Am auzit cântecul păsării unice - Sandu Tudor / Poezie

Dimineața, la ceasul rugăciunii,

când pe ramuri stă încă proaspătă roua,

am auzit lângă mine cântecul păsării unice.

Iată! se înalță așa de minunat, așa de limpede,

și răsună în atâta ecou încât pare că lumea,

marea și larga Lume, toată îl ascultă,

firea toată îl aude și îi răspunde,

îl aude și-l însoțește până sus de tot,

la Dumnezeu.

Privesc, pe mlădița unei ramuri,

într-o picătură limpede de rouă

și ascult cântecul de lumină al păsării.

În liniștea lungă a clipei acesteia atât de înalte,

fără voie îmi închipui bucuria cerească;

fără de voie o descopăr acum,

în pacea stării de rugăciune la care mă aflu

și care mă stăpânește deplin.

O descopăr nu ca o oprire și înecare în simțire,

nu ca o pierdere a uitării de sine în extaz,

ci ca o ascuțime de înțeles trăit, limpede și curat,

ca o necurmată și nemărginită suire, tot mai

apropiată,

tot mai crescută – la inima cea tainică și sfântă

a Domnului.

(Ultima poezie a lui Sandu Tudor)

Vremuri vechi si noi