26 iulie: ✝) Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș); Sfântul Sfințit Mucenic Ermolae; Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi din Roma; Cuviosul Moise Ungurul; Cuviosul Gherontie Athonitul; Sfântul Sava al III-lea;

Sfântului Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel (Argeș)

Sfântului Sfințit Mucenic Ermolae

Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi din Roma

Sfânta Cuvioasă Muceniță Paraschevi din Roma: "Să nu-mi fie mie a mă lepăda de numele lui Hristos şi al Dumnezeului meu, ci să piară zeii care n-au făcut cerul şi pământul".

Cuviosului Moise Ungurul

Cuviosul Gherontie Athonitul

Sfântul Sava al III-lea

Studiu: Pilula contraceptivă subţiază porţiuni din creier

Foto: Mr Lightman (Freedigitalphotos.net)

de Mary Rezac, CNA

Un studiu recent publicat (aprilie 2015), realizat de Universitatea din California Los Angeles (UCLA) sugerează că pilula contraceptivă ar putea fi responsabilă pentru subţierea unor porţiuni din cortexul cerebral al femeilor care o folosesc.

Studiul a descoperit că femeile care au folosite contraceptive orale combinate (estrogen şi progestogen, forma sintetică a progesteronului) prezentau o subţiere a cortexului în două zone: zona orbitofrontală laterală, responsabilă cu guvernarea emoţiilor, şi zona cortexului cingular posterior, responsabil de gândurile îndreptate spre interior, cum ar fi amintirile personale sau planificarea pentru viitor.

Aceasta ar putea avea efect asupra comportamentului: „Unele femei trec prin efecte emoţionale negative de la pilulele contraceptive, deşi rezultatele cercetărilor sunt neclare”, spune Nicole Petersen, specialistă în neuroştiinţe la UCLA şi principalul autor al studiului, citată de Huffington Post. „Este posibil ca aceste schimbări să fie legate de cele din cortexul orbitofrontal lateral”.

Larry Cahill, profesor de neurobiologie şi comportament la Universitatea California-Irvine şi coautor al studiului, spune: „Am putea crede că, după 50 de ani şi sute de milioane de femei care au luat diverse avataruri ale pilulei, ar trebui să existe un corpus mare şi coerent de cercetare despre aceasta, dar nu există aproape nimic. Mi se pare realmente uimitor acest lucru”.

El spune că e nevoie de studii suplimentare pentru a stabili dacă efectul acesta este temporar sau permanent.

În april 2011, tot prof. Cahill a fost cel care, alături de alţi trei cercetători, a descoperit că memoria emoţională a femeilor carefoloseau contracepţia hormonală era mai degrabă similară cu abărbaţilor. Concluzia sa este că pilula ar putea să le ajute pe femeile din armată sau pe cele care se confruntă cu situaţii traumatice, pentru a evita stresul post-traumatic.

Aceasta combate teoria că diferenţele dintre femei şi bărbaţi ţin exclusiv de aparatul reproducător, mai observă Cahill.

Profesorul mai spune că nu le-a fost uşor să publice studiul, deoarece erau consideraţi ca „alarmişti” de o mare parte din comunitatea ştinţifică şi de editorii de publicaţii ştiinţifice.

Predică la Duminica a VIII-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor)

Apostolul

Corinteni 1, 10-17

Fraţilor, vă îndemn, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere; căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe, mi-a venit ştire că la voi sunt certuri. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos! Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel? Mulţumesc lui Dumnezeu că pe nici unul din voi n-am botezat, decât pe Crispus şi pe Gaius, ca să nu zică cineva că aţi fost botezaţi în numele meu. Am botezat şi casa lui Ştefana; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.

*

Evanghelia

Matei 14, 14-22

În vremea aceea Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I s-a făcut milă de dânşii şi a tămăduit pe toţi bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de Dânsul ucenicii Săi şi I-au zis: locul acesta este pustiu şi iată e târziu; deci dă drumul mulţimilor, ca să se ducă în sate să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini şi doi peşti. Atunci El a zis: aduceţi-le aici la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să şadă pe iarbă şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenici Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Pr. Ilie Cleopa - “Despre datoriile păstorilor sufleteşti”

Văzând Domnul “popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor“ (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, știind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai ușor la pocăință.

“Nu trebuie să se ducă; dați-le voi să mănânce“ (Matei, 14, 16).

Iubiți credincioși,

În Sfânta Evanghelie de astăzi vedem cum Domnul nostru Iisus Hristos a hrănit peste cinci mii de oameni numai cu cinci pâini și doi pești. Căci mergând prin Galileea, vestea tuturor cuvântul mântuirii, fiind înconjurat de o mare mulțime de oameni, bărbați, femei cu copii în brațe, bătrâni și bolnavi de tot felul. Toți căutau pe Dumnezeu și erau însetați după cuvintele de învățătură ale Mântuitorului. Toți suspinau după Mesia și aveau nevoie de păstori duhovnicești care să-i învețe Sfânta Scriptură, să-i hrănească cu cuvinte de mântuire, să-i scape de robia patimilor și să-i călăuzească spre Hristos.

