ca pe sine insusi n-ar avea mai
mult decat semenul sau. Or, se vede ca tu ai multe bogatii! De unde-s
acestea? De acolo ca ti-e mai draga propria-ti desfatare decat
ajutorarea celor multi. Da, cu cat iti inmultesti avutia cu atat iti
imputinezi dragostea de aproapele. Daca ai fi iubit pe semenul tau,
de mult te-ai fi gandit la instrainarea averilor tale; dar asa,
averile iti sunt mai lipite de tine decat madularele de trup, iar
despartirea de averi te doare mai mult decat taierea celor mai de
seama madulare.”
„Daca
auzi, bogatule, spunandu-ti-se: „Vinde-ti averile tale si da-le
saracilor, ca sa ai merinde pentru desfatarea vesnica!“, pleci
intristat; dar daca auzi spunandu-ti-se: „Da-ti averile tale
femeilor iubitoare de podoabe, da-le sculptorilor, negustorilor de
mobile, mozaicarilor, pictorilor!”, te bucuri ca si cand ai dobandi
ceva mai pretios decat averile.”
„Spui
ca esti sarac! O spun si eu, ca acela-i sarac, care are nevoie de
multe. Poftele voastre nesaturate va fac sa aveti multe nevoi.”
„Pe
cine l-a crutat moartea fiindca a fost bogat? De cine s-a indepartat
boala fiindca a avut bani? Pana cand aurul va sugruma sufletele, pana
cand va fi undita mortii, pana cand va fi momeala pacatului? Pana
cand bogatia va fi pricina razboaielor, pentru care se fauresc arme
si se ascut sabii? Din pricina bogatiei, rudele nu mai tin seama de
rude, fratii se uita cu ochi ucigasi la frati. Din pricina bogatiei,
pustiile sunt pline de ucigasi, marea de pirati si orasele de
calomniatori. Cine-i tatal minciunii? Cine-i facatorul actelor false?
Cine-i parintele juramantului fals? Nu-i oare bogatia? Nu-i ravna
dupa bogatie? Pentru ce, oamenilor, va supuneti voi insiva la
chinuri? Cine a prefacut bunurile voastre in arme impotriva voastra?
Banii v-au fost dati sa va ajute sa traiti, si nu sa va ajunga povara
de pacate. Bogatia v-a fost data sa va puteti rascumpara sufletul, nu
ca sa va fie pricina de pierzare.”
“Pentru
ce te inseli singur, randuind rau pentru timpul de acum bogatia spre
desfatarea trupului si fagaduind pentru mai tarziu acelea pe care
n-ai sa le mai poti face? Dar, dupa cum ti-am aratat, rau e sfatul ce
ti-l dai cand spui: „Ma voi desfata de placeri cat traiesc! Dupa ce
voi muri, voi face ce mi s-a poruncit!” Iti va spune insa si
Avraam: „Ai luat cele bune in viata ta!“. Calea cea stramta si
ingusta nu te primeste daca nu lepezi povara bogatiei. Ai plecat din
viata purtand-o pe umeri si n-ai ancorat-o, cum ti s-a poruncit. Pe
cand traiai, te puneai pe tine inaintea poruncii Domnului; dupa ce ai
murit si te-ai descompus, pui inainte porunca Domnului, ca sa te
razbuni pe dusmanii tai spunand: „Ca sa nu-mi ia cutare averea, s-o
ia Domnul!”. Cum sa numesc acest gand? Razbunare pe dusmani sau
dragoste de aproapele? Citeste-ti testamentul!
– Voiam
sa mai traiesc, mi se poate spune iarasi, ca sa ma bucur de averile
mele!
– Atunci
se cuvine mortii multumire, si nu tie! Daca ai mai fi nemuritor, nici
nu ti-ai mai aduce aminte de porunci. „Nu va lasati amagiti!
Dumnezeu nu se lasa batjocorit.” [Gal. 6,7] La altar nu se aduc
mortaciuni! Du la altar jertfa vie! Darul ce se aduce din ce
prisoseste nu-i bine primit! Iar tu aduci Binefacatorului cele ce
ti-au mai ramas, dupa ce ti s-a scurs viata! Daca nu indraznesti sa
servesti pe oameni de seama cu resturile de la masa ta, cum
indraznesti sa crezi ca faci milostiv pe Dumnezeu cu ramasitele
averii tale?
Vedeti,
bogatilor, ce sfarsit are iubirea de avutii si incetati a mai fi
impatimiti dupa averi! Cu cat esti mai iubitor de avutie, cu atat
cauta mai mult sa nu lasi dupa tine nimic din cele ce ai. Fa ca toate
sa fie ale tale! Ia-le pe toate cu tine! Nu lasa strainilor bogatia
ta! Se poate ca slugile tale sa nu-ti impodobeasca mormantul nici cu
cea mai proasta podoaba si sa nu-ti faca o inmormantare pompoasa, ca
sa castige bunavointa mostenitorilor. (…) Ia-le-o inainte dar, si
inmormanteaza-te singur! O frumoasa inmormantare este evlavia. Pleaca
din lume imbracat cu toate bogatiile tale! Fa-ti podoaba bogatia ce o
ai! Sa o ai cu tine! Ai incredere in bunul sfatuitor, in Hristos,
Care te-a iubit, Care a saracit pentru noi, ca noi sa ne imbogatim cu
saracia Lui, Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru noi. Sa
ne supunem Lui, pentru ca fiind intelept cunoaste ce ne este de folos
sa-L primim, pentru ca ne iubeste; sa-I fim recunoscatori, pentru ca
este Binefacatorul nostru!“
Fragmente
preluate din: Sfantul Vasile cel Mare Omilii si cuvantari Editura
Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R.
Sursa:
Cuvântul Ortodox
0 comments:
Trimiteți un comentariu