Important este să trăieşti pentru
Dumnezeu şi pentru ceilalţi oameni, să te jertfeşti pentru ei. Nu trebuie să
facem voia noastră, ci să uităm de nevoile noastre. Să luăm lucrurile aşa cum
sunt, să le primim ca venite de la Dumnezeu şi să mulţumim Domnului pentru
toate. Să ne lăsăm în voia şi în mâinile lui
Dumnezeu. Un isihast aude liniştea, nu are nevoie să mai vorbească cu alţii;
toată viaţa noastră trebuie să devină o liturghie.
Călugării de la Iviron au canon zilnic 600 de închinăciuni şi 150 de
metanii. La această mănăstire ne împărtăşim de două ori pe săptămână, dar la
altele se împărtăşesc şi de trei ori. Toţi călugării se împărtăşesc sâmbăta
după postul de vineri, iar în celelalte zile după cum le recomandă duhovnicul. De
aceea, aici, la slujbă, în loc să se citească o catismă din Psaltire, sâmbăta
se citesc rugăciunile dinainte de împărtăşanie.
Să privim Biserica şi Mănăstirea la fel ca pe pântecele unei mame, care ne
ocroteşte fără să ne facem griji de ceea ce se întâmplă în exterior. Foarte
importantă în progresul rugăciunii lui Iisus este smerenia, căci atunci când o
avem Dumnezeu ne dăruieşte rugăciunea. Şi ascultarea este importantă. Toată
viaţa să devină o rugăciune. Să ne lăsăm viaţa în mâinile Domnului şi să ne
dedicăm altora.
Fiecare mănăstire trebuie să fie ca o familie. Să nu fim egoişti,
gândindu-ne la noi, ci la ceilalţi şi cum putem să-i ajutăm. A fi duhovnicesc
în Ortodoxie înseamnă a avea deplină libertate, a nu fi închistat în formule
sau gesturi. Nu-i putem judeca pe eterodocşi, dar le putem judeca dogmele. În
Athos, nu se pune problema vechiului şi a noului calendar, ci problema
apartenenţei la o Biserică canonică sau necanonică, indiferent de calendarul pe
care-l are ea.
Sursa: George
Căbaş, „Părinţi contemporani din Sfântul Munte Athos”, Ediţia a doua,
îmbogăţită, Editura Anastasis, 2014
Preluare de pe blogul Sfântul Munte Athos
0 comments:
Trimiteți un comentariu