Văzând Domnul “popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor“ (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor nu numai de sufletele lor. El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, știind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai ușor la pocăință.

Dar “făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii Lui și I-au zis: Locul este pustiu și vremea a trecut; deci dă drumul mulțimilor, ca să se ducă prin sate să-și cumpere hrană“ (Matei 14, 15). Ucenicii, văzând poporul obosit, flămând și însetat, și soarele asfințit, au cerut Mântuitorului să înceteze cuvântul de învățătură și să lase mulțimea să se întoarcă în satele lor ca să mănânce și să se odihnească.

Oare au greșit ucenicii cu ceva prin aceasta? Nu, nicidecum. Numai că ei cugetau mai mult omenește decât duhovnicește. De aceea Mântuitorul a respins propunerea ucenicilor Săi prin aceste cuvinte: Nu trebuie să se ducă!, adică: Nu îndepărtați oamenii de la voi, că nu au unde se duce. Iată, sunt ca niște oi fără păstori. Sunt obosiți, bolnavi, flămânzi și însetați trupește și sufletește și au nevoie de păstori buni, de cuvinte de mângâiere, de hrană duhovnicească. Nu trebuie să se ducă de la voi! Dați-le voi ca să mănânce!

Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mântuitorului Hristos: “Nu avem decât cinci pâini și doi pești! Iar Domnul a poruncit: Aduceți-le pe acestea aici la Mine.“ Apoi Iisus Hristos, privind spre cer, a binecuvântat pâinile, iar ucenicii, după ce au așezat poporul pe iarbă, le-au împărțit mulțimilor pâinile și peștii. După ce s-au săturat toți cei ce mâncaseră, “ca la cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii, ucenicii au strâns rămășițele de fărâmituri, douăsprezece coșuri pline“ (Matei 14, 17-21).

Această mare minune a înmulțirii pâinilor, s-a săvârșit în Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. În amintirea ei s-a zidit aici o mănăstire mică, ce dăinuiește până astăzi. Într-un chip desăvârșit minunea înmulțirii pâinilor se repetă pe pământ de la începutul zidirii și până astăzi, ca o liturghie permanentă a creației. Oare nu hrănește Dumnezeu astăzi cu pâine și hrană peste cinci miliarde de oameni, cât numără tot pământul? Și aceasta nu este o minune a înmulțirii pâinilor, cel puțin tot atât de mare ca cea din Galileea, de acum aproape două mii de ani?

Iubiți credincioși,

Omul fiind format din două părți, adică trup și suflet, are în viață și bucurii sufletești și bucurii pământești, are și ispite sufletești și ispite trupești. Are nevoie pe pământ de hrană sufletească pentru mântuire și de hrană trupească materială pentru a-și menține viața în trup. Pentru hrana materială avem părinți care se îngrijesc de copii și le asigură cele necesare vieții. Iar pentru hrana duhovnicească necesară mântuirii sufletelor, avem părinți duhovnicești, episcopi, preoți și duhovnici care se îngrijesc de mântuirea credincioșilor încredințați lor de Hristos.

Iată pentru ce a poruncit Mântuitorul ucenicilor Săi: “Nu trebuie să se ducă oamenii de la voi; dați-le voi să mănânce!“ (Matei 14, 16) Și care este hrana cu care episcopii și preoții hrănesc pe credincioși?

Cea dintâi hrană cu care păstorii Bisericii sunt datori să hrănească pe credincioși este învățătura de credință ortodoxă. Credința dreaptă apostolică este pâinea vieții noastre, este temelia Bisericii lui Hristos, este cuvântul viu și neschimbat propovăduit de Fiul lui Dumnezeu și de Sfinții Apostoli și scris cu litere de foc în Sfânta Evanghelie. Credința curată în Dumnezeu, Cel în Sfânta Treime închinat și mărit, este cuprinsă pe scurt în Crez, este mărturisită de două mii de ani de Biserica Ortodoxă și de sfinții ei slujitori și este apărată cu jertfa a milioane de martiri și cu învățătura tuturor Sfinților Părinți și Cuvioși.

Fără credință dreaptă, adică ortodoxă, nu putem face nici fapte bune și deci nu ne putem mântui. Credința adevărată, vie, pe care o mărturisim prin cuvânt și prin viața noastră, împreună cu sângele mucenicilor stau la temelia Bisericii și a mântuirii noastre. De aceea, cine caută să schimbe cu ceva dogmele credinței ortodoxe, să răstălmăcească Sfânta Scriptură, să semene neghină în ogorul semănat și lucrat de Hristos, acela încearcă să pună altă temelie Bisericii. După cuvintele Sfântului Apostol Pavel, unul ca acesta este fiu al gheenei și este dat anatema, adică dat satanei, de Biserică. Printre aceștia se numără atât necredincioșii care neagă pe Dumnezeu și urăsc Biserica Lui, cât și toți sectanții rupți din sânul Bisericii apostolice care își fac "bisericuțele" lor și se leapădă de dreapta credință, de Sfintele taine, de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinți și răstălmăcesc Sfânta Scriptură.

Ierarhii și preoții, ca urmași direcți ai Sfinților Apostoli, au marea datorie să apere dreapta credință și pe credincioșii ortodocși încredințați lor, ca să nu fie amăgiți de prozelitismul sectar și să fie târâți în orice fel de grupări sectare. Preoții, mai ales, au datoria să facă lecții de catehizare în Duminici și sărbători, în cadrul sfintelor slujbe, atât la Liturghie și la vecernie cât și în toate ocaziile, să explice credincioșilor noștri învățătura de credință ortodoxă, Crezul, Tatăl nostru, Fericirile, cele șapte Taine ale Bisericii. Apoi să combată orice fel de prozelitism sectar, adunările religioase afară de biserică, vizitele neortodoxe în casele enoriașilor, ca și răspândirea și citirea cărților anticreștine și sectante, care amăgesc pe creștinii slabi și neinformați duhovnicește.

Mai ales astăzi, când sectele de tot felul asalteză Biserica Ortodoxă și pe fiii ei, preoții trebuie să fie la datorie, să cunoască bine Sfânta Scriptură, să fie modele vii în ochii tuturor, să propovăduiască Evanghelia "cu timp și fără timp", să facă vizite misionare în casele enoriașilor, să formeze comitete de credincioși buni ca să-i ajute în misiune și să hrănească poporul lui Dumnezeu cu învățătura curată a Bisericii Ortodoxe. Oricât ar părea de greu, preoți buni sunt destui chiar printre cei tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar și întăresc cu cuvântul și fapta dreapta credință.

A doua hrană duhovnicească, de aceeași valoare cu credința curată, este viața morală în rândul credincioșilor noștri. Dumneavoastră fraților, ca fii adevărați ai Bisericii lui Hristos aveți mari datorii să păstrați cu sfințenie credința ortodoxă până la moarte, chiar cu prețul vieții. Apoi să trăiți, adică să puneți în practică învățătura Sfintei Evanghelii, știind că, “credința fără fapte bune este moartă“ (Iacob 2, 17-20). Adică să fiți oameni de rugăciune, să trăiți în pace cu toții, să mergeți regulat la biserică, de unde primiți adevărata hrană duhovnicească; să faceți milostenie, să fugiți de desfrânare și de beție, două grele păcate care stăpânesc astăzi aproape toată lumea și să vă creșteți copiii în frica și dragostea de Dumnezeu.

Aveți grijă de tot și mai ales de fiii și de familia dumneavoastră să nu cadă în cursele cele de multe feluri ale diavolului. Acum s-au înmulțit avorturile, certurile în familie, desfrâul și divorțul. Ba în ultimul timp s-au răspândit la noi filme și chiar cărți și reviste pornografice care cad în mâinile tinerilor și copiilor noștri și trag pe mulți la desfrânare. Părinții în familie, bătrânii înțelepți și creștinii buni împreună cu preoții din parohii sunt datori în fața lui Dumnezeu să ajute generația tânără, pe cei slabi în credință și lipsiți de educație creștină, ca să nu cadă în aceste cumplite patimi ce corup societatea noastră.

Credincioșii nu trebuie să lase totul în grija preotului. Ei trebuie să ajute pe preot, să-l întrebe, să colaboreze, să-i ceară sfatul ori de câte ori este nevoie și să asculte cu sfințenie cuvântul lui. Iar dacă au vreo îndoială, să meargă la preoții bătrâni, la mânăstiri și la nevoie, chiar la episcopul lor. Viața morală exemplară a preotului și a credincioșilor, ca și colaborarea lor la evanghelizarea parohiei, formează un puternic zid de rezistență împotriva tuturor ispitelor și furtunilor.

Sfintele slujbe făcute la timp, după rânduială, cu evlavie și fără grabă, hrănesc cel mai mult pe credincioșii din satele și orașele noastre. Și dacă există coruri și cântări frumoase la slujbe și predici bune, calde, inspirate din trăire, pe înțelesul tuturor, slujbele îi întăresc în credință pe toți, umplu bisericile de credincioși, atrag la ortodoxie chiar și pe cei ce s-au rupt de Biserică și îi apropie de Hristos pe toți.

Fericite sunt asemenea parohii care au preoți buni, cu slujbe și predici frumoase, izvorâte din credință; cu păstori model și mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu și pentru copiii lor. Acolo nu pot fi dezbinări religioase și de familie, nici secte, nici beții, nici alte grele păcate, ci toți vor fi cu un cuget și o inimă în sânul Bisericii lui Hristos.

Predica vie este ajutată în parohie și de citirea cărților ortodoxe. De altfel s-au tipărit numeroase cărți de către Biserica Ortodoxă Română. Se recomandă să funcționeze la fiecare parohie o bibliotecă cu cele mai bune cărți de învățătură ortodoxă, care să se dea enoriașilor la citit, după nevoie, cu binecuvântarea preotului. Cele mai bune cărți pentru întărirea credinței sunt: Sfânta Scriptură sau Biblia, Viețile Sfinților pe fiecare lună, Despre credința ortodoxă, Filocaliile, Catehismul, Mântuirea Păcătoșilor, Convorbiri duhovnicești, Pelerinaj la Locuri Sfinte, Patericul Românesc, cărți de explicare a credinței, precum și multe alte scrieri ortodoxe alese. Iar din casele credincioșilor să nu lipsească sfintele icoane, Sfânta Cruce, Noul Testament, Ceaslovul, Psaltirea sau măcar o carte de rugăciuni.

Toate acestea sporesc credința în casă și în inimi și hrănesc mult pe credincioșii noștri. Iar dacă lipsesc slujbele frumoase, predica vie, cărțile sfintele și exemplele preotului, îndată pătrund sectele și dezbinarea în casă și în parohie și nimic nu este mai greu decât să îndreptezi o parohie dezbinată și tulburată.

Credincioșii trebuie să se spovedească, pentru a se putea hrăni cu Sfânta Împărtășanie care este Trupul și scump Sângele lui Hristos, mai ales în cele patru sfinte posturi, iar bolnavii, bătrânii, văduvele și copiii să se împărtășească mai des, după sfatul preotului. Nu trebuie să fugim de Sfintele Taine, fie de frica osândei, fie din nepăsare, dar nici să cerem prea des Sfânta Împărtășanie ci să ținem regula Bisericii, calea de mijloc, știind că extremele, excesele, adică nepăsarea și îndrăzneala, sunt ale vrăjmașului.

Iubiți credincioși, 

Iată câteva căi prin care păstorii Bisericii lui Hristos își hrănesc enoriașii, după porunca Domnului: Dați-le voi să mănânce! Ele sunt mai multe, dar acestea sunt recomandate întâi de Sfinții Părinți. Însă nu este de ajuns numai să avem preoți buni la sate și orașe. Dumneavoastră credincioșii sunteți datori să colaborați cu preoții la întărirea ortodoxiei în parohie, la hrănirea celor flămânzi și însetați, la ajutorarea, cercetarea și miluirea săracilor, a orfanilor, a văduvelor, a copiiilor și a celor greu bolnavi. Să nu uităm că de multe ori credincioșii reușesc să atragă multe suflete și să intre acolo unde nu poate pătrunde preotul. Nu lăsați pe preot să lupte singur. Ajutați-i la biserică, la slujbe, la curățenie, la cercetarea bolnavilor, la îndrumarea celor din jur să vină la Hristos.

Să ne rugăm cu toții lui Dumnezeu să rânduiască păstori în buni Bisericile Sale, spre întărirea dreptei credințe întru lauda Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor noastre. Amin.

Sursa:Doxologia

25 iulie: Sfânta Cuvioasă Eupraxia; Sfânta Cuvioasă Olimpiada;✝ Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; Sfinţii Părinţi de la Sinodul al V-lea Ecumenic;

Sfânta Cuvioasă Eupraxia

Sfânta Cuvioasă Olimpiada

✝ Adormirea Sfintei Ana, mama Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Fairouz - Ya Mariam al Bikr / Prin cele ce se aud

Violată la 13 ani, a refuzat avortul. O decizie pe care acum, după trei ani, nu o regretă deloc

de Monica Kelsey, Life News

De multe ori ne întrebăm ce ne conduce, ce ne motivează să trecem peste obstacole aparent insurmontabile, sau ce ne motivează să ne sculăm în fiecare dimineaţă, să respirăm adânc şi să ne confruntăm cu o nouă zi.

Pentru o fată de 16 ani pe nume Ashley, răspunsul este simplu. Se numeşte Aiden şi este pe cale să-şi sărbătorească al doilea an de viaţă.

Acum aproape doi ani, Ashley m-a primit acasă la mama sa, pentru a sta de vorbă. Vroiam să o ajut cu ce puteam, ea având doar 13 ani şi fiind însărcinată în urma unui viol. Nu am realizat atunci că eu voi deveni parte din familie şi ele vor deveni parte din mine.

Citește și: La 14 ani, victima unui viol păstreazã copilul, în timp ce violatorul frecventează aceeaşi şcoalã

În timpul petrecut împreună, Ashley a devenit ca o fiică pentru mine, iar Aiden ca un nepot (chiar dacă nu am nicio idee despre ce înseamnă să fii bunică).

Ashley este cu adevărat o eroină din mai multe puncte de vedere. Nu numai că această adolescentă vulnerabilă şi înspăimântată a ales viaţa pentru fiul ei, dar ea l-a înfruntat cu curaj pe violatorul său şi a contribuit la urmărirea penală şi condamnarea lui pentru viol.

În ultimii doi ani, sprijinul pentru Ashley s-a înmulţit şi prietenii au ajutat-o pe această tânără mamă, făcând-o să înţeleagă ce înseamnă să fii susţinător al vieţii.

Să fii pro-viaţă nu înseamnă doar să salvezi copii de la avort. Este un drum lung şi dificil alături de persoane ca Ashley şi Aiden, începând din ziua în care le-ai cunoscut povestea.

În urmă cu câteva luni, Ashley a împlinit 16 ani. Acum învaţă pentru obţinerea permisului de conducere şi se pregăteşte pentru o slujbă part-time. Deşi e greu să se împartă între şcoală şi „cariera” de mămică, ea perseverează, pentru că ştie că ceea ce face este important: „Să fiu mamă la 16 ani şi încă să fiu la şcoală este una din cele mai mari provocări din viaţa mea, dar este şi cea mai mare satisfacţie”, spune ea.

Săptămâna viitoare, Aiden, un copil vibrant, inteligent şi plin de viaţă, va împlini doi ani, iar mama lui nu ar putea fi mai mândră: „El e totul”, spune ea. Lui Aiden îi place să stea afară şi să se joace în parc, aşa că tânăra mamă îşi doreşte să-i cumpere un leagăn.

Chiar dacă Aiden a fost conceput în urma unui viol, Ashley crede că fiul ei este un miracol şi o sursă de inspiraţie: „Jur că, dacă nu ar fi fost Aiden, nu aş fi astăzi aici. Mi-a schimbat viaţa mai mult decât şi-ar putea imagina cineva, iar aceasta s-a întâmplat într-un moment în care eram dărâmată. Aveam 13 ani şi eram speriată, nu ştiam ce îmi rezervă viitorul. Acum am 16 ani, sunt complet încrezătoare în viitorul meu de mamă, mentor şi cel mai bun prieten al băieţelului meu. Acum mai are o săptămână până să împlinească doi ani. E foarte inteligent, e mare deja, plin de viaţă şi foarte fericit. Dumnezeu m-a binecuvântat cu el şi nu aş dori ca viaţa mea să fie altfel. Îmi iubesc fiul. Aiden m-a salvat”, mărturiseşte Ashley.

Notă: Până la vârsta de 37 de ani, Monica Kelsey, autoarea acestui material, a ştiut doar că a fost adoptată, dar fără să cunoască circumstanţele conceperii ei. Abia atunci a aflat că mama ei biologică fusese violată cu brutalitate, rămânând însărcinată la vârsta de 17 ani. Chiar dacă avortul era ilegal, ea a încercat să avorteze şi să îşi refacă viaţa. După ce a fost condusă către o locaţie secretă pentru a avorta, mama Monicăi s-a răzgândit, pentru că procedura era ilegală. O puteţi urmări pe Monica Kelsey pe facebook la www.facebook.com/mkprolife sau puteţi vizita site-ul ei la www.MonicaKelsey.com

Citește și: De la un viol oribil la diamant veritabil: Povestea MonicăiKelsey

Traducere: Corina Manuc

Preluare de pe Știri pentru Viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Eva Simon: Nu faceti expozitie din români vii!

Totdeauna m-au enervat intrebarile – si voi de cand traiti in Ungaria? de unde v-ati mutat aici? –, indiferent de la cine au venit, de la unguri sau de la romani. De la unguri m-au socat, pentru ca insemna ca nu isi cunosc tara, nu stiu ca in aceasta tara traiesc pe langa unguri si alte popoare. Cu majoritatea ungurilor totusi m-am descurcat mai bine cand le ziceam ca nu am venit de nicaieri, eu sunt din Micherechi. Si atunci le pica fisa, cum ca da, da, parca au auzit ca acolo traiesc romani, si ca au o echipa de dansuri renumita, pe care chiar au vazut-o si la televizor.

Mai greu imi este cu romanii, pentru ca lor nu le spun nimic renumitii castraveti sau ardei din Micherechi, precum nici renumitele dansuri populare din Micherechi, pe care ei oricum le vad cam unguresti. Dupa ce mi-a trecut enervarea, imi ramane in suflet intristarea si durerea: cum de ne-au putut indobitoci atat de tare regimurile trecute incat sa uite neamul de neam si cum de intr-un sfert de secol nu am putut recupera ceea ce comunismul a stricat.

Candva pe la sfarsitul anilor 1990, cu ocazia vizitei unui politician roman in Ungaria, un jurnalist de la Bucuresti m-a intrebat despre problemele romanilor de aici. Vazand ca acestea nu sunt identice cu ale romanilor din tara, care nu sunt periclitati sa-si piarda limba, cultura, traditiile, s-a trezit intr-o ceata totala si m-a intrebat: totusi voi cand ati plecat din tara. Cand i-am zis ca niciodata, suntem aici dintotdeauna, m-a rugat s-o las sa ma atinga, pentru ca niciodata nu a vazut personal un roman bastinas din Ungaria. Nici nu credea pana atunci ca exista asa ceva...

Din pacate, situatia nu s-a schimbat prea mult nici dupa 25 de ani, eventual jurnalistii din Romania vin la noi cu lectiile invatate acasa, din carti sau de pe internet, pun intrebari, ne asculta dar nu ne aud, pentru ca intorcandu-se in redactiile lor de cele mai multe ori scriu nu despre ce au vazut si au trait intr-adevar aici, ci despre ceea ce cred ei ca ii intereseaza pe cititori. Exact asa sunt si politicienii romani. Vin, ne asculta, se prefac ca ne inteleg, promit tot felul de sustinere si ajutor, se duc acasa si uita de noi.

Romanii din imediata vecinatate a Romaniei, si ma refer in primul rand la cei de la granitele vestice si sudice, cei din Ungaria, Serbia si Bulgaria, sunt exact ca si copiii orfani. tarile in care traiesc, din voia sortii si a istoriei, se ingrijesc cat de cat de ele, le asigura scoli (in Timoc nici macar), biserici, asociatii, insa nu le da impulsurile atat de necesare pentru supravietuirea ca neam, pe care numai tara-mama le poate da: limba, cultura, sentimentul identitar si de unitate cu spiritualitatea neamului din care fac parte.

Pentru romanii din jurul Romaniei timpul nu mai are rabdare. Nu mai sunt inca 25 de ani ca sa ne cunoastem problemele, sa ne apucam azi de rezolvarea lor. Tragerea de timp si neprofesionalismul va duce la disparitia totala si irecuperabila a unor comunitati minoritare valoroase pentru trecutul si viitorul romanimii.

Nimeni nu-si doreste ca, dupa mai bine de o suta de ani, istoria sa se repete intr-un fel, si sa se infiinteze din nou gradini zoologice umane, dar de aceasta data nu la Paris, ci la Bucuresti, iar exponatele sa nu fie nubieni sau somalezi din Africa, ci romani din Jula sau Micherechi (Ungaria), Varset sau Costei (Banatul din Serbia), Negotin (Timocul din Serbia) sau Vidin (Timocul din Bulgaria).

Nu degeaba a scris Mihai Eminescu in Doina: „De la Nistru pan' la Tisa/ Tot Romanul plansu-mi-s-a". Acesti romani traiesc si azi acolo unde soarta i-a harazit, e adevarat ca sunt tot mai putini. Nu-i mai tratati ca pe niste exponate!

(Ei sunt vii. Si uneori musca!)

Eva Simon, Foaia Romaneasca

Sursa: Clipa

 

Inima se poate schimba - de Sf Ioan de Kronstadt / Poezie

foto: Larisa Belova (OrthPhoto)

Inima se poate schimba

de mai multe ori intr-o clipa,

- în bine sau în rău,

- în credinţă sau necredinţă,

- în simplitate sau viclenie,

- în iubire sau ură,

- îin binefacere sau invidie

- în generozitate sau înavuţire,

O, ce inconstanţă !

O, cât de multe ispite!

O, cât de sobri şi atenţi trebuie să fim !

Părintele Savatie Baştovoi: Cînd selfie-ismul este un păcat

Foto: Pavel Brighidin

Oricine intră pe o rețea de socializare, iar cei care citesc acest articol au făcut asta, va fi bombardat cu fotografii pe care oamenii și le fac singuri. Obiceiul de a te fotografia singur se cheamă selfie. Dar ce înseamnă cînd un om ajunge să se fotografiaze singur?

Nu vreau să vorbesc despre frumusețea, ridicolul sau indecența pozelor. Despre aceasta se scrie destul în comentarii ironice sau acide. Există site-uri care și-au făcut un scop din a colecta pozele jenante pe care și le fac oamenii singuri, convinși că sînt frumoși și extraordinari. Deoarece frumusețea este un dar de la Dumnezeu și fiecare om e chip al slavei Lui, nu putem spune că oamenii care se fotografiază singuri sînt urîți, dimpotrivă, ei sînt frumoși. Nici nu vom face morală, pentru că a te fotografia singur nu este un act imoral în sine, ci o consecință de care trebuie să se ocupe filozofia.

Așadar, începem prin a spune că selfie este un act filozofic, în sensul pe care Camus îl atribuia filozofiei, cînd zicea: ”A te sinucide este un act filozofic, deoarece este un răspuns la întrebarea dacă viața merită, sau nu, trăită”.

Atunci cînd cineva își face un selfie el divulgă două aspecte: primul, că el este singur, adică nu are pe cineva care să-l fotografieze (chiar dacă se află într-un cerc de prieteni), și, doi, că el a devenit pentru un moment obiectul propriei admirații. Adică, cel puțin în clipele acelea cînd omul se fotografiază singur el crede despre sine că este ceva deosebit, că este, în fond, singurul punct din univers care merită atenție, merită reținut, fotografiat și transmis lumii întregi.

Nimeni nu contrazice faptul că într-un anume moment și loc se poate întîmpla ca TU să fii cel mai frumos și cel mai important punct al Universului. Asta pentru simplul fapt că fiecare om e cel mai important punct al Universului. În aceasta se cuprinde filozofia patristică și veți găsi această teză la toți Sfinții Părinți, cel mai pe înțeles pentru un cititor modern aceasta regăsindu-se în ”Tratatul despre om” al Sfîntului Grigore de Nyssa (sec. IV). Adică, sîntem de acord că tu ești cel mai frumos și cel mai important punct al Universului. Dar de ce simți nevoia să o repeți atît de des? De ce insiști să rămîi într-un singur punct, în tine însuți, cu toată atenția și puterea ta ziditoare îndreptată înapoi, ca un izvor, care, în loc să curgă, se întoarce ca un șarpe în pămînt?

Frumusețea ne e dată pentru a fi dăruită. Atunci cînd frumusețea pe care ne-a dat-o Dumnezeu devine obiectul propriei admirații se produce o sinucidere filozofică. Toată energia ta, toată puterea de a dărui, de a căută, de a bucura, în loc de a lucra în lume prin ceilalți se întoarce în tine și moare.

Frumusețea este elementul suprem pe care Dumnezeu l-a înscris în codul ființei noastre. Tot ce a făcut Dumnezeu este frumos, iar în greacă, de altfel ca și în slavonă ”calia” și ”dobrota” au și sensul de ”bun”. ”Frumusețea” este sinonimă cu ”Bunătatea”.

Frumusețea este parte din limbaj, din comunicare. Un om frumos se va face văzut mai ușor, deci, are un avantaj într-o comunicare. Dar urmează treapta următoare a comunicării, cînd frumusețea trebuie să se facă și auzită. Da, știu, fotografia nu vorbește și toți se poziționează pe acest tron comod pe care ni l-a făurit avantajul de a ne naște frumoși. Fotografia nu vorbește, e adevărat, dar să știi că nevoia de a te fotografia singur, vorbește.

Familia noastră a moștenit un selfie de la bunelul Feodor, preot care a murit la vîrsta de 37 de ani, în urma torturilor. Ieșit din penitenciar, slăbănogit și bolnav, el și-a cumpărat un aparat de fotografiat. Era în anul 53, cînd a murit Stalin. Avem o singură fotografie de la popa Feodor și cînd am arătat-o cuiva mai priceput, mi-a atras atenție că și-a făcut-o singur, după felul cum stă puțin pe o parte, adică e un selfie.

Ce-am vrut să spun? Am vrut să spun că dacă sînteți aproape de moarte sau într-un loc minunat în care nu mai este nici un alt om, iar oamenii voștri dragi nu pot ajunge acolo, faceți-vă un selfie.

Marea Britanie: O școală de prestigiu are în vedere eliminarea temelor pentru a combate depresia elevilor

Cheltenham Ladies ‘College, una din cele mai prestigioase școli din Marea Britanie, are în vedere interzicerea temelor pentru acasă, pentru a combate depresia din rândul elevilor.

Elevii de la școala de 11.000 £ pe an vor avea, de asemenea, clase de meditație săptămânale începând cu luna septembrie.

Eve Jardine-Young, directoarea școlii vechi de 162 de ani, a declarat pentru The Times că profesorii vor fi, de asemenea, instruiți în a depista semne de depresie și anxietate.

“Am reflectat foarte mult în ultimii ani la tendințele mari, naționale și internaționale, în înrăutățirea stării de sănătate mintală la adolescenți.”

Doamna Jardine-Young spune că a devenit îngrijorată de ceea ce a văzut ca fiind o criză de stres și nefericire în rândul adolescenților. Vârsta medie la care depresia este diagnosticată pentru prima dată a scăzut de la 29 ani în 1960 la 15 și jumătate, în ultimii ani, a adăugat ea.

Informația, preluată imediat de presă, a fost apoi “nuanțată”, dar nu negată, de directoare: “Măsura nu este nici iminentă, nici hotărâtă. Dar este încă de actualitate în discuțiile școlii, care dorește să includă părinții și elevii în decizie.”

Cu toate acestea, profesori importanți din alte școli independente nu sunt de acord cu ideea.

Vorbind la Sky News, Sir Antony Seldon, maestru la Wellington College din Berkshire, a declarat: “Nu ar trebui să ferim fetele și băieții de anxietate și de stres.”

“Viața este stresantă. Viata de adult este stresantă, așa că dacă nu-i învețăm să facă față acestor lucruri, nu-i vom pregăti pentru a face față în lumea adulților.”

“Asta înseamnă școala: îi ajută pe copii să învețe să devină adulți, să învețe să-și asume ei înșiși responsabilități, mai degrabă decât să răsfețe tinerii.”

Ar putea fi mult mai relevant să fie căutat în cauzele acestor depresii, probabil, mult mai profunde decât simpla doza zilnică de stres suportată de către toți copiii din țară de zeci de ani…

Dacă acești tineri au încetat pur și simplu să spere, fără nădejde? Și dacă aceste fete nu mai găsesc sens vieții lor într-o societate care prezintă feminitatea lor ca pe o alienare? Și dacă este vorba de familiile lor destrămate și de violența din relațiile lor romantice și sexuale succesive? Și dacă am pune în discuție și pedagogiile noi, care fac atât de dificile, și uneori imposibile, analiza și gândirea? Și dacă am lua în seamă deșertul spiritual în care trăiesc atât de mulți tineri, cu siguranță înfricoșător?

Sursa: reinformation.tv

Traducere şi prelucrare: Liliana Puescu

Preluare de pe Știri pentru viață

Dacă doriți să traduceți ca voluntar articole pro-viaţă din engleză, franceză, spaniolă, italiană sau rusă, vă rugăm să ne scrieţi pe adresa provalorimedia@gmail.com

În afară de traducerea unor articole avem nevoie şi de voluntari care să realizeze prescurtări în limba română ale unor articole din engleză. Mai multe detalii le puteţi afla aici.

De asemenea, căutăm corespondent voluntar pentru Republica Moldova.

Sondaj: Susţinerea „căsătoriei” homosexuale pierde teren în SUA – americanii preferă libertatea religioasă

Decizia Curţii Supreme a SUA prin care a fost practic legalizată „căsătoria” între persoane de acelaşi sex pe întreg teritoriul federaţiei americane a lăsat cea mai puternică naţiune din lume profund divizată, un sondaj realizat de compania specializată GfK la comanda agenţiei de ştiri Associated Press relevând o uşoară scădere a procentajului celor care se pronunţă în favoarea uniunilor homosexuale.

Sondajul, realizat între 9 şi 13 iulie 2015, indică şi o divizare în privinţa problemei funcţionarilor de stat care obiectează din punct de vedere religios şi nu vor să semneze certificate de căsătorie pentru cuplurile homosexuale: 49% spun că aceştia nu ar trebui obligaţi să o facă, în timp ce doar 47% cred contrariul.

Per ansamblu, majoritatea celor chestionaţi cred că libertatea religioasă ar trebui să fie mai importantă decât „drepturile” homosexualilor: numai 39% consideră că este mai important ca guvernul să le sprijine, în timp ce majoritatea, 56% din americani cred că apărarea libertăţii religioase ar trebui să se bucure de întâietate.

În ceea ce priveşte „căsătoria” între persoane de acelaşi sex, sondajul arată că 42% din americani o sprijină (în scădere de la 48% în aprilie), iar 40% se pronunţă împotrivă, în timp ce 39% aprobă decizia Curţii Supreme de legalizare a acesteia, iar 41% nu sunt de acord cu respectiva decizie.

„Curtea Supremă nu a făcut decât să ne pericliteze libertatea religioasă”, spune Michael Boehm, de 61 de ani, un inginer din zona oraşului Detroit citat de Associated Press. „O să apară un conflict între codul juridic civil şi oamenii care vor să trăiască după credinţa lor”, a mai spus acesta.

Boehm se numără printre cei 59% din respondenţii sondajului care sunt de părere că cei care furnizează servicii conexe ceremoniilor de căsătorie ar trebui să le poată refuza aceste servicii cuplurilor de acelaşi sex, pe motive de libertate religioasă şi de conştiinţă. Acest procent este în creştere de la 52% în aprilie.

Chiar şi unele persoane care se pronunţă în favoarea „căsătoriei” homosexuale sunt de părere că firmele nu ar trebui obligate să furnizeze servicii de nuntă cuplurilor de acelaşi sex împotriva conştiinţei patronilor şi lucrătorilor lor.

Sondajul AP-GfK a fost realizat online pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia SUA format din 1.004 adulţi. Marja de eroare per ansamblu este de 3,4% şi mai mică pentru anumite întrebări.

Sursa: Știri pentru viață